Disqualification from insolvency practitioner selection; validity of UNPIR certificate and proof of specialized personnel's legal relationship
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the Financial Supervisory Authority (ASF), confirming the lower court's decision that annulled the ASF’s administrative letter excluding a legal entity from the list of approved insolvency practitioners and ordered the entity’s registration on that list. The dispute arose in administrative litigation when the entity challenged its disqualification from a selection procedure for insolvency practitioners in a bankruptcy case, arguing that it met the statutory requirements despite ASF's refusal. The court held that the lower court did not err by extending the annulment to the underlying administrative letter, as the claims implicitly attacked both the preliminary objection decision and the original act. Substantively, the appellate court found that the entity satisfied the conditions under Article 5(1)(b) and (e) of the ASF Procedure (Annex 1 to Decision No. 4/2017); specifically, the court ruled that a certificate from the National Union of Insolvency Practitioners (UNPIR) confirmed the entity’s active status and lack of sanctions, and that cooperation contracts with firms where specified specialists were partners or administrators, combined with their individual professional profiles, constituted sufficient proof of the required legal relationship and specialized expertise in insurance and claims liquidation, contrary to the supervisory authority’s stricter interpretation.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 9 C. proc. civ, art. 397 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ; Disqualification from insolvency practitioner selection; validity of UNPIR certificate and proof of specialized personnel's legal relationship: The dispute arose in administrative litigation when the entity challenged its disqualification from a selection procedure for insolvency practitioners in a bankruptcy case, arguing that it met the statutory requirements despite ASF's refusal. The court held that the lower court did not err by extending the annulment to the underlying administrative letter, as the claims implicitly attacked both the preliminary objection decision and the original act. Substantively, the appellate court found that the entity satisfied the conditions under Article 5(1)(b) and (e) of the ASF Procedure (Annex 1 to Decision No. 4/2017); specifically, the court ruled that a certificate from the National Union of Insolvency Practitioners (UNPIR) confirmed the entity’s active status and lack of sanctions, and that cooperation contracts with firms where specified specialists were partners or administrators, combined with their individual professional profiles, constituted sufficient proof of the required legal relationship and specialized expertise in insurance and claims liquidation, contrary to the supervisory authority’s stricter interpretation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited for the power of the court to decide on the merits of the administrative appeal and to order the annulment of the administrative act and the registration of the applicant.
Procedural provision cited as the basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi ulterior declinată Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 7147 din 18 noiembrie 2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF):
1. anularea în tot a Deciziei nr. 1356/28.10.2021 a Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva adresei ASF nr. x/04.08.2021 şi să se constate că societatea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (2) din Procedura privind agreare şi selecţie a practicienilor în insolvenţă de către ASF - Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului ASF nr. 4/19.01.2017, respectiv să se dispună înscrierea societăţii A. pe lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de către ASF în baza hotărârii menţionate;
2. suspendarea organizării selecţiei practicienilor în insolvenţă în vederea desemnării ca practician în insolvenţă în dosarul de faliment privind B. S.A., până la soluţionarea petitului nr. 1 din prezenta cerere, având în vedere că Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.) a încălcat prevederile art. 3 alin. (1) şi (2) din Procedura privind agrearea şi selecţia practicienilor în insolvenţă - Anexa 1 la Hotărârea nr. 4/19.01.2021, făcând imposibilă participarea A. la selecţia practicienilor.
3. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 132 din 26 mai 2022, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziei nr. 1356/28.10. 2021, invocată prin întâmpinare;
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară;
A anulat adresa ASF nr. P-DJ/3858. 1/04.08.2021 emisă de pârâtă;
A obligat pârâta să dispună înscrierea reclamantei ca societate agreată pe lista practicienilor de insolvenţă agreaţi de către ASF, urmare a selecţiei organizate în 29.06.2021;
A respins, ca inadmisibilă, cererea de anulare a Deciziei nr. 1356/2021, reprezentând răspuns la plângerea prealabilă;
A luat act de renunţarea la judecarea petitului 2 din acţiune, având ca obiect suspendarea organizării selecţiei de practicieni în insolvenţă;
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 132 din 26 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, şi, în rejudecare, respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată, precum şi obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată din recurs, constând în taxa judiciară de timbru.
În motivarea recursului arată că înţelege să atace în parte sentinţa recurată, numai în privinţa: (i) anulării adresei A.S.F. nr. x/04.08.2021 şi (ii) obligării A.S.F. să dispună înscrierea reclamantei în lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de către A.S.F., urmare a selecţiei organizate în 29.06.2021.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., arată că din petitele acţiunii şi din motivarea acţiunii rezultă că intimata-reclamantă nu a solicitat anularea adresei A.S.F. nr. x/04.08.2021, dar cu toate acestea, instanţa de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, a anulat şi adresa A.S.F. nr. P-D J/3858.1/04.08.2021, contrar art. 9 C. proc. civ. ce consacră principiul disponibilităţii în procesul civil şi în condiţiile în care intimata-reclamantă a stabilit obiectul şi limitele procesului prin petitele acţiunii formulate.
