Appeal dismissed: res judicata bars re-litigation of annulled Judicial Inspection resolution.

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08.04.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspectia Judiciară, anularea Rezoluţiei nr. 2996/A/30.09.2020 din dosarul nr. x/24.11.2020.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 990 din 18 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi s-a respins acţiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspectia Judiciară, ca urmare a reţinerii autorităţii de lucru judecat în raport de hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2021.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 990 din 18 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurenta-reclamantă A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond a admis în mod greşit excepţia autorităţii de lucru judecat, având în vedere că în raport cu prevederile art. 431 alin. (1) şi art. 430 alin. (1) C. proc. civ., între prezenta cauză şi cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, soluţionat definitiv, nu există identitate de obiect, întrucât în prezentul dosar reclamanta a atacat inclusiv rezoluţia nr. 102/A/18.01.2021, emisă de Inspecţia Judiciară în dosarul nr. y (un dosar distinct), motiv pentru care nu se poate reţine identitatea de obiect, părţi şi cauză, cerută pentru a fi în prezenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Invocă Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în sensul în care persoana desemnată cu repartizarea aleatorie a cauzelor, primind dosarul, verifică în sistemul ECRIS dacă există alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleaşi persoane, împotriva aceloraşi persoane şi având acelaşi obiect şi întocmeşte un referat în care menţionează rezultatul verificării, ataşându-l la dosarul nou-format, iar în cazul în care din referatul astfel întocmit rezultă că pe rolul instanţei există alte dosare având aceleaşi părţi şi acelaşi obiect sau o parte dintre obiectele acestora sunt identice cu ale dosarului în care se iau măsurile necesare în scopul pregătirii şedinţei de judecată, se dispune ataşarea dosarelor indicate în referat pentru primul termen de judecată în dosarul nou-format.

Consideră că, întrucât nu există un atare raport la dosarul cauzei, rezultă că obiectul cererilor invocate în susţinerea excepţiei este diferit, distincţia referindu-se la Rezoluţia nr. 102/A/18.01.2021 emisă de Inspecţia Judiciară în dosarul nr. y, sens în care apreciază că instanţa trebuia să dispună verificări cu privire la obiectul cauzei înregistrate sub nr. x/2021, fără a putea soluţiona prezenta cauză în lipsa hotărârii redactate în dosarul nr. x/2021, simpla pronunţare nefiind suficientă pentru soluţionarea excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Date fiind aceste aspecte, consideră că s-a încălcat principiul legalităţii şi al aflării adevărului.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că recurenta-reclamantă nu a indicat în concret regulile de procedură încălcate de către instanţa de fond.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor de drept material incidente, reţinând în mod corect autoritatea de lucru judecat în raport de hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2021, soluţionat definitiv prin decizia nr. 58/12.01.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, arată că din conţinutul cererii de chemare în judecată, precum şi din informaţiile existente pe portalul instanţelor de judecată, nu reiese că recurenta-reclamantă ar fi contestat Rezoluţia nr. 102/A din 18 ianuarie 2021.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 24 august 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 25 ianuarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspectia Judiciară, anularea Rezoluţiei nr. 2996/A/30.09.2020 din dosarul nr. x/24.11.2020.

Prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspectia Judiciară, ca urmare a reţinerii autorităţii de lucru judecat în raport cu hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2021, soluţionat definitiv prin decizia nr. 58/12.01.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care recurenta-reclamantă din prezentul dosar solicitase anularea aceleiaşi rezoluţii a Inspecţiei Judiciare.

Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond este corectă, în condiţiile în care Rezoluţia nr. 2996/A/30.09.2020 din dosarul Inspecţiei Judiciare nr. C20-1509/24.11.2020 a făcut obiectul controlului judiciar în dosarul nr. x/2021, soluţionat definitiv prin decizia nr. 58/12.01.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, motiv pentru care aceasta nu mai putea fi analizată din nou de către o instanţă de judecată.

Potrivit art. 430 C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."

Astfel, alin. (2) al articolului anterior citat statuează în sensul că nu numai dispozitivul hotărârii judecătoreşti dobândeşte autoritatea de lucru judecat, ci şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Cu alte cuvinte, pe lângă dispozitiv, legiuitorul asumă autoritatea de lucru judecat a considerentelor decisive şi decizorii.

