Judge transfer request rejection: arbitrary selection of seniority criteria and inconsistent application of statutory transfer requirements

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 13 mai 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 263 din 24 februarie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători şi, în măsura admiterii acestui capăt de cerere, admiterea cererii de transfer formulată şi obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul acesteia de la Judecătoria Moineşti la Tribunalul Bacău.

În motivare, după o prezentare a parcursului său profesional, contestatoarea a arătat că analiza cererii de transfer s-a realizat prin comparaţie cu situaţia celui de al doilea magistrat care a formulat cerere de transfer în cadrul Etapei I, aplicând două criterii, respectiv vechimea în funcţia de judecător şi grad profesional şi asigurarea bunei funcţionări a instanţei.

În ce priveşte primul criteriu, sub primul aspect nu contestă faptul că cel de al doilea judecător care a formulat cerere de transfer şi căruia i s-a acordat preferinţă are o vechime în funcţie mai mare cu 4 luni decât a sa, dar a apreciat că cel de al doilea aspect avut în vedere în compararea situaţiilor, respectiv vechimea în grad profesional nu prezintă relevanţă, întrucât cererile de transfer au vizat instanţe diferite, respectiv aceasta a solicitat transferul la Tribunalul Bacău, iar colega sa la Curtea de Apel Bacău, fiind aplicat în afara cadrului legal. Astfel, potrivit dispoziţiilor articolului 612 lit. f) din Legea nr. 303/2004, unul dintre criteriile pentru soluţionarea cererilor de transfer este reprezentat de vechimea în gradul profesional aferent instanţei la care se solicită transferul, aplicarea acestuia prin comparare putându-se realiza doar în ipoteza a două sau mai multe cereri pentru aceeaşi instanţă, aspect care nu se verifică în speţă, invocarea vechimii în grad fiind realizată cu încălcarea legii.

Întrucât intimatul a apreciat că soluţionarea celor două cereri de transfer trebuie realizată prin aplicarea criteriilor în mod comparativ, acesta nu se putea rezuma doar la criteriul vechimii în funcţie şi în grad, ci trebuia să examineze toate condiţiile impuse de lege. Astfel, contestatoarea a învederat că un alt criteriu în funcţie de care se decide temeinicia unei cereri de transfer este cel al vechimii la instanţa de la care se solicită transferul (lit. d), condiţie reglementată anterior condiţiilor verificate de pârât (vechimea în funcţie de judecător (lit. e), vechimea în grad (lit. f), criteriu ignorat fără nicio justificare obiectivă şi cu încălcarea dreptului la carieră al acesteia.

În acest sens, a subliniat faptul că avea, la data analizării cererii, o vechime la instanţa de la care a solicitat transferul de 11 ani şi 11 luni, în timp ce celălalt judecător avea o vechime de doar 4 ani de zile, fiind numită în cadrul Judecătoriei Moineşti prin Decretul nr. 1214/21.12.2017. De asemenea, aceasta a formulat un număr de 20 de cereri de transfer, iar colega cu care a fost comparată o singură cerere.

Constestatoarea a invocat caracterul inechitabil al tratamentului ce i-a fost aplicat, prin ignorarea criteriului vechimii la instanţa de la care se solicită transferul, intimatul apreciind nejustificat că este definitorie o diferenţă de 4 luni de zile de vechime în funcţie, dar nu prezintă nicio relevanţă că are o vechime de aproape 12 ani de zile la Judecătoria Moineşti, comparativ cu cea de doar 4 ani de zile a celuilalt judecător, perioadă în care a fost nevoită să efectueze naveta dus întors în fiecare zi, cu afectarea semnificativă a vieţii private.

Referitor la cel de al doilea criteriu, contestatoarea a solicitat să se constate că motivarea actului administrativ este contrară cu aprecierea realizată de aceeaşi autoritate la un interval de numai 4 zile, fiind nejustificată modificarea atitudinii autorităţii, dreptul de apreciere fiind exercitat cu depăşirea limitelor legale.

Astfel, s-a reţinut în cuprinsul hotărârii contestate că "având în vedere situaţia cu care se confruntă Judecătoria Moineşti, unde există 2 posturi vacante şi unul temporar vacant din schema de 10 posturi, iar numărul cauzelor/judecător depăşeşte media naţională, (...), în vederea asigurării bunei funcţionări a instanţei, în prezenta sesiune de transferuri este oportună admiterea doar a unei cereri de transfer".

Cu toate că la data de 24 februarie 2022 secţia de judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a considerat că nu este oportună admiterea a două cereri de transfer, pentru că ar fi afectată activitatea Judecătoriei Moineşti, după un interval de 4 zile, respectiv în cadrul şedinţei din data de 01 martie 2022 a revenit asupra concluziilor şi a decis admiterea cererii de transfer a unui alt judecător din cadrul aceleiaşi instanţe, respectiv a domnului B., deşi situaţia Judecătoriei Moineşti era aceeaşi.

