Inadmissibility of administrative challenge for failure to satisfy mandatory prealable complaint requirement

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României şi Ministerul Sănătăţii a solicitat instanţei să dispună, în principal, obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului OLAPARIB (denumire comercială LYNPARZA) pentru indicaţia terapeutică adenocarcinom de prostată fără mutaţie brca 1 şi brca 2 (negativ), iar în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicaţiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparenţă decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 85 din 24 martie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.

Totodată, s-a admis excepţia lipsei plângerii prealabile şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs reclamantul A., invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.

În motivarea recursului a susţinut că instanţa de fond, în mod eronat, a admis excepţia inadmisibilităţii pe motiv că nu s-ar fi formulat, anterior promovării cererii de chemare în judecată, o cerere adresată şi pârâţilor.

În acest sens, a anexat, în copie, cererea adresată pârâţilor şi dovezile de comunicare prin poştă cu confirmare de primire.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac şi menţinerea sentinţei Curţii de Apel Cluj ca fiind temeinică şi legală. A arătat că instanţa de fond a admis în mod corect excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, reţinând că nu există un refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, în condiţiile în care data sesizării instanţei de judecată este aceeaşi cu data formulării solicitărilor către autorităţile pârâte, respectiv 31.01.2022.

Pe fondul cauzei, a reiterat apărările prezentate în faţa primei instanţe, prin întâmpinare.

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pe cale de excepţie, iar pe fond ca neîntemeiată.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 22 iunie 2023, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat şi de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Cererea de recurs este întemeiată, în drept, pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticându-se de către recurentul-reclamant soluţia primei instanţe prin care s-a admis excepţia lipsei plângerii prealabile, cu consecinţa respingerii acţiunii ca inadmisibilă.

Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv de casare nu este incident, fiind corectă interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale incidente.

Recurentul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. i) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, considerându-se vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat al autorităţilor pârâte de a actualiza lista medicamentelor compensate 100%, cu medicamentul OLAPARIB (denumire comercială LYNPARZA) pentru indicaţia terapeutică adenocarcinom de prostată fără mutaţie brca 1 şi brca 2 (negativ).

Refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere este definit la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".

Totodată, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului".

Accesul la instanţa de contencios administrativ este condiţionat de parcurgerea procedurii administrative prealabile. Art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementează caracterul obligatoriu al acestei proceduri, condiţiile şi termenele în care se exercită, precum şi cazurile în care, prin excepţie de la regulă, procedura prealabilă nu este obligatorie.

În cauză, instanţa de control judiciar constată că soluţia de respingere a acţiunii reclamantului, ca inadmisibilă, se impune a fi menţinută, fiind reţinut în mod corect de prima instanţă că, la dosarul de fond, lipseşte orice dovadă că reclamantul s-ar fi adresat în prealabil autorităţilor pârâte cu solicitările în legătură cu care pretinde că a primit refuzuri nejustificate.

În ceea ce priveşte înscrisurile ataşate cererii de recurs prin care recurentul-reclamant susţine că reprezintă dovezile de comunicare prin poştă cu confirmare de primire a cererilor adresate autorităţilor pârâte, Înalta Curte constată că acestea nu fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

În acest sens, se observă că data prezentării cererilor de către recurentul-reclamant la oficiul poştal este 28.01.2022, iar confirmarea primirii cererilor de către instituţiile pârâte este 31.01.2022 (pentru Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România), respectiv 01.02.2022 (pentru Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Guvernul României), în timp ce acţiunea reclamantului a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 31.01.2022 (astfel cum reiese din ştampila aplicată la fila x), fiind predată prin serviciul specializat de curierat la data de 29.01.2022 (astfel cum reiese din menţiunile înscrise pe plicul aflat la fila x).

Prin urmare, nu se poate reţine că recurentul-reclamant a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie, câtă vreme data înregistrării cererilor la autorităţile pârâte Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România este aceeaşi cu data înregistrării acţiunii pe rolul instanţei (31.01.2022), iar în ceea ce priveşte pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Guvernul României, data care atestă confirmarea primirii cererilor de aceste instituţii este ulterioară sesizării instanţei de judecată, respectiv 01.02.2022.

Or, în această situaţie Înalta Curte constată că autorităţilor pârâte nu li s-a dat posibilitatea să răspundă solicitantului în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea cererilor, astfel cum permit dispoziţiile Legii nr. 554/2004, pentru ca instanţa de contencios administrativ să poată analiza existenţa unui refuz nejustificat sau o nesoluţionarea în termen legal a unei cereri.

În concluzie, având în vedere că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, ca un fine de neprimire a acţiunii şi este obligatorie, iar neîndeplinirea ei este sancţionată cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de prima instanţă este corectă, iar criticile de nelegalitatea formulate nu pot atrage casarea sentinţei atacate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 85 din 24 martie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.