Suspension of administrative audit measures; cumulative requirements of well-justified case and imminent harm

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.09.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Energiei a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, suspendarea executării măsurilor dispuse la pct. II.5 şi pct. II.7 din Decizia Curţii de Conturi nr. 5/15.06.2022, până la soluţionarea definitivă a cererii privind anularea măsurilor dispuse, precum şi anularea parţială a Deciziei nr. 5/15.06.2022 şi a încheierii nr. 18/22.08.2022, înregistrată la Ministerul Energiei sub nr. x/25.08.2022, respectiv cu privire la măsurile dispuse la pct. 5 şi pct. 7 din decizie.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 27 ianuarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de suspendare a executării, formulată de reclamantul Ministerul Energiei, contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României;

A dispus suspendarea executării măsurii dispuse la pct. II.5 din Decizia nr. 5/15.06.2022 până la soluţionarea definitivă a cauzei;

A respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din 27 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerii în tot a cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, arată că actele atacate au fost încheiate ca urmare a constatărilor misiunii de audit cu tema "Audit financiar asupra contului anual de execuţie a bugetului de stat pentru anul 2021", desfăşurate de către Curtea de Conturi a României - Departamentul IV la Ministerul Energiei.

Prin măsurile din decizie a căror executare a fost suspendată, respectiv cele de la pct. II. 5 din Decizia nr. 5/2022, au fost aduse la cunoştinţa Ministerului Energiei abaterile de la legalitate şi regularitate constatate, care au determinat producerea unor prejudicii, conducerea entităţii având obligaţia legală de a stabili întinderea exactă a prejudiciilor, precum şi de a întreprinde demersurile necesare şi legale pentru recuperarea lor.

Astfel, măsura II. 5 privea:

"(...) stabilirea realităţii suprafeţei utile închiriate în baza contractului nr. x/2021, detaliată potrivit caietului de sarcini în suprafaţa utilă aferentă ‹‹birouri, săli de curs, săli de conferinţă şi diverse încăperi›› şi spaţii comune aferente ‹‹holuri, lifturi, grupuri sanitare pentru femei şi bărbaţi la fiecare etaj››, analiza rezultatelor obţinute în raport de clauzele contractului nr. x/2021 şi cerinţele Caietului de sarcini în vederea identificării şi cuantificării suprafeţelor neprimite şi neutilizate, precum şi a serviciilor de curăţenie neprestate, stabilirea întinderii prejudiciului ca urmare a plăţilor efectuate pentru suprafeţele şi serviciile astfel identificate, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite, recuperarea acestora în condiţiile legii (inclusiv dobânzile legale), şi virarea lor la bugetul de stat (inclusiv accesoriile calculate în condiţiile legii), precum şi corectarea rezultatelor contabile înregistrate.

Totodată, vor fi dispuse măsuri pentru analiza cuantumului preţului serviciilor de mentenaţă/întreţinerea prin raportarea tarifului total acceptat de entitate prin contract pentru aceste servicii la suprafaţă reală a spaţiilor comune/căi de acces, în vederea verificării încadrării în valoarea aprobată a acestor servicii (4,5 euro/mp), după care, în funcţie de rezultatele obţinute, vor fi dispuse măsurile legale.

De asemenea, vor fi dispuse măsuri pentru reanalizarea modului de îndeplinire a cerinţelor minime obligatorii prevăzute în Caietul de sarcini al achiziţiei, inclusiv în ceea ce priveşte suprafaţa totală a spaţiului închiriat, suprafaţa minimă dispusă pe fiecare etaj al clădirii, după care, în funcţie de rezultatele obţinute, vor fi dispuse măsurile legale (pentru înlăturarea abaterilor prezentate la pct. 5 din Decizie)".

Arată că valoarea estimată a abaterii este de 122.611 RON, determinând majorarea nejustificată a cheltuielilor cu bunuri şi servicii, iar prin încheierea nr. 18/2022 s-a respins contestaţia nr. 15820/04.07.2022 formulată de entitatea verificată împotriva măsurilor dispuse la pct. II. 5 - II. 7 din Decizia nr. 5/2022.

