Disciplinary complaint appeal annulled for lacking cassation grounds; dismissal upheld

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 29.11.2021 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. C21-1760 din 10 noiembrie 2021 (nr. ieşire:19595/10.11.2021) a inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare, prin care a fost respinsă plângerea sa împotriva rezoluţiei nr. 2821 din 12 octombrie 2021 (dată emitere: 18.10.2021) a Direcţiei de inspecţie pentru judecători (nr. lucrare:21-3206, data: 12 octombrie 2021), rezoluţie prin care s-a clasat sesizarea formulată împotriva judecătoarei B., sesizare înregistrată la Direcţia de inspecţie pentru judecători la data de 30 august 2021, sub nr. x.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 499 din 15 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., hotărârea cuprinzând motive contradictorii sau motive străine de natura cauzei, fiind pronunţată de o instanţă care nu ia în considerare probele pe care le-a adus în sprijinul afirmaţiilor formulate, în sensul că judecătorul B. şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă şi a urmărit vătămarea reclamantului.

A arătat recurentul - reclamant că a dat destule exemple din care rezultă faptul că judecătoarea B. şi-a exercitat funcţia cu rea credinţă sau gravă neglijenţă, printre care împrejurarea că nu a ataşat la dosar înregistrarea convorbirii la Serviciul 112, solicitată, că întâmpinarea nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege.

Aplicarea legii de către magistratul împotriva căruia a formulat plângerea, se face discreţionar, cu referire la prevederile articolului 16 alin. (7) din O.U.G. nr. 2/2001. Totodată, s-a arătat că martorul C. a minţit în declaraţia lui, judecătorul neluând în considerare nici această împrejurare, nejudecând cauza în mod imparţial.

Astfel, judecătorul a acceptat (chiar dacă nu a urmărit) vătămarea reclamantului, prin faptul că nu a luat în considerare probele propuse, fiind lipsit de dreptul la un proces echitabil, devenind incidente dispoziţiile art. 991 din Legea nr. 303/2004 şi, implicit, elementele abaterii disciplinare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentinţa atacată îndeplineşte cerinţele de motivare cerute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Astfel, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa recurată, curtea de apel a constatat că, prin criticile expuse, instanţei nu i-au fost prezentate temeiuri pentru desfiinţarea rezoluţiilor emise, în concordanţă cu atribuţiile legale pe care le are o instanţă de contencios administrativ, întrucât actele judiciare emise de judecători sau procurori sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, în cadrul sistemului judiciar, dar nu pot fi desfiinţate de autorităţi administrative.

Or, recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică asupra acestei soluţii date de instanţa de fond, posibil a fi circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Alegaţiile din cererea de recurs vizează reiterarea aspectelor cuprinse în sesizarea Inspecţiei Judiciare, nefiind formulată în concret nicio apreciere cu privire la soluţia curţii de apel, nici în ceea ce priveşte nemotivarea hotărârii, cu referire la aspecte asupra cărora instanţa nu s-ar fi pronunţat sau la absenţa expunerii raţionamentului logico - juridic al judecătorului şi nici cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 991 şi 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004.

Constată astfel Înalta Curte că devin incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 499 din 15 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2023.