Cassation of procedural suspension order: limits of cassation review to specific illegality and application of Art. 411 CPC for absent parties

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 17.11.2016, sub nr. x/2016, petentul A. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x/01.10.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 6885/2017 din data de 18 decembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Giurgiu, secţia civilă în dosarul nr. x/2016, s-a respins plângerea contravenţională formulată de petentul B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Giurgiu, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei de mai sus a declarat apel apelantul-reclamant A., înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă.

În cadrul dosarului de apel, C. a formulat cerere de intervenţie accesorie.

Prin încheierea din 24 iunie 2021 a Tribunalului Giurgiu, secţia civilă s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta C..

Împotriva încheierii din 24 iunie 2021 a Tribunalului Giurgiu, secţia civilă au declarat recurs intervenienta C. şi reclamantul A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016/a2.

2. Hotărârea recurată în dosarul de faţă

Prin încheierea din 25 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cererii de recurs, formulate de recurenta C. şi B. împotriva încheierii de şedinţă din data de 24.06.2021, pronunţate de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Giurgiu şi intimatul-intervenient D., pentru lipsa părţilor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 25 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurenta-intervenientă C., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 şi 7 C. proc. civ.

Critică faptul că instanţa nu a desfiinţat încheierea din 24.06.2021, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă în dosarul nr. x/2016, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în condiţiile în care a fost lipsă de procedură cu recurenta la termenul din 10.06.2021 şi la termenul din 24.06.2021.

Precizează că la data de 15.02.2021 s-a schimbat abuziv completul de judecată condus de doamna judecător E. împreună cu domnul judecător F., acesta din urmă renunţând în mod neprocedural la dosarul nr. x/2016 la solicitarea domnului judecător G., care a preluat dosarul pentru a se răzbuna pe fiul şi pe soţul său, B. şi D., întrucât au depus plângere penală împotriva doamnelor judecător H. şi I. de la Tribunalul Giurgiu.

Arată că fiul său, B., a solicitat instanţei de apel desfiinţarea sentinţei civile nr. 6885 din 18.12.2017 din dosarul nr. x/2016 pe motiv că nu s-a soluţionat fondul cauzei de către doamna judecător J., cumnata acesteia fiind doamna grefier-K. de la Tribunalul Giurgiu.

Susţine că domnul judecător G. i-a respins abuziv cererea de intervenţie şi a refuzat să trimită la repartizare aleatorie dosarul nr. x/2016, pentru a putea fi stopate abuzurile în ceea ce priveşte amenda aplicată fiului său.

Mai arată că, deşi domnul poliţist L. era concubinul doamnei judecător M. de la Tribunalul Giurgiu, aceasta nu a formulat cerere de abţinere în dosar, pentru ca dosarul să poată fi preluat de domnul judecător G.; că domnul poliţist N. nu are calitate juridică pentru funcţia de poliţist rutier pentru a putea întocmi procesul-verbal de contravenţie; că a formulat cererea de intervenţie pentru a obliga instanţa de apel să soluţioneze fondul cauzei, întrucât prima instanţă, Judecătoria Giurgiu, nu a soluţionat fondul cauzei şi nu a identificat autoturismului din speţă.

Precizează că a invocat şi sentinţa civilă nr. 25 din 31.01.2019 din dosarul nr. x/2019, pronunţată într-o cauză identică, apreciind că pentru abuzurile neprocedurale sesizate ar trebui sesizaţi procurorii.

Susţine că la data de 08.08.2022 a primit decizia civilă nr. 177 din 07.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2016, din care reiese faptul că după 6 ani a fost respins apelul fiului său, fără să se soluţioneze cererea sa de intervenţie.

De asemenea, arată că a contactat telefonic Registratura secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sens în care i s-a comunicat că dosarul de faţă a fost suspendat la data de 25.11.2021, fără a i se comunica hotărârea de suspendare.