Critică faptul că instanţa de fond a apreciat că este întrunită în cauză condiţia cazului bine justificat, în condiţiile în care argumentele reclamantului vizau punerea în executare a contractului, şi nu modalitatea de încheiere a acestuia. Astfel, unul dintre aspectele invocate priveşte faptul că în caietul de sarcini ar fi fost stabilită o suprafaţă de minim 600 mp pe etaj, iar oferta acceptată nu ar fi respectat această condiţie, întrucât suprafaţa etajelor 6 - 8 este mai mică, instanţa de fond reţinând că există o îndoială serioasă cu privire la o marjă de minim 3500 mp şi maxim 4250 mp, discuţia fiind dacă suprafaţa minimă/nivel nu are scopul de a exclude o partajare excesivă, prin raportare la minimul suprafeţei contractuale. S-a mai reţinut că în speţă, chestiunea modalităţii de calcul a preţului pentru serviciile de mentenanţă, întemeiate în mare parte pe chestiuni factuale, presupune o analiză de fond a probelor administrate, precum şi o dezlegare a clauzelor contractuale, ce nu se poate realiza în această procedură sumară, iar aparenţa în fapt este în favoarea reclamantului, cât timp îi sunt opuse facturi fiscale emise de locator, existând riscul afectării execuţiei contractului.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, recurenta-pârâtă critică cele reţinute de către instanţa de fond, în sensul că măsura de la pct. II. 5 poate fi de natură a produce o pagubă iminentă reclamantului, deoarece presupune demersuri care ar putea afecta dreptul de folosinţă asupra sediului în care ministerul îşi desfăşoară activitatea, ceea ce dovedeşte o posibilă perturbare gravă a funcţionării sale, în condiţiile în care refuzul de plată a facturilor fiscale ar conduce la rezilierea contractului, sens în care au fost depuse la dosar notificările de punere în întârziere emise de locator.

Consideră că instanţa de fond în mod greşit a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu a ţinut cont de temeiul de drept în baza căruia au fost dispuse măsurile din decizia atacată, respectiv art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992.

Contrar celor reţinute de către prima instanţă, arată că în cauză nu s-a dovedit o aparenţă de nelegalitate a actului atacat pentru a fi în prezenţa unui caz bine justificat şi nici nu s-a dovedit paguba iminentă, în condiţiile în care refuzul Ministerului Energiei de a plăti facturile emise de locator reprezintă un demers întreprins de reclamant şi nu impus de pârâtă.

În acest sens, invocă Decizia nr. 13/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (5), art. 33 alin. (3) teza ultimă şi art. 64 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, respectiv pct. 75-76 din această decizie, prin care s-a statuat că art. 33 alin. (3) teza finală din Legea nr. 94/1992 instituie în sarcina entităţii auditate obligaţia de a stabili întinderea prejudiciului şi de a dispune luarea de măsuri pentru recuperarea acestuia, fără a oferi vreun indiciu cu privire la calea de urmat, lăsând în sarcina entităţii auditate alegerea celor mai eficiente şi mai adecvate căi pentru recuperarea prejudiciului, aspect ce este determinat de multitudinea de raporturi juridice cărora li se aplică textul de lege menţionat.

Precizează că potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, stabilirea întinderii exacte a prejudiciilor şi demersurile necesare pentru recuperarea lor sunt la latitudinea entităţii verificate, nefiind impuse prin decizie de către Curtea de Conturi a României.

Susţine că, în opinia sa, nu s-a dovedit nelegalitatea evidentă a actului administrativ a cărui suspendare a fost încuviinţată de către instanţa de fond şi, cum actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, neexecutarea lui este contrară ordinii juridice într-un stat de drept, motiv pentru care suspendarea executării reprezintă o situaţie de excepţie.

Consideră că în speţă nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor cazului bine justificat şi pagubei iminente, astfel cum sunt acestea prevăzute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care în soluţionarea cererii de suspendare executare nu se poate intra pe fondul litigiului.

