Legality of central commission's re-evaluation and issuance of a new medical decision following non-endorsement of a territorial medico-military report

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Medicală - Comisia centrală de expertiză medico - militară, a solicitat anularea Deciziei medicale asupra capacităţii de muncă nr. 397/16.12.2020 şi obligarea pârâtului să emită o nouă decizie din care să rezulte că reclamanta este aptă, necondiţionat sau nelimitat, să îndeplinească serviciul în poliţie, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 14 din 8 februarie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Medicală.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

A invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., arătând că hotărârea este nelegală prin prisma interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor art. 5 din H.G. nr. 677/2003 privind condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale şi psihologice, a medicamentelor şi protezelor pentru poliţişti, raportate la dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

În motivare, recurenta-reclamantă a reiterat argumentele prezentate în faţa instanţei de fond cu privire la faptul că Decizia medicală nr. x/23.07.2020 emisă de către Comisia de expertiză medico-legală de pe lângă Spitalul Militar de Urgenţă Regina Maria Braşov nu putea produce efecte juridice, deoarece nu a fost avizată favorabil de către Comisia centrală de expertiză medicală şi evaluare a capacităţii de muncă ce funcţionează la nivelul Direcţiei Medicale a Ministerului de Interne, condiţiia avizării fiind una imperativă.

Particularitatea cauzei, respectiv nelegalitatea Deciziei medicale nr. 397/16.12.2020 (decizia contestată în cauză) rezidă în faptul că, ulterior neacordării avizului, Comisia centrală de expertiză, cu depăşirea competenţelor legale, s-a subrogat practic în drepturile şi competenţele Comisiei de expertiză medico-legală teritoriale. Expertizarea medicală se realizează de către comisiile de specialitate de pe lângă spitale (în speţă, Spitalul Militar de Urgenţă Regina Maria Braşov), rolul Comisiei Centrale de expertiză fiind exclusiv acela de a aviza expertizele astfel realizate.

În opinia recurentei-reclamante, modul în care a acţionat Comisia centrală de expertiză în cazul său reprezintă o încălcare flagrantă a normelor de drept aplicabile în materie, actul administrativ emis fiind dat cu depăşirea competenţei şi cu încălcarea art. 5 din H.G. nr. 677/2003 ce reglementează procedura legală aplicabilă, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că nu a fost niciodată examinată clinic sau paraclinic de către Comisia centrală de expertiză şi că nu a fost convocată pentru realizarea unei expertize medico-legale în virtutea respectării dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din anexa la Ordinul comun nr. M 66/98/3005/8966/2016.

În aceste condiţii, a criticat reţinerea instanţei de fond potrivit căreia propunerea concediilor medicale de către Comisia centrală de expertiză s-a realizat în beneficiul reclamantei, prin acordarea acestor concedii dându-i-se posibilitatea să modifice certificatul de încadrare în grad de handicap de care beneficia. Astfel, a considerat recurenta-reclamantă că, în beneficiul său, ar fi fost ca procedura de control să se realizeze legal, cu aducerea la cunoştinţă a tuturor drepturilor pe care le avea în această procedură, fapt asupra căruia instanţa de fond nu s-a aplecat. Totodată, a mai susţinut că nu există un temei de drept care să confere posibilitatea Comisiei Centrale de expertiză să recomande acordarea de concedii medicale, respectiv să realizeze expertize de specialitate, fără consultaţia prealabilă sau măcar înştiinţarea celui vizat de expertiză.

În continuare, a arătat că în cazul în care Comisia centrală de expertiză nu aviza favorabil raportul întocmit la nivel teritorial era obligată să motiveze această neavizare şi să solicite emitentului refacerea raportului, în niciun caz să se subroge acestuia, cu depăşirea competenţei, şi să elibereze propria decizie. Lipsa avizului favorabil aplicat unei decizii necomunicate persoanei vizate, nu poate conduce la situaţia realizării raportului de evaluare direct la Comisia centrală care, în esenţa ei, este o comisie de contestaţii.

În plus, a considerat că instanţa de fond nu a analizat condiţiile realizării legalităţii actelor administrative, respectiv: actul administrativ să fie emis cu procedura şi în forma cerută de lege; actul administrativ să corespundă scopului legii şi actelor normative ale autorităţilor administraţiei publice superioare; actul administrativ să fie oportun.

Pe fondul cauzei, recurenta-reclamantă a susţinut că a dovedit, cu actele medicale administrate ca înscrisuri, faptul că afecţiunea de care suferă - Psoriazis vulgar cronic - pe 2% din suprafaţa corpului (afecţiunea fiind catalogată ca boală cronică neinfecţioasă, fără risc contagios, netransmisibilă) a avut o evoluţie favorabilă, neimpunându-se o limitare pentru îndeplinirea serviciului în poliţie.

