CNSAS certificate validity and whether O.U.G. 24/2008 mandates individual observation notes for each verified person

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.05.2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitaţii şi B., în temeiul art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, anularea adeverinţei nr. x/11.03.2020 şi constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator a pârâtului B., în sensul reglementat la art. 2 lit. a) şi lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 144 din 31 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 144 din 31 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurentul-reclamant A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de dispoziţiile art. 6 şi art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008.

Curtea de Apel Bucureşti, pentru a respinge contestaţia formulată de reclamant, a reţinut "în urma obţinerii răspunsului instituţiilor sesizate în procedura de verificare, că pârâtul a întocmit nota de constatare a rezultatului verificărilor, în care a reţinut lipsa materialului probator cu privire la pârâtul B..

De asemenea, prima instanţă a constatat că prin raportare la dispoziţiile art. 6 şi 7 din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul CNSAS a întreprins toate verificările prevăzute de actul normativ, în scopul identificării datelor cu privire la eventuala calitate a pârâtului B. de lucrător sau colaborator al fostei Securităţi, rezultatul acestor verificări fiind în mod corespunzător menţionat în cuprinsul Notei de constare".

Curtea de Apel a respins contestaţia formulată în temeiul notei de constatare nr. x/25.09.2019.

Or, potrivit art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 "în baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcţia de specialitate întocmeşte o notă de constatare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării".

Aşadar, art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 prevede obligaţia întocmirii unei singure note de constatare pentru fiecare persoană care este supusă verificării.

Din analiza notei de constatare x/25.09.2019 se poate observa că aceasta a fost întocmită cu ocazia pretinsei verificări a unui număr de 72 de persoane, numitul B. figurând la poziţia nr. 62.

Prin urmare, nu este respectată condiţia prevăzută la art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv să fie întocmită o notă de constatare cu privire la fiecare persoană verificată.

Potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 24/2008 "Direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca urmare a sesizării din oficiu a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sau la solicitarea persoanei îndreptăţite, desfăşoară activităţi specifice administrative de verificare a documentelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu_o_anumită persoană în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, precum şi la instituţii care mai deţin documente create de Securitate.

Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, la cererea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pune la dispoziţia acestuia toate informaţiile necesare în termen de 30 de zile de la primirea solicitării".

Potrivit notei de constatare nr. x/25.09.2019, activităţile s-au desfăşurat cu privire la 72 de persoane, iar înscrisurile ataşate notei de constatare atestă că nu s-a identificat material probator cu privire la B..

Nu există niciun înscris care să ateste efectuarea vreunui demers efectiv şi concret de către intimată la Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor sau instituţii care mai deţin documente create de Securitate, aşa cum prevede art. 6 din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul-reclamant precizează că potrivit Notei de constatate, au fost interogate baze de date privind evidenţa persoanelor lucrate de DI şi preluate de CNSAS, iar ulterior distruse de fosta Securitate, categoriile informatori şi delatori şi evidenţa centralizată a ofiţerilor.

Cu toate acestea, prima instanţă a reţinut că ar fi fost întreprinse demersuri către instituţiile abilitate şi ar fi existat răspunsuri ale acestora, care reprezintă informaţii clasificate.

Conform art. 15 lit. b) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate:

"informaţii clasificate - informaţiile, datele, documentele de interes pentru securitatea naţională, care, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate".

Conform art. 4 din Legea nr. 182/2002:

"Principalele obiective ale protecţiei informaţiilor clasificate sunt:

a) protejarea informaţiilor clasificate împotriva acţiunilor de spionaj, compromitere sau acces neautorizat, alterării sau modificării conţinutului acestora, precum şi împotriva sabotajelor ori distrugerilor neautorizate;

b) realizarea securităţii sistemelor informatice şi de transmitere a informaţiilor clasificate".

Or, conform considerentelor instanţei, rezultă că în Nota de constatare s-a emis în urma obţinerii răspunsului de la instituţiile sesizate în procedura de verificare. Conform Notei de constatare însă, nu s-a identificat material probator, aspect incompatibil cu caracterul de informaţie clasificată şi cu obiectivele protecţiei unor asemenea informaţii.

Din însăşi raţiunea Legii nr. 182/2002 rezultă că aceasta urmăreşte protecţia unor informaţii, nicidecum protecţia lipsei unor informaţii.

În acest context, argumentul instanţei că "nu se poate susţine, aşadar, că nu ar fi avut loc o verificare efectivă a datelor privitoare la pârâtul B." este rezultatul unor demersuri iluzorii.

Conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale:

"constatarea calităţii de colaborator al Securităţii trebuie să fie rezultatul unei analize minuţioase din partea instanţei asupra întregului material depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii", astfel că instanţa judecătorească, învestită cu soluţionarea acţiunii în constatare, trebuie să realizeze o evaluare reală a fiecărei situaţii de fapt, având în vedere elemente precum natura şi veridicitatea informaţiilor consemnate, gradul de implicare în activitatea de colaborare cu Securitatea ori circumstanţele colaborării.

Totodată, Curtea Constituţională a reţinut că nu trebuie să se creeze între părţile acţiunii în constatare - Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în calitate de reclamant, şi persoana verificată, în calitate de pârât, un dezechilibru incompatibil cu principiul egalităţii de arme.

Aceleaşi principii se aplică şi în cazul contestaţiei formulate împotriva adeverinţei, instanţa neputându-se limita la a constata că sunt întreprinse toate verificările prin demersuri către instituţiile abilitate care au condus la concluzia lipsei unor informaţii, dar care reprezintă totodată informaţii clasificate.