Susţine că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că este suficientă o aparenţă în fapt în favoare reclamantului, în considerarea facturilor fiscale emise de locator, întrucât în cauză era de analizat aparenţa de legalitate a actului administrativ atacat.

Mai arată că în timpul acţiunii de control, echipa de audit a constatat abaterea de la legalitate şi doar a estimat întinderea prejudiciului, măsurile de la pct. II. 5 din Decizia nr. 5/2022 fiind dispuse în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 şi ale R.O.D.A.S.

Consideră că aspectele invocate de intimatul - reclamant în susţinerea cererii de suspendare ţineau exclusiv de fondul cauzei; că referitor la aparenţa de legalitate a deciziei, instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că misiunea de audit efectuată la Ministerul Energiei s-a desfăşurat în temeiul şi cu respectarea prevederilor R.O.D.A.S., act normativ care a fost dat în aplicarea şi cu respectarea competenţei Curţii de Conturi a României şi în exercitarea atribuţiilor sale constituţionale şi legale, decizia fiind emisă în conformitate cu prevederile pct. 171 lit. a) - b), pct. 180 - 181 şi pct. 188 paragraful 3 din R.O.D.A.S., înscriindu-se în concret abaterile de la legalitate şi regularitate constatate în urma misiunii efectuată, măsurile pe care entitatea verificată trebuie să le ducă la îndeplinire în vederea înlăturării deficienţelor constatate şi termenele de ducere la îndeplinire.

Precizează că nici în timpul misiunii de audit şi nici ulterior, Ministerul Energiei nu a prezentat documente (procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, alte documenete similare) în care să fie prezentate serviciile prestate şi în care să fie detaliate suprafeţele în care aceste servicii au fost prestate, iar plăţile au fost efectuate fără că intimatul - reclamant să aibă documente care să ateste serviciile prestate, suprafeţele şi perioadele de timp în care au fost prestate, deşi Ministerul Energiei avea obligaţia de a verifica documentele din care să rezulte recepţia cantitativă şi calitativă a suprafeţelor închiriate, pentru care s-a efectuat plata chiriei, conform art. 52 din Legea nr. 500/2002.

Or, în cazul chiriei pentru spaţiile închiriate din imobilul situat pe str. x - 41, Bucureşti, intimatul - reclamant nu s-a asigurat că măsura luată respectă principiile unei bune gestiuni financiare, conform dispoziţiilor O.G. nr. 119/1999, fiind acceptate servicii reprezentând chiria (109.474,94 RON) şi servicii de mentenanţă şi întreţinere (13.137 RON), în total în sumă de 122.611 RON pentru spaţii pentru care nu a făcut dovada preluării lor.

Cât priveşte noţiunea de "pagubă iminentă", în mod greşit instanţa de fond a apreciat că şi această condiţie este îndeplinită, întrucât reclamantul nu a demonstrat iminenţa producerii unei pagube importante, în sensul art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care măsura contestată a vizat obligaţia legală a intimatului-pârât de a determina întinderea exactă a prejudiciilor generate de abaterile de la legalitate şi regularitate constatate şi de a întreprinde ulterior demersurile necesare recuperării acestora, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-reclamant Ministerul Energiei a formulat note scrise, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 5 mai 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 16 iunie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamantul Ministerul Energiei a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, suspendarea executării măsurilor dispuse la pct. II.5 şi pct. II.7 din Decizia Curţii de Conturi nr. 5/15.06.2022, până la soluţionarea definitivă a cererii privind anularea măsurilor dispuse.

Instanţa de fond, prin încheierea de şedinţă din data de 27 ianuarie 2023, a admis în parte cererea de suspendare a executării, formulată de reclamantul Ministerul Energiei, contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României; a dispus suspendarea executării măsurii dispuse la pct. II.5 din Decizia nr. 5/15.06.2022 până la soluţionarea definitivă a cauzei şi a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din 27 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României, prin care se critică soluţia instanţei de fond cu privire la suspendarea executării măsurii dispuse la pct. II.5 din Decizia Curţii de Conturi nr. 5/15.06.2022.

Recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În speţă, cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data formulării cererii, respectiv 12.09.2022, potrivit cărora:

"(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond."

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, forma în vigoare la aceeaşi dată a introducerii acţiunii:

"(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. (...)".

Prima instanţă a admis în parte cererea de chemare în judecată, apreciind că sunt îndeplinite în cauză cerinţele cazului bine justificat şi pagubei iminente cu privire la măsura dispusă la pct. II.5 din Decizia nr. 5/15.06.2022 a Curţii de Conturi, sens în care a dispus suspendarea executării acesteia şi respingerea în rest a cererii de suspendare.

Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond cu privire la cererea de suspendare a executării este greşită.

Astfel, pentru a se dispune măsura suspendării executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiţii cumulative, şi anume: (1) cazul bine justificat, definit la art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită la art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

În dreptul administrativ român operează, cu titlu de principiu, prezumţia de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sensul lor restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil, care să fie de natură a argumenta existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii pagubei.

La modul concret, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care sunt identificate argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a opera suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe cel puţin un indiciu temeinic de nelegalitate a acestuia, iar îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să poată fi distinsă cu uşurinţă, în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că, în cadrul procedurii suspendării executării actelor administrative, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă o prejudecare a fondului litigiului.

Prin urmare, instanţa poate aprecia drept necesară o asemenea măsură când se oferă suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ, la o examinare sumară a aparenţei dreptului.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.

În speţă, reclamantul Ministerului Energiei a susţinut că măsura dispusă la pct. II.5 din Decizia nr. 5/16.06.2022 impune în sarcina sa luarea măsurilor pentru stabilirea realităţii suprafeţei utile închiriate în baza contractului nr. x/2021, în vederea identificării şi cuantificării suprafeţelor neprimite şi neutilizate, precum şi a serviciilor de curăţenie neprestate în condiţiile în care, prin contestaţia formulată au fost depuse înscrisuri din care rezultă faptul că au fost efectuate noi măsurători, în urma cărora nu a rezultat o altă suprafaţă supusă închirierii.

Cu privire la condiţia cazului bine justificat, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că această condiţie este îndeplinită, reţinând că obiectul contractului nr. x/2021 este închirierea unui spaţiu pentru desfăşurarea activităţii ministerului, iar măsura reluării procedurii de evaluare a ofertei declarate câştigătoare se întemeiază pe mai multe argumente factuale legate de punerea în executare a contractului, anumite neconcordanţe în ceea ce priveşte suprafeţele, în condiţiile în care locatorul avea posibilitatea recompartimentării şi punerii la dispoziţie a spaţiilor conform cerinţelor locatarului; că în caietul de sarcini ar fi fost stabilită o suprafaţă de minim 600 mp pe etaj, iar oferta acceptată nu ar fi respectat această condiţie, aspecte pentru care a reţinut că există o îndoială serioasă cu privire la interpretarea acestei clauze din caietul de sarcini.

Înalta Curte constată că aspectele reţinute de către instanţa de fond nu pot fi analizate în cadrul unei acţiuni de suspendare a executării actului administrativ, ci vizează însăşi aspectele de fond ale cauzei, a căror analiză este incompatibilă cu procedura de faţă.

Prin urmare, în cauză nu se conturează, la nivel de aparenţă, vreun element de nelegalitate a actului supus procedurii de suspendare a executării.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, Înalta Curte constată că, în speţă, criticile intimatului-reclamant sub acest aspect nu conturează existenţa vreunei pagube în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, având în vedere că nu a fost dovedită îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, nu se mai impune analizarea condiţiei pagubei iminente, aceasta neputând fi analizată în lipsa existenţei unui caz bine justificat, întrucât pentru a putea opera suspendarea executării actului administrativ se impune ca cele două condiţii să fie îndeplinite în mod cumulativ, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, la care face trimitere art. 15 al aceluiaşi act normativ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va respinge cererea de suspendare a executării ca neîntemeiată.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României împotriva încheierii de şedinţă din 27 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul Ministerul Energiei, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României împotriva încheierii de şedinţă din 27 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul Ministerul Energiei, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.