Astfel, solicită admiterea recursului, desfiinţarea încheierii din 25.11.2021, având în vedere că a fost lipsă de procedură cu recurenta şi cu fiul acesteia, şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

4. Apărările formulate în recurs

Deşi au fost legal citaţi, intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 27 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 25 ianuarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, recurenta-intervenientă a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare a judecăţii din data de 25.11.2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 şi 7 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acesta nu poate fi reţinut în cauză, în condiţiile în care, pe de o parte, recurenta-intervenientă critică prin recursul de faţă, formulat împotriva încheierii de suspendare a judecăţii din 25 noiembrie 2021, pronunţate în dosarul nr. x/2016, aspecte din dosarul nr. x/2016 şi din dosarul nr. x/2016, iar pe de altă parte, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind limitat la verificarea aspectelor de nelegalitate ale hotărârii recurate.

Cu alte cuvinte, obiectul prezentului recurs este limitat la analiza aspectelor de nelegalitate din încheierea de suspendare a judecăţii, fără a putea fi extinse la alte hotărâri, pronunţate în alte dosare.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acesta se întemeiază pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi vizează imixtiunea instanţelor judecătoreşti în domeniul atribuţiilor puterii legislative sau executive, respectiv încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat.

Or, în speţă nu poate fi decelat un caz de depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti, respectiv de imixtiune în atribuţiile puterii legislative ori executive şi de altfel, recurenta-reclamantă nici nu a arătat în sfera cărei alte puteri a interferat puterea judecătorească prin pronunţarea hotărârii recurate.

De asemenea, nu sunt incidente nici motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Astfel, acestor texte de lege:

"(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei."

Or, în speţă, recurenta-intervenientă nu a arătat în mod expres regula de procedură pe care o apreciază a fi fost încălcată de către instanţa de fond şi nici nu a susţinut că încheierea de suspendare a judecăţii nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reţinut, în condiţiile în care acesta vizează încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Înalta Curte constată că acesta a fost invocat formal, în condiţiile în care recurenta-intervenientă nu a dezvoltat critici care să poată fi încadrate în acest motiv de nelegalitate, ce vizează strict aspectul că hotărârea recurată încalcă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare.

Înalta Curte constată că potrivit art. 223 din C. proc. civ.:

"(1) Lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfăţişează numai una dintre părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrările din dosar şi va asculta susţinerile părţii prezente, se va pronunţa pe temeiul dovezilor administrate, examinând şi excepţiile şi apărările părţii care lipseşte.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care lipsesc ambele părţi, deşi au fost legal citate, dacă cel puţin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă."

În conformitate cu prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.:

"Judecătorul va suspenda judecata: (…) 2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei."

Înalta Curte constată că în dosarul înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016/a2, prin încheierea de şedinţă din 25 noiembrie 2021, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., având în vedere că părţile legal citate nu s-au prezentat şi niciuna dintre părţi nu a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă.

Examinând dosarul de fond, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Pe de altă parte, se constată că prin cererea de recurs, recurenta-intervenientă a invocat şi aspecte ce nu constituie, prin ele însele, critici concrete la adresa hotărârii recurate, ci vizează, în esenţă, nemulţumirea recurentei-pârâte cu privire la soluţiile pronunţate de către instanţele învestite cu soluţionarea cererilor sale.

Întrucât recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, criticile formulate în mod general de către recurenta-intervenientă, ce nu conţin critici concrete cu privire la considerentele hotărârii recurate ori argumentele pentru care apreciază că soluţia primei instanţe de suspendare a judecării cauzei este eronată, nu sunt suficiente pentru reformarea sentinţei atacate, întrucât acestea reprezintă, de fapt, simpla nemulţumire a recurentei faţă de soluţia pronunţată.

Prin urmare, legalitatea soluţiei de suspendare a judecării cauzei, pronunţate de prima instanţă, urmează a fi confirmată de către instanţa de control judiciar.

De altfel, reclamanta avea posibilitatea formulării unei cereri de repunere pe rol în faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, conform dispoziţiilor art. 415 pct. 1 din C. proc. civ., conform cărora:

"Judecata cauzei suspendate se reia: prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor".

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta C. împotriva încheierii din 25 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta C. împotriva încheierii din 25 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2023.