Administrative challenge to Judicial Inspection disciplinary closures rejected; appeal declared null and void for failure to articulate cassation grounds

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanţei la data de 26.04.2021, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 605/A/09.03.2021 emisă de Inspecţia Judiciară şi împotriva Rezoluţiei Inspectorului Şef nr. C21-482/02.04.2021 de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de clasare, precum şi împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 345/11.02.2021 emisă de Inspecţia Judiciară şi împotriva Rezoluţiei Inspectorului Şef nr. C21-722/10.05.2021 de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de clasare, solicitând admiterea contestaţiei şi trimiterea cauzei la Inspecţia Judiciară pentru completarea cercetărilor, precum şi sancţionarea inspectorilor judiciari şi despăgubiri.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 716 din 8 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul pentru următoarele motive:

- sentinţa pronunţată este una formală, judecătorul neluând în considerare starea de fapt şi de drept supusă analizei, precum şi mijloacele de probă care dovedesc că faptele săvârşite de magistraţi reprezintă o încălcare a normelor de drept material şi penal;

- refuzul de a verifica şi sancţiona faptele invocate, fără o justificare legală reprezintă o încălcare, cu intenţie şi rea - credinţă a normelor de drept;

- acest refuz întruneşte condiţiile reţinerii abaterii disciplinare prevăzute la art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

Pentru aceste motive, s-a arătat că, în mod greşit, curtea de apel a reţinut în sentinţa atacată că nu a prezentat argumente concrete care să facă dovada indiciilor săvârşirii abaterilor disciplinare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Astfel, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa recurată, curtea de apel a constatat că, prin criticile expuse, instanţei nu i-au fost prezentate temeiuri pentru desfiinţarea rezoluţiilor emise, în concordanţă cu atribuţiile legale pe care le are o instanţă de contencios administrativ, întrucât în ceea ce priveşte concluziile procurorului de şedinţă participant la soluţionarea dosarului nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv activitatea judecătorilor care au soluţionat acest dosar, acestea sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, în cadrul sistemului judiciar, dar nu pot fi desfiinţate de autorităţi administrative.

Totodată s-a mai reţinut, în ceea ce priveşte activitatea procurorilor care au instrumentat dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că aspectele sesizate au făcut deja obiectul verificărilor în lucrarea nr. 20-2983, soluţionată prin clasare, astfel că nu mai pot face obiectul unor noi verificări pentru aceleaşi critici. În în ceea ce priveşte activitatea procurorului care a instrumentat plângerea nr. x/21.12.2018, s-a reţinut că acesta a fost eliberat din funcţie prin demisie la data de 14.06.2019, astfel că nu mai poate fi subiect al verificărilor disciplinare.

Prin urmare, acesta este raţionamentul logico-juridic esenţial al judecătorului fondului care a stat la baza pronunţării soluţiei criticate de reclamantă, acesta trebuind să fie combătut prin calea de atac declarată, însă reclamantul nu a formulat nici o critică concretă de nelegalitate în privinţa motivării reţinute, nearătând argumente care să susţină opinia sa cu privire la modul în care au fost interpretate sau aplicate greşit prevederile legale incidente în cauză, susţinând în mod formal că reţinerile instanţei de fond sunt greşite.

Din această perspectivă, aşa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi, ca atare, nu satisface exigenţele pentru validarea sa.

Constată astfel Înalta Curte că devin incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 716 din 8 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2023.