Prin urmare, a solicitat a se reţine nu doar că domnul judecător avea o vechime la această instanţă de doar 4 ani de zile şi era la prima cerere de transfer, dar, cel mai important, că este total inexplicabil cum pe data de 24 februarie 2022 a fost imposibil de admis şi cea de a doua cerere de transfer, a acesteia, deoarece era afectată activitatea Judecătoriei Moineşti, dar 4 zile mai târziu, respectiv la data de 01 martie 2022, acest impediment nu a mai existat, intimatul hotărând transferarea unui al doilea judecător de la această instanţă.

Mai mult decât atât, continuându-se admiterea cererilor de transfer a tuturor celorlalţi judecători din cadrul Judecătoriei Moineşti care formulează cereri de transfer în cadrul aceleiaşi sesiuni de transfer ca şi aceasta, va deveni practic imposibil ca vreodată sau cel puţin într-un viitor apropiat să fie admisă cererea sa de transfer şi mutarea la o instanţă de pe raza localităţii de domiciliu după o perioadă de 12 ani de navetă de aproximativ 100 km zilnic.

Raportat la modul de motivare a hotărârii, la aplicarea parţială a criteriilor definite de lege, la examinarea problemei afectării activităţii Judecătoriei Moineşti în mod diferit într-un interval de 4 zile, contestatoarea a apreciat că actul administrativ este lovit de nulitate, fiind emis cu exces de putere, fără o analiză obiectivă a tuturor criteriilor, şi cu invocarea formală a celor doua criterii în defavoarea situaţiei sale, cu încălcarea dreptului la carieră.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 611 din Legea nr. 303/2004 coroborat cu art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

În susţinerea cererii solicitat administrarea probei cu înscrisuri, în acest sens depunând înscrisuri în dovedirea situaţiei familiale şi personale.

2. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală şi temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale şi regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susţinut, în esenţă, că hotărârea a cărei anulare o solicită contestatoarea a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

În acest sens, a mai învederat şi că la soluţionarea cererii de transfer a contestatoarei a analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal invocate în cerere, în cauza de faţă fiind determinant criteriul privind vechimea în funcţia de judecător şi vechimea în gradul profesional.

Sub acest aspect, reclamanta a arătat în cererea de transfer situaţia sa personală, iar secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv şi aceste aspecte invocate, care au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele consultative ale instanţelor implicate, vechimea în funcţie, precum şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 263 din 24 februarie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este întemeiată.

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 61 indice 1 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 263 din 24 februarie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.

În fapt, se reţine că prin Hotărârea nr. 263/24.02.2022 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea de transfer a contestatoarei A. de la Judecătoria Moineşti la Tribunalul Bacău, cerere ce a fost analizată concomitent cu o cerere de transfer formulată de o colegă judecător din cadrul aceleiaşi judecătorii la Curtea de Apel Bacău.

În urma analizării cererilor de transfer, intimatul a hotărât admiterea doar a cererii de transfer a doamnei judecător C. de la Judecătoria Moineşti la Curtea de Apel Iaşi.

Examinând întregul probatoriu administrat, respectiv înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reţine că, în cazul contestatoarei A., intimatul CSM, deşi a analizat criteriile prevăzute de lege, comparativ cu cererea de transfer aprobată, a ales, în respingerea cererii, să acorde preferinţă criteriului privind vechimea în funcţia de judecător şi grad profesional.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004 stabilesc următoarele criterii de soluţionare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private ale titularilor cererilor de transfer.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele Hotărârii nr. 263/24.02.2022 evidenţiind analiza incompletă şi inegală a criteriilor amintite.

Astfel, în cuprinsul hotărârii, deşi s-a apreciat că soluţionarea cererilor de transfer concurente trebuie realizată prin aplicarea criteriilor în mod comparativ, acesta nu se putea rezuma doar la criteriul vechimii în funcţie şi în grad, criteriu care oricum nu era pe deplin relevant în condiţiile în care printr-o cerere se solicita transferul la tribunal, iar prin cealaltă la curtea de apel, ci trebuia să examineze toate condiţiile impuse de lege.

În acest sens, Înalta Curte constată că, deşi intimatul reţine în hotărârea contestată situaţia similară a celor doi judecători care au formulat cereri de transfer de la Judecătoria Moineşti, în ceea ce priveşte criteriul prevăzut la lit. d) art. 612 din Legea nr. 303/2004, la data analizării cererii contestatoarea avea o vechime la instanţa de la care a solicitat transferul de 11 ani şi 11 luni, în timp ce celălalt judecător avea o vechime de doar 4 ani de zile, aspect necontestat de intimat.

