Annulment challenge over tax appeal timeliness: internal records cannot override official service proof to establish material error

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii. Sentinţa primei instanţe.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.05.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Serviciul de Soluţionare Contestaţii, solicitând: anularea soluţiei cuprinse în pct. 1 al Deciziei nr. 1368/27.12.2017, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiilor formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/30.05.2017, emisă de AJFP Argeş - Inspecţia Fiscală şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii nr. 8013/22.06.2016, emisă de AFPCM - Serviciul Evidenţă de Plătitori, cu obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a contestaţiilor formulate.

Prin sentinţa nr. 128/F-CONT din 8 noiembrie 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. - prin administrator special B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Serviciul de Soluţionare Contestaţii; a anulat, în parte, Decizia nr. 1368/27.12.2017, sub aspectul măsurii dispuse la pct. 1; a obligat pârâta la soluţionarea contestaţiei administrative.

2. Recursul formulat împotriva hotărârii primei instanţe

Împotriva acestei sentinţe, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3. Decizia instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 3625 din 15 iunie 2021, Înalta Curte a respins recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti împotriva sentinţei nr. 128/F-CONT din 8 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

4. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 3625 din 15 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti a formulat contestaţie în anulare, solicitând casarea deciziei atacate şi, pe fondul recursului, admiterea acestuia.

Susţine contestatoarea că prin sentinţa civiă nr. 128/F-CONT/08.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, instanţa a admis cererea formulata de S.C. A.. Hotărârea a fost comunicata la sediul DGRFP Ploiesti la data de 08.01.2019, iar recursul a fost formulat si depus la data de 18.01.2019, în termenul procedural de 15 zile, conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 182 alin. (1) C. proc. civ.

În mod eronat instanţa de recurs a respins recursul formulat de DGRFP Ploieşti ca tardiv, intrucat, asa cum rezulta din actele pe care le depune, acesta a fost formulat si motivat in termenul legal prevăzut de C. proc. civ.

In opinia contestatoarei, instanţa avea dreptul, in virtutea rolului sau activ, să depună toate diligentele pentru descoperirea adevărului. Asa cum rezulta din actele dosarului, instanţa a soluţionat cauza fără a solicita instituţiei recurente sa facă dovada când a fost formulat si depus recursul.

Având în vedere cele menţionate, solicită admiterea contestaţiei în anulare şi, pe cale de consecinţă, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii recursului şi schimbarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca neintemeiata.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata intimata S.C. A. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, iar prin notele scrise depuse la data de 01.06.2022, intimata a invocat excepţia lipsei de interes, susţinând că pârâta a soluţionat contestaţia administrativă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare formulate în cauză

Cu titlu prealabil, Înalta Curte consideră că sunt neîntemeiate apărările formulate de intimata S.C. A., cu privire la lipsa de interes a contestaţiei în anulare.

Obiectul prezentei cauze este reprezentat de o contestaţie în anulare formulată împotriva unei decizii prin care s-a respins recursul ca tardiv formulat, fără a se intra în cercetarea fondului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile intimatei, referitoare la soluţionarea contestaţiei administrative, nu conduc la lipsa interesului în formularea contestaţiei în anulare, întrucât în acest stadiu procesual nu se discută fondul cauzei, ci doar soluţia privind tardivitatea recursului.

Examinând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate şi a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat, pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare, cale de atac extraordinară, de retractare şi nedevolutivă, este formulată în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

Circumscris acestor dispoziţii, contestatoarea a susţinut că soluţia de respingere a recursului ca tardiv formulat este rezultatul unei erori materiale săvârşite de instanţa de control judiciar în verificarea termenului de declarare a recursului, prin raportarea la o dată greşită a comunicării sentinţei.

Înalta Curte reţine că acest caz de contestaţie în anulare priveşte situaţia în care "dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale", iar noţiunea de "eroare materială" vizează erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale căii de atac, care au avut drept consecinţă soluţionarea greşită a acesteia, elemente pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, şi care au determinat soluţia pronunţată, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale.

Contrar susţinerilor contestatoarei, Înalta Curte constată că respingerea ca tardiv formulat a recursului nu este rezultatul unei erori materiale referitoare la comunicarea sentinţei recurate, susţinerile contestatoarei sub acest aspect fiind nefondate.

Astfel, din analiza considerentelor deciziei atacate, rezultă că instanţa de recurs a reţinut, potrivit actelor şi lucrărilor dosarului, că, în cauză, comunicarea hotărârii instanţei de fond s-a îndeplinit la data de de 24.12.2018 (conform dovezii de înmânare aflate la dosar de fond), iar cererea de recurs a fost expediată prin poştă la instanţa de fond la data de 15.01.2019, potrivit ştampilei aplicate pe plic, cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte susţinerile contestatoarei referitoare la împrejurarea că hotărârea a fost comunicata la sediul DGRFP Ploieşti la data de 08.01.2019, iar recursul a fost formulat si depus la data de 18.01.2019, depunând în acest sens adresa de înaintare a sentinţei atacate pe care este aplicată ştampila instituţiei recurente şi data de 8.01.2019, formulare de înregistrare interne întocmite de instituţie, Înalta Curte constată că nu sunt de natură a conduce la concluzia săvârşirii unei erori materiale privind data comunicării sentinţei, reţinută de instanţa de recurs potrivit celor cuprinse în dovada de comunicare a sentinţei, întocmită în baza dispoziţiilor legale care reglementează comunicarea actelor de procedură, semnată de funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei, aflată la dosar de fond.

În consecinţă, având în vedere că respingerea ca tardivă a recursului nu este rezultatul unei erori materiale privind data comunicării sentinţei, reţinută de instanţa de recurs, contestaţia în anulare formulată este nefondată.

2 Temeiul de drept al soluţiei pronunţate

Pentru considerentele expuse anterior, în aplicarea prevederilor art. 508 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes, invocată de intimata S.C. A.

Respinge contestaţia în anulare formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti împotriva Deciziei nr. 3625 din 15 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.