Stabilirea corectă a diagnosticului prezintă o importanţă deosebită în vederea aplicării criteriilor de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea prevăzută de Anexa la H.G. nr. 56/2012.

Astfel, conform referatelor medicale eliberate de medicii specialişti dermatologi, recurenta-reclamantă a arătat că suferă de psoriazis vulgar ce reprezintă tipul clasic, comun şi este cel mai frecvent întâlnit. Această formă a bolii nu este prevăzută în criteriile de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea, prevăzute de Anexa la H.G. nr. 56/2012, neexistând în acest sens nicio limitare sau afectare a capacităţii de muncă.

A mai arătat recurenta-reclamantă că actul reţinut de către instanţa de fond ca fiind determinant în stabilirea legalităţii deciziei atacate, respectiv Certificatul de handicap nr. x/18.11.2020 a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 561/03.06.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2020. Cu referire la acest aspect, a considerat că nu poate fi primită interpretarea dată de instanţa de fond potrivit căreia chiar dacă decizia contestată a fost emisă ca urmare a unui act anulat judecătoreşte, aceasta urmează să producă efecte juridice întrucât la momentul emiterii lui, actul iniţial era în vigoare. În opinia sa, această interpretare este vădit nelegală, fiind contradictorie principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Medicală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa atacată este temeinică şi legală.

În esenţă, a precizat că activitatea de expertiză medico-militară în sistemul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională este reglementată de Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, de H.G. nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, de H.G. nr. 677/2003 privind condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale şi psihologice, a medicamentelor şi protezelor pentru poliţişti şi de Ordinul Comun nr. M66/98/3005/8966/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară.

Totodată, a arătat că recurenta-reclamantă a fost declarată "apt limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliţie" prin Decizia Medicală nr. x din 23.07.2020, emisă de Comisia teritorială de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgenţă Braşov, decizie care nu a fost avizată favorabil de către Comisia centrală de expertiză medico-militară a Ministerului Afacerilor Interne. În acest sens, conform prevederilor art. 13 alin. (1) lit. c) din Ordinul Comun al ministrului apărării naţionale, al ministrului afacerilor interne, al ministrului justiţiei, al directorului Serviciului Român de Informaţii nr. M66/98/3005/8966/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară recurenta-reclamantă a fost convocată pentru reevaluare de specialitate la Comisia centrală de expertiză medico-militară a Ministerului Afacerilor Interne, fiind emisă Decizia medicală nr. 397/16.12.2020, contestată în cauză.

În opinia intimatului-pârât, sentinţa recurată este legală, prima instanţă constatând în mod corect că recomandarea/avizul cuprins în Decizia medicală nr. 397/16.12.2020 este legală, reflectând întocmai încadrarea în criteriile de la pct. 13 din Anexa 1 la H.G. nr. 56/2012. Pentru afecţiunea de psoriazis în forma de remisie, cu incapacitate adaptativă de 20-49%, aptitudinea prevăzută de normele legale este apt limitat, fără încadrare în grad de invaliditate.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 22 iunie 2023, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamanta A. a investit instanţa de contencios administrativ cu contestaţie împotriva Deciziei medicale nr. 397/16.12.2020 privind evaluarea capacităţii de muncă, emisă de Comisia centrală de expertiză medico - militară a Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Prin actul administrativ atacat, având în vedere diagnosticul clinic şi funcţional Psoriazis localizat în perioada de remisiune. Suprapondere, s-a stabilit că reclamanta este aptă limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliţie, prezentând o deficienţă funcţională uşoară - I.A=35%, termenul de revizuire fiind de 6 luni.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că Decizia medicală nr. 397/16.12.2020 privind evaluarea capacităţii de muncă a Comisiei centrale de expertiză medico - militară a Ministerului Administraţiei şi Internelor a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale şi reflectă încadrarea în criteriile de la punctul 13 din Anexa 1 la H.G. nr. 56/2012, raportat la diagnosticul reclamantei.

Instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt, constată că soluţia Curţii de apel este corectă, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat prin cererea de recurs.

Recurenta-reclamantă a criticat hotărârea primei instanţe considerând că a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 5 din H.G. nr. 677/2003 privind condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale şi psihologice, a medicamentelor şi protezelor pentru poliţişti, raportate la dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că a fost urmată procedura legală de emitere a deciziei medicale nr. 397/16.12.2020 privind evaluarea capacităţii de muncă, nefiind depăşite competenţele legale ale Comisiei centrale de expertiză medico - militară a Ministerului Administraţiei şi Internelor, care nu s-a subrogat în drepturile şi competenţele Comisiei de expertiză medico-legală teritoriale.

