Prohibition of Inscribing Judicially Suspended Tax Obligations in Environmental Fund Certifications Despite Administrative Regulations

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 11.11.2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea pârâtei la radierea oricărei menţiuni din certificatul de atestare referitoare la obligaţiile fiscale izvorâte din Decizia de impunere nr. x/26.08.2022, înregistrată la A.F.M. sub nr. x/26.08.2022 şi Decizia nr. 1/12.09.2022, înregistrată la A.F.M. sub nr. x/13.09.2022, pe întreaga durată în care îşi produce efectele măsura suspendării dispusă de Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 1589/26.09.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2134 din data de 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată, pe calea ordonanţei preşedinţiale, de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu şi a obligat pârâta să radieze menţiunile din certificatul de atestare privind obligaţiile la Fondul de mediu ce vizează obligaţiile fiscale stabilite prin decizia de impunere nr. x/26.08.2022 înregistrată la AFM sub nr. x/26.08.2022 şi prin decizia nr. 1/12.09.2022 înregistrată la AFM sub nr. x/13.09.2022, pe durata în care îşi va produce efectele măsura suspendării dispusă de Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 1589/26.09.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2134 din data de 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii cererii privind emiterea ordonanţei preşedinţiale formulate de reclamanta A. S.A.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu interpretarea eronată a dispoziţiilor legale în raport de care au fost stabilite în sarcina intimatei-reclamante obligaţii de plată la Fondul pentru mediu.

În acest sens, recurenta-pârâtă a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 158 alin. (3) din Codul de procedură fiscală şi ale pct. 5 din Anexa nr. 5 a Ordinului nr. 594/09.06.2006, Certificatul de atestare nr. x/07.11.2022 a fost eliberat cu valoarea obligaţiilor de plată la Fondul pentru mediu egală cu 0, dar şi cu menţiunea referitoare la suspendare obligaţiilor fiscale obligaţiile fiscale în condiţiile Legii nr. 554/2004, acestea nefiind considerate obligaţii restante.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Din circumstanţele cauzei, Înalta Curte reţine că intimata-reclamantă A. S.A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere, prin care a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea AFM la radierea oricărei menţiuni din certificatul de atestare privind obligaţiile fiscale izvorâte din Decizia de impunere nr. x/26.08.2022 şi Decizia nr. 1/12.09.2022, pe întreaga durată în care îşi produce efectele măsura suspendării dispusă prin sentinţa civilă nr. 1589/26.09.2022, de către Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2022.

Instanţa de fond a admis cererea formulată de reclamantă şi a emis ordonanţa preşedinţială, soluţia fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Potrivit art. 997 din C. proc. civ.: 1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt".

Din aceste dispoziţii rezultă următoarele condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială: aparenţa de drept trebuie să fie în favoarea reclamantului, măsura solicitată trebuie să aibă caracter urgent şi vremelnic şi să nu prejudece fondul.

Înalta Curte constată că, prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă a înţeles să formuleze critici de nelegalitate doar cu privire la condiţia aparenţei de drept în favoarea reclamantei, nu şi cu privire la celelalte condiţii de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale.

Referitor la această condiţie, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile art. 997 şi urm. C. proc. civ., ale art. 158 alin. (3) şi art. 278 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, precum şi prevederile Ordinului nr. 594/09.06.2006 pentru aprobarea Certificatului de atestare privind obligaţiile la Fondul pentru mediu- Anexa nr. 5.

Astfel, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că, în cauza de faţă, există aparenţă de drept în favoarea reclamantei, prin raportare la prevederile art. 278 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanţele de judecată în baza prevederilor Legii nr. 554/2004, toate efectele actului administrativ sunt suspendate până la încetarea acesteia şi obligaţiile fiscale nu se înscriu în certificatul de atestare fiscală. Aceste efecte privesc atât obligaţiile fiscale principale individualizate în actul administrativ suspendat la executare, cât şi obligaţiile fiscale accesorii aerente acestora, chiar dacă aceste obligaţii fiscale accesorii sunt indiviudalizate în acte administrative fiscale care nu sunt suspendate la executare".

Având ca reper aceste prevederi legale, Înalta Curte constată că, pe perioada suspendării executării Deciziei de impunere nr. x/26.08.2022, ca urmare a pronunţării sentinţei civile nr. 1589/26.09.2022, în dosarul nr. x/2022, obligaţiile fiscale stabilite prin acea decizie de impunere, precum şi obligaţiile fiscale accesorii acestora nu puteau fi înscrise în certificatul de atestare fiscală.

A reţine apărările recurentei-pârâte AFM potrivit cărora prevederile punctului 5 al Anexei nr. 5 din Ordinul nr. 594/09.06.2006 coroborate cu cele de la art. 158 alin. (3) din Codul de procedură fiscală permit înscrierea în certificatul fiscal a obligaţiilor fiscale a cărora executare este suspendată, înseamnă a eluda dispoziţiile art. 278 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, act normativ cu forţă juridică superioară. Acestea din urmă au caracter imperativ şi cuprind o interdicţie expresă de înscriere a oricărei menţiuni cu privire la existenţa unor obligaţii fiscale suspendate prin hotărâre judecătorească dispusă de instanţele de contencios, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Cum această condiţie este îndeplinită în speţa de faţă, fiind pronunţată o hotărâre judecătorească, respectiv sentinţa civilă nr. 1589/26.09.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost suspendată executarea deciziei de impunere nr. x/26.08.2022, Înalta Curte constată că nu se justifică înscrierea de către pârâta AFM în certificatul de atestare fiscală a niciunei menţiuni cu privire la obligaţiile fiscale stabilite prin acea decizie de impunere.

În concret, Înalta Curte apreciază ca fiind lipsită de orice temei înscrierea de către pârâta AFM în certificatul de atestare fiscală a menţiunii existenţei unor obligaţii fiscale, cu referire expresă la sentinţa civilă nr. 1589/26.09.2022 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2022, câtă vreme, pe perioada suspendării şi până la evaluarea legalităţii de către o instanţă de contencios administrativ a actului administrativ contestat, acesta nu produce niciun efect, ca şi cum nu ar exista.

Conchizând, Înalta Curte constată că instanţa de fond a stabilit în mod corect

aparenţa de drept în favoarea reclamantei, prin raportare la art. 278 alin. (3) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curtea, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, nefiind identificate în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motive de reformare a sentinţei civile nr. 2134 din data de 22 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 2134 din data de 22 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.