Validity of rural investment funding refusal based on artificial conditions for aid acquisition

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la 29.04.2015 şi comunicat prin Adresa nr. x/08.05.2015, precum şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei împotriva procesului-verbal, decizie comunicata prin Adresa nr. x/6.07.2015.

Prin sentinţa nr. 2024/27.04.2018, pronunţată de Dosarul cu nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantă ca nefondată.

Prin Decizia nr. 308/21.01.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 2024 din data de 27 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând, în esenţă, că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., arătând că la dosar nu se află contractul de finanţare încheiat între părţi la data de 23.03.2011 şi prima instanţă nu a făcut o analiză a drepturilor şi obligaţiilor părţilor asumate prin acest contract, aşa încât nu s-a realizat o veritabilă cercetare a fondului cauzei dedusă judecăţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 160 din 1 iulie 2022, pronunţată în fond după casare, a respins cererea formulată de reclamantă ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 2, 6 şi 8 din C. proc. civ.

3.1. În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., recurenta a arătat, în esenţă, că dezbaterea pe fond a procesului s-a realizat în faţa unui complet condus de un judecător care a administrat şi probatoriile, iar ulterior repunerii cauzei pe rol completul de judecată a fost condus de un alt judecător, iar faptul că părţile au formulat din nou concluzii pe fond nu înseamnă că dezbaterea procesului s-a realizat în ultima zi de înfăţişare (01.07.2022), considerând astfel că hotărârea a fost pronunţată de un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului.

3.2. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 lin.(1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a susţinut că, deşi potrivit deciziei de casare, instanţa de rejudecare avea obligaţia de a analiza drepturile şi obligaţiile părţilor asumate prin contractul de finanţare (contract nedepus la dosar în primul ciclu procesual), în considerentele sentinţei se citează doar din art. 3 şi art. 11 din respectivul Contract fără să se dezvolte motivele care au condus la respingerea cererii, instanţa limitându-se la a constata că măsura dispusă prin procesul-verbal nr. x din 8 mai 2015 este legală.

3.3. În dezvoltarea motivului de casare întemeiat pe prevederile art. 488 lin.(1) pct. 8 din C. proc. civ. recurenta a reluat situaţia de fapt şi a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În opinia părţii, presupusele nereguli constatate de Agenţie nu justifică declararea ca neeligibil a contractului de finanţare în condiţiile în care acest contract a fost declarat eligibil de către aceeaşi instituţie în repetate rânduri. În cauză s-a plătit prima tranşă la plată, iar pretinsa constatare a creării condiţiilor artificiale de către societate a intervenit după litigiul legat de neplata celei de a II-a tranşe, or, s-a constatat cu autoritate de lucru judecat faptul că neplata acestei tranşe a fost nelegală, precizând că societatea şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, în timp ce autoritatea pârâtă este în culpă.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la 29.04.2015, comunicat prin Adresa nr. x/08.05.2015, precum şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei împotriva procesului-verbal, decizie comunicată prin Adresa nr. x/6.07.2015.

Prin Ărocesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la 29.04.2015 si comunicat prin adresa nr. x/08.05.2015 pârâta a refuzat să deconteze reclamantei tranşa a 2-a de plată aferentă contractului de finanţare pe motivul existenţei condiţiilor artificiale la dobândirea ajutorului, iar prin decizia atacată s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva respectivului proces-verbal.

Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantă ca nefondată.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

1.1. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu poate fi primit.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii.

Dispoziţiile art. 19 din C. proc. civ. prevăd că " Judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii ".

Prin dispoziţiile art. 214 din C. proc. civ. s-a statuat că,

"(1) Membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiaşi în tot cursul judecăţii.

2) În cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluţionarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condiţiile legii.

(3) Dacă înlocuirea prevăzută la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părţilor, cauza se repune pe rol ".

Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că legea instituie continuitatea ca principiu fundamental al procesului civil, principiu care se justifică prin necesitatea ca judecătorul să îşi formeze convingerea în cauză prin perceperea directă a întregii desfăşurări a procesului, inclusiv prin sesizarea unor aspecte de nuanţă care nu pot fi surprinse ori reproduse în mod fidel în cuprinsul actelor de procedură întocmite în dosar.

Cu toate acestea, legiuitorul permite, pentru motive temeinice şi în condiţiile legii, înlocuirea judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei, respectiv în cazurile în care se admite cererea de recuzare, de abţinere sau de incompatibilitate, cât şi cele de imposibilitate obiectivă (deces, îmbolnăvire, promovare la o altă instanţă, etc.), instituind şi un prag temporal până la care înlocuirea acestuia se poate produce fără consecinţe în plan procesual, Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti prevăzând astfel de înlocuiri.

