Nullity of appeal for lack of specific legal criticism challenging unconstitutionality of tax litigation statute of limitations exception

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 22.09.2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale, anularea Deciziei nr. 821020/19.08.2019 referitoare la obligaţii fiscale accesorii în valoare de 4994,90 RON, suspendarea provizorie a punerii în executare a Deciziei nr. 821020/2019 până la soluţionarea definitivă a cauzei, precum şi obligarea pârâtei să îi acorde daune morale în cuantum de 25.000 RON pentru prejudiciile suferite, daune pe care înţelege să le solicite în temeiul art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, sens în care a solicitat citarea în cauză şi a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentinţa civilă numărul 7379/25.11.2021 a Tribunalului Bucureşti a fost admisă excepţia prescripţiei extinctive şi respinsă cererea reclamantei ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

La data de 12.10.2022 recurenta-reclamantă a depus o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 11 alin. (2) din Legea 554/2004 susţinând că aceste dispoziţii încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 şi 53 din Constituţia României.

A menţionat recurenta-reclamantă că sintagma "pentru motive temeinice" este neconstituţională în măsura în care aceasta este vagă şi interpretabilă, legiuitorul nespecificând motivele temeinice ce ar trebui îndeplinite pentru ca reclamantul să-şi poată exercita dreptul de a promova o acţiune şi după termenul precizat în alin. (1) precizări care să vină în ajutorul atât a justiţiabilului cât şi a instanţelor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin decizia civilă nr. 1346 din data de 9 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 11 alin. (2) din Legea 554/2004 ca inadmisibilă.

Totodată, s-a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 7379/25.11.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 1 Bucureşti şi intervenientul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca nefondat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta in temeiul art. 29 alin. (5) din Legea 147/1992, coroborat cu art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

A apreciat recurenta - reclamantă că sunt îndeplinite cele trei condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992.

Astfel, s-a arătat că excepţia ridicata are legătură cu soluţionarea cauzei, iar articolul invocat ca fiind neconstituţional îi aduce atingere prin îngrădirea anumitor drepturi constituţionale, precum dreptul la apărare, accesul la justiţie şi discriminare.

Prin respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa de fond i-a îngrădit dreptul la apărare. Totodată s-a arătat prin motivele de recurs că nu are cunoştinţă a exista o decizie anterioară, prin care Curtea Constituţionala sa constate ca fiind neconstituţionale prevederile invocate prin excepţia de neconstituţionalitate.

În ceea ce priveşte temeinicia cererii, a arătat recurenta - reclamantă că verificarea acesteia nu ţine de instanţa în faţa căreia a fost ridicată, acesta reprezentând atributul Curţii Constituţionale.

Totodată, s-a arătat că nu constituie un motiv de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, faptul că aceasta s-a mai pronunţat anterior prin respingerea unei cereri cu acelaşi obiect, iar aplicarea acestui criteriu ar constitui cenzurarea dreptului pârtii de a se adresa Curţii Constituţionale.

A precizat recurenta că motivele de recurs vor fi dezvoltate ulterior comunicării încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 1 Bucureşti a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătându-se, în esenţă, că în mod corect prima instanţă a constatat neîndeplinită condiţia legăturii dispoziţiilor criticate pentru neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei.

5. Soluţia instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.

Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textele invocate - art. 29 alin. (5) din Legea 147/1992 şi art. 488 alin. (1) C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurenta-reclamantă s-a limitat a expune condiţiile de formă privind sesizarea Curţii Constituţionale, redând dispoziţiile art. 29 alin. (1) -(3) din Legea nr. 47/1992, făcând precizarea că prin respingerea cererii i-a fost încălcat dreptul la apărare, la liberul acces la justiţie şi la nediscriminare. În ceea ce priveşte condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, singura referire a privit calitatea de parte în proces.

Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 din C. proc. civ.. Per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, raportat la obiectul acţiunii, recurenta-reclamantă susţine că prin respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale i se încalcă dreptul de acces la o instanţă, însă prima instanţă a analizat condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei prin prisma împrejurării că dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 reglementează un termen de decădere de un an pentru exercitarea acţiunii în contencios administrativ, ca situaţie de excepţie, şi care devine aplicabil numai dacă recurenta - reclamantă invocă "motive temeinice" care au împiedicat-o să introducă acţiunea în termenul de prescripţie de 6 luni de la data luării la cunoştinţa de actul administrativ.

Prima instanţă a constatat că, în condiţiile în care recurenta - reclamantă nu a invocat în faţa primei instanţe "motivele temeinice" cerute de textul de lege, nu este dovedită condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei între eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate şi soluţionarea fondului, nefiind astfel îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Prin urmare, acesta este raţionamentul logico-juridic esenţial al judecătorului fondului care a stat la baza pronunţării soluţiei criticate de reclamantă, acesta trebuind să fie combătut prin calea de atac declarată, însă reclamanta nu a formulat nici o critică concretă de nelegalitate în privinţa motivării reţinute, nearătând argumente care să susţină opinia sa cu privire modul în care au fost interpretate sau aplicate greşit prevederile legale incidente în cauză, susţinând în mod formal încălcarea dreptului la apărare la liberul acces la instanţă.

Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că aspectele reţinute de către instanţa de fond în justificarea soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale nu au fost contestate pe calea recursului.

Din această perspectivă, aşa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi, ca atare, nu satisface exigenţele pentru validarea sa.

În consecinţă, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1346 din data de 9 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2023.