Competition fine reinstated; suspension request rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, suspendarea executării Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 99/2021 până la soluţionarea cererii în anulare a acesteia.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1154 din 22 iunie 2022, a admis cererea de suspendare formulată de către reclamantă şi a dispus suspendarea executarea amenzii dispuse prin Decizia Consiliului Concurenţei nr. 99/2021 până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Concurenţei, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul reluat pe larg situaţia de fapt şi a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Potrivit recurentului, în cauză au fost încălcate prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prima instanţă a analizat aspecte ce ţin de însăşi judecata cauzei pe fond, aspectele reţinute fiind legate indisolubil de fondul pricinii, reprezintă o prejudecare a cererii în anulare într-un litigiu care are ca obiect suspendarea actului administrativ, în condiţiile în care s-a ignorat specificului acţiunii în suspendarea actului administrativ şi a verificărilor ce pot fi efectuate în cadrul unei atare proceduri.

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, recurentul a arătat că cele constate de prima instanţă în sensul îndeplinirii acestei condiţii reprezintă o prejudecare a fondului cauzei, făcând, totodată, trimiteri ample (paginile 5-28 din memoriul de recurs) cu privire la argumentele pentru care aspectele reţinute de către instanţă sunt nelegale din perspectiva statuărilor cu privire la definirea pieţei relevante, a constatării în mod greşit a nedovedirii faptei şi neîndeplinirea standardului probatoriu.

În continuare, a făcut consideraţii cu privire la împrejurarea că fapta reţinută şi sancţionată prin decizie are obiect anticoncurenţial şi decizia îndeplineşte standardul legal de probă, reţinându-se în mod corect încălcarea art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea concurentei.

Referitor la condiţia pagubei iminente, recurentul, a arătat, în esenţă, că amenda aplicată de o autoritate publică nu poate reprezenta în sine o pagubă iminentă în sensul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi nu se poate reţine drept argument aspectul că există posibilitatea ca societatea să fie exclusă de la proceduri de achiziţie publică, în contextul în care societatea sancţionată are posibilitatea de a-şi demonstra credibilitatea în raport cu autoritatea contractantă, astfel că îndeplinirea acestei condiţii a fost afirmată de instanţă fără a fi însă demonstrată.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiate.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.A. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 99/2021 până la soluţionarea cererii în anulare a acesteia, prin care reclamanta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 58.984,94 RON, pentru încălcarea art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1996.

Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării deciziei contestate.

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte soluţia Curţii de apel, constatând că sunt fondate criticile recurentului - reclamant, în limitele arătate în continuare.

Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că partea nu a dezvoltat critici concrete circumscrise acestuia, astfel, respectivul motiv este invocat în mod formal, criticile părţii vizând în realitate greşita aplicare a normelor de drept material, aşa încât vor fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reţinând, totodată, că sentinţa atacată respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Or, în speţă, prima instanţă nu a identificat împrejurări de fapt şi de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal a cărui suspendare se cere, ci a apreciat doar că în lipsa dovezilor concrete, din punct de vedere comparativ, nu se poate distinge între o intenţie reală de practică concertată şi o participare permisă în asociere în cadrul unor parametri financiari care nu ar fi fost diferiţi, din motive economice şi de piaţă.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

În speţă, se observă că, în susţinerea cererii de suspendare a executării actului contestat, intimata-reclamantă a formulat critici detaliate cu privire la nelegalitatea actelor în raport cu aspectele privind existenţa/inexistenţa faptei anticoncurenţiale ori cu privire la probatoriul reţinut în cauză - aşadar analiza efectuată de către prima instanţă excede cadrului specific unei cereri de suspendare, putând fi analizate în acţiunea privind anularea actului

Or, atât analiza de legalitate a actului contestat, cât şi verificarea legalităţii actelor care au stat la baza emiterii acestuia presupun o cercetare în fond, ce este de competenţa instanţei învestite cu acţiunea în anulare, iar nu de către instanţa învestită în procedura cererii de suspendare a executării reglementată de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, care, de altfel, a făcut trimitere la faptul că celelalte motive invocate constituie argumentele unei acţiuni în anularea actului.

Înalta Curte constată astfel că soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat aceasta sunt lipsite de suport real sub aspectul cercetării efectuate şi al îndeplinirii condiţiei referitoare la cazul bine justificat.

În fine, Înalta Curte reţine, totodată, că prin sentinţa nr. 494 din 24 martie 2023, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea reclamantei privind sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi excepţia de nelegalitate, invocată în cauză, şi de asemenea, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă privind anularea Deciziei nr. 99/14.12.2021 (...), or, respingerea acţiunii în anulare de către prima instanţă reprezintă implicit o confirmare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, deşi nu se mai impune a fi analizată, ambele condiţii trebuind să fie îndeplinite cumulativ, se reţine că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

Or, în cauză, nu s-a făcut o astfel de dovadă în sensul prevederilor legale menţionate.

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Concurenţei împotriva sentinţei nr. 1154 din 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare, respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.