În plus, în hotărârea contestată nu sunt redate motivele de ordin personal invocate de contestatoare cu privire la situaţia familială şi domiciliul situat în municipiul Bacău, iar din conţinutul actului nu rezultă, că acestea ar fi fost avute în vedere în mod efectiv la analiza cererii.

Înalta Curte constată că secţia pentru judecători nu a analizat motivele contestatoarei referitoare la situarea domiciliului în localitatea unde se află sediul instanţei la care se solicită transferul, precum şi faptul că familia acesteia locuieşte şi lucrează în această localitate, aspecte care relevă necesitatea de a fi aproape de familie. Sunt de necontestat şi argumentele referitoare la timpul pe care îl necesită naveta zilnică la Judecătoria Moineşti şi oboseala resimţită de contestatoare, de natură a-i afecta performanţele în activitate, în contextul în care face această navetă de aproape 12 ani.

Toate aceste aspecte, omise în cazul contestatoarei, conduc la concluzia că intimatul nu a recurs la o analiză comparativă a cererilor de transfer de la Judecătoria Moineşti, iar modalitatea de examinare a cererilor denotă o aplicare inegală şi inconsecventă a criteriilor prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, motive pentru care soluţia de respingere a cererii dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greşita aplicare a legii şi cu exces de putere.

Or, împrejurarea că intimatul CSM beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este cel atacat în cauză nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituţiei se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar.

Aşadar, motivul de nelegalitate a hotărârii contestate îl reprezintă încălcarea dispoziţiilor legale sub aspectul motivării şi al analizării obiective a tuturor criteriilor reglementate, în condiţiile în care respectiva normă juridică impune, fără echivoc, în analiza unei cereri de transfer, prin sintagma se au în vedere următoarele criterii, menţinerea unui just echilibru între criteriile de ordin obiectiv, referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate într-o procedură de transfer, şi criteriile de ordin personal ale solicitantului, ceea ce impune, ca şi premisă, analiza tuturor motivelor invocate în susţinerea unei cereri de transfer.

În acest context, nu poate fi ignorată nici inconsecvenţa de care a dat dovadă intimatul, în condiţiile în care deşi la data de 24 februarie 2022 secţia de judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a considerat că nu este oportună admiterea a două cereri de transfer, pentru că ar fi afectată activitatea Judecătoriei Moineşti, după un interval de 4 zile, respectiv în cadrul şedinţei din data de 01 martie 2022, a revenit asupra concluziilor şi a decis admiterea cererii de transfer a unui alt judecător din cadrul aceleiaşi instanţe, respectiv a domnului B., deşi situaţia Judecătoriei Moineşti nu putea fi decât aceeaşi, dată fiind perioada scurtă de timp trecută între cele două şedinţe, cu atât mai mult cu cât domnul judecător avea o vechime la această instanţă de doar 4 ani de zile şi era la prima cerere de transfer, aspect necontestat de intimat.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte are în vedere şi că nu i se poate imputa contestatoarei existenţa unor disfuncţionalităţi la nivelul instanţei la care activează şi care nu se rezolvă de multă vreme şi par a fi sistemice, cel puţin nu în condiţiile în care aceasta activează din anul 2010 în cadrul Judecătoriei Moineşti, iar în această perioadă de timp i-au fost respinse aproximativ 20 de alte cereri de transfer, situaţie de asemenea necontestată de intimat.

Perseverenţa de care a dat dovadă contestatoarea în formularea atâtor cereri de transfer, denotă seriozitate din partea acesteia şi dorinţa de a activa la o instanţă care să-i potenţeze capacitatea de muncă şi dedicarea pentru funcţia pe care o ocupă, precum şi necesitatea de a se valorifica faptul că din anul 2017 aceasta a obţinut gradul profesional de judecător de tribunal, iar în anul 2018 pe cel de curte de apel.

Faţă de acestea, Înalta Curte va constata că, prin hotărârea contestată nu s-a dat eficienţă criteriilor prevăzute la art. 612 din Legea nr. 303/2004, republicată, intimatul nu a analizat toate motivele cererii de transfer şi nu a putut să demonstreze că interesul public este în sensul respingerii cererii de transfer analizate.

Fără a nega dreptul de apreciere al intimatului, este evident că acest drept nu echivalează cu posibilitatea de a acţiona fără justificări legale, exercitarea acestui drept fiind supusă principiului proporţionalităţii care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este obligată să îl apere şi drepturile sau interesele legitime şi rezonabile ale reclamantei.

În raport de cele expuse anterior, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va dispune admiterea contestaţiei, anularea Hotărârii nr. 263 din 24 februarie 2022 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Moineşti la Tribunalul Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea nr. 263 din 24 februarie 2022 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Moineşti la Tribunalul Bacău.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 iunie 2023.