Totodată, arată că declaraţiile pe propria răspundere ale numitului B. nu reprezintă înscrisuri care au puterea să ateste faptul că acesta nu a fost lucrător sau colaborat al Securităţii.

Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii contestaţiei formulate împotriva adeverinţei nr. x/11.03.2020, emise de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.), şi constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al fostei Securităţi a pârâtului B..

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate, având în vedere că actul a cărui anulare se solicită a fost emis cu respectarea tuturor exigenţelor legale.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 09 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 25 ianuarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea adeverinţei nr. x/11.03.2020, prin care s-a adeverit faptul că nu există date ori documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau de colaborator al Securităţii, în sensul legii, cu privire la B..

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii, reţinând în esenţă că prin raportare la dispoziţiile art. 6 şi 7 din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul CNSAS a întreprins toate verificările prevăzute de actul normativ, în scopul identificării datelor cu privire la eventuala calitate a pârâtului B. de lucrător sau colaborator al fostei Securităţi, rezultatul acestor verificări fiind lipsa materialului probator în mod corespunzător menţionat în cuprinsul Notei de constatare.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv faptul că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de dispoziţiile art. 6 şi art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 din O.U.G. nr. 24/2008:

"(1) Direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca urmare a sesizării din oficiu a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sau la solicitarea persoanei îndreptăţite, desfăşoară activităţi specifice administrative de verificare a documentelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, precum şi la instituţii care mai deţin documente create de Securitate.

(2) Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, la cererea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pune la dispoziţia acestuia toate informaţiile necesare în termen de 30 de zile de la primirea solicitării."

Din conţinutul acestor dispoziţii legale rezultă că Direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii desfăşoară activităţi specifice administrative de verificare a documentelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, precum şi la instituţii care mai deţin documente create de Securitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 din acelaşi act normativ:

"(1) În baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcţia de specialitate întocmeşte o notă de constatare cu privire la calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării."

Sub acest aspect, recurentul-reclamant şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la faptul că "în baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcţia de specialitate întocmeşte o notă de constatare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării", iar dispoziţiile art. 7 alin. (1) prevăd obligaţia întocmirii unei singure note de constatare pentru fiecare persoană care este supusă verificării.

Această critică nu poate fi primită având în vedere că, deşi dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008 menţionează că în baza verificărilor se întocmeşte o notă de constatare pentru persoana care a făcut obiectul verificării, aceste dispoziţii nu stabilesc în mod expres că pentru fiecare persoană se întocmeşte câte o notă de constatare, pentru a fi fondat raţionamentul recurentului-reclamant.

Înalta Curte constată că prin modalitatea de formulare a textului de lege, acesta nu poate fi interpretat în mod restrictiv, astfel cum a solicitat recurentul-reclamant, în sensul că fiecărei persoane care a făcut obiectul verificărilor i se întocmeşte câte o notă de constatare distinctă, ci notele de constatare pot viza mai multe persoane.

Faptul că, în urma sesizării, pârâtul CNSAS a întreprins demersuri către instituţiile abilitate în comunicarea informaţiilor relevante, iar în urma acestor demersuri s-a emis adeverinţa nr. x/11.03.2020, prin care s-a constatat că nu există date ori documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau de colaborator al Securităţii, în sensul legii, cu privire la B., nu poate fi răsturnat decât prin dovada contrară, or, recurentul-reclamant nu a făcut o asemenea dovadă.

De altfel, chiar dacă a invocat încălcarea şi aplicarea greşită a art. 6 şi art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008, cu excepţia faptului că nu s-a întocmit câte o notă de constatare pentru fiecare dintre persoanele verificate, recurentul-pârât nu a arătat în concret care sunt aspectele interpretare sau aplicate greşit de către instanţa de fond şi cum se impunea ca acestea să fie interpretare ori aplicate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că prin raportare la dispoziţiile art. 6 şi 7 din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul CNSAS a întreprins toate verificările prevăzute de actul normativ, în scopul identificării datelor cu privire la eventuala calitate a pârâtului B. de lucrător sau colaborator al fostei Securităţi, rezultatul acestor verificări fiind în mod corespunzător menţionat în cuprinsul Notei de constatare; că nu se poate susţine că nu ar fi avut loc o verificare efectivă a datelor privitoare la pârâtul B., informaţiile ataşate la Compartimentul de informaţii clasificate infirmând criticile reclamantului formulate în sensul menţionat.

Tot în mod corect a reţinut instanţa de fond că, deşi reclamantul a arătat că deţine informaţii cu privire la calitatea pârâtului de colaborator/lucrător al fostei Securităţi, contrară concluziilor expuse în conţinutul Adeverinţei contestate, acesta nu a probat susţinerile sale.

În consecinţă, Înalta Curte constată că intimatul-pârât CNSAS a dispus eliberarea unei adeverinţe către recurentul-reclamant, cu respectarea dispoziţiilor art. 9 şi art. 10 din O.U.G. nr. 24/2008 având în vedere că, în urma obţinerii răspunsului instituţiilor sesizate în procedura de verificare, pârâtul a întocmit Nota de constatare a rezultatului verificărilor, în care a reţinut, cu privire la pârâtul B., lipsa materialului probator.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauza de faţă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale, este corectă.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 144 din 31 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 144 din 31 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2023.