În cauză, se constată că, iniţial, la termenul de judecată din data de 25 martie 2022 părţile au formulat concluzii în fond şi s-a amânat pronunţarea sentinţei succesiv până la data de 25 mai 2022, dată la care pricina a fost repusă pe rol şi s-a acordat termen de judecată la data de 17 iunie 2022 când completul de judecată a avut o altă compunere, părţile au formulat din nou concluzii pe fond în faţa noului complet, iar instanţa a rămas în pronunţare şi a amânat pronunţarea la data de 1 iulie 2022 când s-a pronunţat sentinţa atacată.

Aşa cum s-a arătat, în anumite situaţii, Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti prevede înlocuirea judecătorului învestit cu soluţionarea pricinii, ceea ce s-a întâmplat şi în cauză, aşadar cu respectarea dispoziţiilor legale.

Totodată, după repunerea cauzei pe rol, în faţa altui complet de judecată părţile au formulat concluzii pe fond, aşa încât susţinerea recurentei în sensul că hotărârea a fost pronunţată de un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului nu are suport.

Prin urmare, nu se poate susţine o încălcare a prevederilor legale invocate, aşa încât critica referitoare la încălcarea principiului continuităţii completului de judecată care a soluţionat cauza se constată că este nefondată.

1.2. Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine, de asemenea, că nu poate fi primit.

În dezvoltarea acestui motiv recurenta a susţinut, în esenţă, că prima instanţă nu a analizat drepturile şi obligaţiile părţilor asumate prin contractul de finanţare astfel cum s-a prevăzut în decizia de casare şi nu a dezvoltat motivele care au condus la respingerea cererii.

Instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată, hotărârea atacată conţine motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei şi au fost examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, motivarea fiind clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, nu este contradictorie şi nu conţine motive străine de natura cauzei, aşa încât respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Contrar susţinerilor recurentului, prima instanţă a explicitat aspectele analizate din perspectiva îndrumărilor deciziei de casare, procedând în acest sens la examinarea prevederilor contractului, pentru a vedea în ce măsură sunt îndeplinite condiţiile încetării acestuia, cu trimitere la art. 3 şi art. 11 din Contract, ajungînd la concluzia că actul atacat este legal având în vedere încălcarea prevederilor contractuale de către reclamantă, cu referire la comportamentul acesteia reţinut cu putere de lucru judecat în sentinţa nr. 1400/19.05.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia nr. 2832/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (paginile 12 şi 13 din sentinţă), îndeplinindu-şi, prin considerentele sale punctuale şi concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate şi de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor şi apărărilor invocate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aşa cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa instanţei supreme, iar prin analiza cerinţelor legale nu s-a antamat fondul pricinii.

Totodată, se reţine că motivarea hotărârii răspunde şi exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi lipsit de arbitrariu, care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument invocat, întinderea obligaţiei de motivare putând să varieze în funcţie de natura deciziei şi trebuie analizată în lumina circumstanţelor fiecărei cauze, ea presupunând însă ca partea în cauză să se poată aştepta la un răspuns specific şi explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Hotărârea din 9 decembrie 1994, H. Balani contra Spaniei şi Cauza Ruiz Torija contra Spaniei).

Se observă astfel că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei, motivarea oferită de prima instanţă are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil.

Faptul că recurenta nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare invocat.

1.3. Criticile recurentului circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, nu pot fi încadrate în acest temei juridic.

Înalta Curte reţine că acest motiv a fost invocat în mod formal, în realitate partea a reiterat argumentele şi apărările formulate în primă instanţă, afirmând că presupusele nereguli constatate de Agenţie nu justifică declararea ca neeligibil a contractului de finanţare, societatea îndeplinindu-şi obligaţiile contractuale asumate, fără să precizeze însă eventualele greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu dispoziţiile legale incidente.

Astfel, recurenta a apreciat că hotărârea atacată este nelegală, însă nu a dezvoltat critici propriu-zise faţă de respectiva hotărâre, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe, aşa încât nu se poate exercita controlul judiciar, neputându-se analiza hotărârea atacată şi din perspectiva acestui motiv de casare.

Recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, care ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, ceea ce nu se regăseşte în memoriul de recurs.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele în limitele art. 488 alin. (1) pct. 2 sau 6 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 160 din 1 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.