Având în vedere funcţia pe care o ocupă recurenta-reclamantă, respectiv aceea de agent şef în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Covasna, Înalta Curte reţine că evaluarea capacităţii de muncă este guvernată de norme speciale, care derogă de la cele de drept comun privitoare la încadrarea în grad de handicap şi la încadrarea în grad de invaliditate.

În acest sens, sunt incidente şi prezintă relevanţă pentru soluţionarea cauzei dispoziţiile H.G. nr. 677/2003 privind condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale şi psihologice, a medicamentelor şi protezelor pentru poliţişti, H.G. nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi Ordinul Comun al ministrului apărării naţionale, al ministrului afacerilor interne, al ministrului justiţiei, al directorului Serviciului Român de Informaţii nr. M66/98/3005/8966/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară.

Potrivit art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 677 din 12 iunie 2003, privind condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale şi psihologice, a medicamentelor şi protezelor pentru poliţişti:

"Expertizarea medicală în vederea evaluării capacităţii de muncă a poliţistului se face prin comisiile de specialitate de pe lângă spitalele din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cu avizul Comisiei centrale de expertiză medicală şi evaluare a capacităţii de muncă ce funcţionează la nivelul Direcţiei medicale a Ministerului de Interne, în baza prevederilor legislaţiei specifice în vigoare şi ale ordinului ministrului de interne."

În speţă, recurenta-reclamantă s-a prezentat la data de 20.07.2020 la Spitalul Militar de Urgenţă Regina Maria Braşov, fiind internată în vederea evaluării stării de sănătate şi precizării poziţiei medico-militare de către Comisia medico-militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgenţă. În urma acestei evaluări a fost emisă Scrisoarea Medicală cu recomandarea: apt limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliţie, cu revizuire la 12 luni, conform H.G. nr. 56/2012 şi, ulterior, Decizia medicală nr. x/23.07.2020 eliberată de aceeaşi Comisie, comunicată recurentei-reclamante, potrivit menţiunii de pe verso -"am luat cunoştinţă/sunt de acord", însuşită de aceasta prin semnătură.

Decizia medicală nr. x/23.07.2020 a fost eliberată, aşadar, de o Comisie de expertiză medico-legală teritorială, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 677/2003, însă nu a fost avizată favorabil de către Comisia centrală de expertiză medico-militară din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor care a apreciat că încadrarea diagnosticului clinic şi funcţional al persoanei în cauză nu este corectă raportat la prevederile baremului medical prevăzut de H.G. nr. 56/2012 - punctul 13 - Afecţiuni dermatologice.

În această situaţie, respectiv în cazul neavizării deciziei medicale emise de o Comisie de expertiză medico-legală teritorială, ca urmare a încadrării necorespunzătoare în prevederile baremului medical, devin incidente dispoziţiile speciale în materie ale art. 13 alin. (1) lit. c) din Ordinul comun nr. M.66/98/3005/8966/2016 din 17 mai 2016 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară potrivit cărora:

"(1) Comisia centrală de expertiză medico-militară are următoarele atribuţii: lit. c) convoacă şi/sau expertizează prin internare sau pe baza documentelor medicale pacientul, iar atunci când consideră necesar examinează pacienţii care urmează să fie expertizaţi în şedinţă, în cazul neavizării deciziilor medicale, ca urmare a încadrării necorespunzătoare în prevederile Baremului medical şi emite o nouă decizie medicală, hotărârea urmând a fi comunicată şi comisiei de expertiză medico-militară emitente. Convocarea pacientului se face printr-un mijloc care să asigure confirmarea de primire a acesteia;"

Din dispoziţii legale redate anterior reiese cu evidenţă competenţa Comisiei centrale de expertiză medico-militară a Ministerului Administraţiei şi Internelor de a convoca şi expertiza sau, atunci când consideră necesar, de a examina medical pacienţii, în cazul neavizării deciziilor medicale ale comisiilor de expertiză medico-militară, precum şi de a emite o nouă decizie medicală. Astfel, nu poate fi primită susţinerea recurentei-reclamante potrivit căreia expertizarea medicală se realizează doar de către Comisiile de specialitate teritoriale, rolul Comisiei centrale de expertiză fiind exclusiv acela de a aviza expertizele medicale realizate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în speţă, Comisia centrală de expertiză medico - militară a Ministerului Administraţiei şi Internelor nu s-a subrogat în drepturile şi competenţele Comisiei de expertiză medico-legală teritoriale atunci când a emis Decizia medicală nr. 397/16.12.2020 privind evaluarea capacităţii de muncă a recurentei-reclamante, aceasta având competenţa legală de a expertiza pacienţii pe baza documentelor medicale şi de a emite o nouă decizie.