Prin urmare, prin normele mai sus citate, legiuitorul a înţeles să împiedice judecarea din nou a unei cauze, în condiţiile în care aceasta are aceleaşi părţi, obiect şi cauză cu procesul anterior judecat, reglementând în acest sens instituţia autorităţii de lucru judecat.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, că "în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie. Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu". (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010).

Dincolo de acest aspect, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a susţinut în recurs faptul că în cauză nu poate fi reţinută autoritatea de lucru judecat, în condiţiile în care în prezenta cauză a contestat şi Rezoluţia nr. 102/A/18.01.2021 emisă de Inspecţia Judiciară în dosarul nr. y.

Critica este nefondată, în contextul în care, examinând înscrisurile din dosarul de fond, cu precădere cererea de chemare în judecată şi răspunsul la întâmpinare, se constată că reclamanta nu a atacat şi Rezoluţia nr. 102/A/18.01.2021 emisă de Inspecţia Judiciară în dosarul nr. y, astfel că acest act nu a făcut obiectul analizei instanţei de fond şi, prin urmare, nu poate fi analizat nici în calea de atac.

Este adevărat că reclamanta a depus la dosarul de fond Rezoluţia nr. 102/A din 18.01.2021, aceasta aflându-se la dosar, însă prin niciun înscris nu a contestat în mod expres acest act şi nu a formulat critici cu privire la el.

Mai mult, dacă recurenta-reclamantă considera că a contestat şi Rezoluţia nr. 102/A din 18.01.2021, iar instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la aceasta, avea la îndemână procedura prevăzută de art. 444 din C. proc. civ., respectiv formularea unei cereri de completare a hotărârii instanţei de fond cu privire la aspectele pe care instanţa de fond ar fi omis a se pronunţa.

Înalta Curte constată că acest aspect nu poate fi cercetat în calea de atac a recursului, cât timp prevederile art. 445 C. proc. civ. reglementează o procedură obligatorie care impune utilizarea instrumentului procedural prevăzut de art. 444 din C. proc. civ. privind cererile de completare ale hotărârilor judecătoreşti.

Astfel fiind, în ipoteza omisiunii instanţei judecătoreşti de a se pronunţa asupra unor cereri, se poate solicita completarea dispozitivului hotărârii judecătoreşti în procedura reglementată de art. 444 din C. proc. civ., procedură de care reclamanta nu a uzat; obligativitatea acestei proceduri, conform art. 445 C. proc. civ., face imposibilă invocarea respectivei omisiuni pe calea recursului.

Independent de aceste aspecte, având în vedere că Rezoluţia nr. 2996/A/30.09.2020 din dosarul Inspecţiei Judiciare nr. C20-1509/24.11.2020 a făcut obiectul controlului judiciar în dosarul nr. x/2021, soluţionat definitiv prin decizia nr. 58/12.01.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond nu se mai putea pronunţa cu privire la respectiva rezoluţie, reţinând în mod corect autoritatea de lucru judecat.

Tot nefondată se constată a fi şi susţinerea recurentei-reclamante conform căreia instanţa nu putea reţine autoritatea de lucru judecat în lipsa referatului întocmit de către persoana desemnată cu repartizarea aleatorie a cauzelor cu privire la existenţa altor dosare cu aceleaşi părţi, obiect şi cauză, în condiţiile în care aceasta reprezintă o operaţiune cu caracter pur administrativ, iar pe de altă parte, prin nici un text de lege nu se instituie obligativitatea reţinerii autorităţii de lucru judecat condiţionat de existenţa respectivului referat.

Mai mult, date fiind mijloacele tehnice de efectuare a controlului cu privire la înregistrarea unor cauze cu aceleaşi părţi, obiect şi cauză, această verificare operează doar cu privire la respectiva instanţă, nu şi cu privire la toate instanţele din ţară, ceea ce ar face ca autoritatea de lucru judecat să nu poate fi reţinută atunci când hotărârea anterioară a fost pronunţată de o altă instanţă.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, în condiţiile în care instanţa de fond a avut a se pronunţa asupra unui act ce a făcut obiectul unui alt litigiu, soluţionat definitiv.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 990 din 18 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 990 din 18 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2023.