Civil servant's claim compelling Judicial Inspection to respond to complaint against judges: appeal declared null and void for failure to develop grounds of illegality
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appellant's appeal null and void, thereby upholding the lower court's dismissal of the action; the dispute involved a civil servant's administrative claim compelling the Judicial Inspection to provide a substantive response to a complaint filed against specific judges, which the Court of Appeal had previously rejected as unfounded. The decisive legal basis was the procedural requirement that an appeal must specifically develop grounds for illegality under Article 488 of the Code of Civil Procedure, rather than merely expressing dissatisfaction with the first-instance outcome or restating facts without identifying specific violations of law, leading to the finding that the appeal failed to meet formal admissibility standards under Articles 486 and 489 of the same code.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 451 din Legea nr. 317/2004, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ; Civil servant's claim compelling Judicial Inspection to respond to complaint against judges: appeal declared null and void for failure to develop grounds of illegality: The decisive legal basis was the procedural requirement that an appeal must specifically develop grounds for illegality under Article 488 of the Code of Civil Procedure, rather than merely expressing dissatisfaction with the first-instance outcome or restating facts without identifying specific violations of law, leading to the finding that the appeal failed to meet formal admissibility standards under Articles 486 and 489 of the same code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, explicitly cited as the legal basis for declaring the appeal null and void.
Procedural rule applied in the dispositive to address the consequences of the declared nullity (specifically regarding costs or procedural status).
Full text
Şedinţa publică din data de 22 iunie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, obligarea acesteia să îşi exercite obligaţia legală de a-i răspunde la sesizarea trimisă în data de 28.11.2021, formulată împotriva doamnelor judecător de la Curtea de Apel Timişoara care au judecat cauza Dosarului nr. x/2020
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 265 din 19 mai 2022, a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac recurentul-reclamant a reluat situaţia de fapt şi a susţinut că în cauză au fost nerespectate normele de procedură şi dreptul la un proces echitabil prin nesocotirea probelor administrate, încălcându-se şi art. 22 din C. proc. civ., fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Potrivit recurentului, prima instanţă a reţinut în mod fals că pârâta a respectat prevederile legale menţionate, pentru că nu i-a comunicat niciodată vreun răspuns la aspectele sesizate ce se regăsesc în sesizarea din 28.11.2021, aşa încât cele reţinute de judecătorul fondului nu sunt adevărate.
Or, prin refuzul primei instanţe de a constata cele menţionate se dovedeşte încălcarea normelor de procedură prin nesocotirea aflării adevărului.
Recurentul a mai arătat că prima instanţă a considerat relevante prevederile O.G. nr. 27/2002, Legii nr. 554/2004 şi Legii nr. 317/2004 - prevalându-se de dispoziţiile art. 451 din această lege cu privire la o rezoluţie de clasare ca răspuns comunicat petiţionarului însă nu i s-a comunicat acel răspuns, pârâta comunicându-i un referat de arhivare care nu poate fi contestat, aşa încât este incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6, din C. proc. civ., aspectul arătat fiind străin de obiectul cauzei.
Astfel, prima instanţă nu a analizat dacă pârâta i-a comunicat vreodată vreun răspuns la aspectele sesizate.
În opinia recurentului, este incident în cauză şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pentru că s-a folosit greşit de art. 451 din Legea nr. 317/2004, pentru că răspunsul pârâtei, respectiv comunicarea unui referat de arhivare în care se spune că aspectele semnalate în sesizarea din 28.11.2021 au mai făcut obiectul verificării, nu este conform cu alin. (3) şi (4) din art. 45 din lege, astfel s-a aplicat greşit norma de drept substanţial prin interpretare greşită că s-a comunicat un răspuns conform articolului menţionat.
4. Apărarea intimatei-pârâte
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Regularitatea promovării căii de atac
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.
Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.
În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
În cauză, se constată că susţinerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe, fără a formula critici concrete în raport cu aspectele reţinute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raţionamentul instanţei.
Recurentul-reclamant nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale din perspectiva motivelor de casare invocate, ci, în esenţă, se rezumă la invocarea unor critici şi aprecieri generale legate de necomunicarea răspunsului la aspectele sesizate ce se regăsesc în sesizarea din 28.11.2021, ci doar un referat de arhivare, că prima instanţă s-a prevalat în mod greşit de art. 451 din Legea nr. 317/2004, aspect străin de obiectul cauzei, şi a reţinut neadevărat că pârâta a respectat prevederile legale, în opinia sa fiind nesocotite probele administrate şi încălcate normele de procedură şi de drept material.
Aceste critici ar fi presupus indicarea în concret în ce mod prima instanţă a nesocotit normele de procedură aplicabile şi prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conţinutul cererii de recurs.
Or, prima instanţă a explicat raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată, în sensul că nu poate fi reţinut refuzul nejustificat al pârâtei de comunicare a răspunsului la sesizarea formulată.
Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.
Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 sau 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.
Prin urmare, susţinerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 265 din 19 mai 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.