În ceea ce priveşte criticile de nelegalitate ale Deciziei medicale nr. 397/16.12.2020 din punct de vedere al modului de realizare al expertizei medico-legale şi al constatărilor din cuprinsul deciziei, Înalta Curte reţine că sunt, de asemenea, nefondate, motiv pentru care le va respinge.

Aşadar, nu pot fi primite susţinerile recurentei-reclamante potrivit cărora nu a fost niciodată examinată (clinic sau paraclinic) de către Comisia Centrală de expertiză medico-militară, câtă vreme expertiza medicală se poate realiza şi pe baza documentelor medicale ale pacientului, nefiind obligatorie internarea, astfel cum prevăd în mod expres dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. c) din) din 17 mai 2016, redate anterior. De altfel, în cuprinsul deciziei medicale contestate sunt menţionate toate actele în baza cărora s-a realizat evaluarea capacităţii de muncă a persoanei în cauză.

Sunt nefondate şi criticile privind realizarea expertizei medicale de către Comisia Centrală de expertiză medico-militară fără convocarea sau înştiinţarea celui vizat de expertiză. În acest sens, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă a avut cunoştinţă de Decizia medicală nr. x/23.07.2020 emisă de Comisia teritorială de specialitate, fiind de acord cu încadrarea - aptă limitat pentru îndeplinirea serviciului de poliţie -, pe care nu a contestat-o şi pe care şi-a însuşit-o prin semnătură, potrivit menţiunii de pe verso deciziei .

Totodată, din cuprinsul certificatelor medicale emise de Comisia centrală de expertiză medico-militară nr. 275/26.08.2020, nr. 313/23.09.2020, nr. 353/21.10.2020 reiese faptul că s-au recomandat recurentei-reclamante concedii medicale în vederea evaluării stării de sănătate şi eliberării unui nou certificat de încadrare/neîncadrare în grad de handicap, stabilindu-se, de fiecare dată, că va reveni la Comisie cu rezultatul investigaţiilor. Or, toate aceste certificate medicale poartă semnătura recurentei-reclamante care atestă luarea la cunoştiinţă la data emiterii, nefiind contestate de aceasta, astfel că nu se poate reţine că realizarea expertizei medicale de către Comisia centrală de expertiză medico-militară s-a făcut fără convocarea sau înştiinţarea celui vizat de expertiză.

În deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că prin expertiza medicală realizată, intimata-pârâtă Comisia centrală de expertiză medico-militară a urmărit să realizeze o evaluare reală şi corectă a stării de sănătate a recurentei-reclamante, având în vedere că la data evaluării de către Comisia teritorială de expertiză, aceasta beneficia de certificatul de încadrare în gradul de handicap accentuat nr. 76/08.01.2020, cu valabilitate 24 de luni, care ar fi condus la o altă încadrare decât cea propusă de Comisia teritorială de expertiză prin Decizia medicală nr. x/23.07.2020, respectiv la recomandarea de ILS (inapt cu scoaterea din evidenţă - art. 3 din Ordinul MAPN 66/2016) şi încadrarea în grad de invaliditate III.

Din cuprinsul Deciziei medicale nr. 397/16.12.2020 reiese că aceasta a fost emisă în baza mai multor acte medicale, menţionate în preambulul actului, printre care şi Certificatul de încadrare în grad de handicap uşor nr. 3915/18.11.2020 emis de Consiliul Judeţean Braşov. Faptul că, ulterior emiterii deciziei medicale contestate, acest certificat de handicap a fost anulat în instanţă la cererea recurentei-reclamante, nu poate atrage nelegalitatea Deciziei nr. 397/16.12.2020 câtă vreme, la momentul evaluării stării de sănătate, acest certificat era valabil.

Prin urmare, în deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că potrivit diagnosticului clinic şi funcţional stabilit în cuprinsul deciziei - Psoriazis localizat în perioada de remisiune. Suprapondere, cu deficienţă funcţională uşoară - I.A=35%, în mod corect s-a stabilit că recurenta-reclamantă este aptă limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliţie, fiind respectate criteriile şi normele de diagnostic şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru poliţistii, astfel cum sunt reglementate de pct. 13 din Anexa 1 la H.G. nr. 56/2012.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 14 din 8 februarie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.