Susţine că cel mult, din perspectiva temeiului acţiunii intimatei, aceasta se poate încadra în art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, iar instanţa se putea pronunţa, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, doar în sensul pronunţării unei hotărâri prin care să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă, astfel că instanţa de fond a dispus anularea adresei A.S.F. nr. x/04.08.2021 cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente.
În acest sens, invocă dispoziţiile art. 397 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii, fără a acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.
Apreciază că în speţă instanţa a acordat altceva şi chiar mai mult decât ce s-a cerut, prin anularea Adresei A.S.F. nr. x/04.08.2021, în condiţiile în care, intimata nu a solicitat anularea acestei adrese, instanţa de fond încălcând dispoziţiile art. 397 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 9 C. proc. civ., art. 8 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 5 alin. (1) lit. b) şi lit. e), coroborate cu art. 6 şi art. 7 din Procedura privind agrearea practicienilor în insolvenţă de către A.S.F. - Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului A.S.F. nr. 4/19.01.2017.
Arată că la data de 17.06.2021 a demarat procedura de selecţie a practicienilor în insolvenţă în vederea completării Listei practicienilor în insolvenţă agreaţi de A.S.F., invitând toţi practicienii în insolvenţă interesaţi să depună dosarele de participare până la data de 28.06.2021, ora 14:00, la sediul A.S.F.; pentru participarea la selecţie, prin adresa nr. x/25.06.2021, intimata-reclamantă a transmis prin poştă, cu confirmare de primire, oferta de participare împreună cu documentaţia completă prevăzută de art. 5 alin. (1) din Procedură, iar prin adresa nr. x/04.08.2021, recurenta-pârâtă a comunicat intimatei faptul că, în urma analizării declaraţiei şi documentaţiei transmise de aceasta, oferta depusă a fost descalificată, având în vedere că:
- nu a fost depus atestatul eliberat de UNPIR (art. 5 alin. (1) lit. b) din Procedură), ci doar o adeverinţă care confirmă că societatea este înscrisă în Tabloul de evidenţă al UNPIR;
- din declaraţie şi documentele depuse nu rezultă numărul personalului de specialitate alocat procedurii (personal de specialitate cu experienţă în domeniul asigurărilor - actuar, personal cu experienţă în lichidare de daune, etc.); declaraţia nu este însoţită de câte o prezentare a fiecărei persoane şi dovada că există un raport juridic cu ofertantul (art. 5 alin. (1) lit. e) din Procedură).
În raport cu textele de lege invocate şi contrar motivării instanţei de fond prin care apreciază că intimata îndeplineşte condiţiile pentru a fi înscrisă în lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de A.S.F., arată că în mod temeinic şi legal a descalificat oferta intimatei, apreciind că aceasta nu îndeplineşte condiţia cuprinsă în art. 5 alin. (1) lit. e) din Procedură referitoare la numărul personalului de specialitate alocat procedurii, respectiv personal de specialitate cu experienţă în domeniul asigurărilor - actuar şi personal cu experienţă în lichidare de daune.
Precizează că din documentele depuse, nu rezultă că persoanele indicate au această experienţă în domeniul asigurărilor, iar acest aspect trebuia observat de către instanţa de fond. Astfel, în declaraţia pe proprie răspundere depusă de intimată sunt menţionate 5 persoane, dintre care 2 sunt practicieni în insolvenţă/consilieri juridici, 1 expert evaluator, 1 persoană calificată în contabilitate şi 1 persoană avocat.
În acest sens, arată că: dl. C. este asociat unic al intimatei, iar din contractul de muncă depus rezultă că acesta este încadrat pe funcţia de consilier juridic, fără a rezulta experienţa deţinută în domeniul asigurărilor; d-na D. deţine funcţia de consilier juridic şi se menţionează în declaraţie că are experienţă în asigurări, întrucât a lucrat în funcţia de consilier juridic la E. S.A., însă nu a dovedit acest aspect; dl. F. este partener în cadrul S.C. G. S.A. şi are expertiză în domeniul evaluării afacerilor (intimata a încheiat raport juridic cu firma acestuia, iar din contractul de colaborare depus nu rezultă expertiza în domeniul asigurărilor, solicitată de textul de lege în baza căruia a descalificat oferta şi pe care instanţa de fond 1-a aplicat greşit la situaţia de fapt, întrucât la obiectul colaborării se menţionează:
"Obiectul prezentului contract constă în servicii de evaluare în cadrul operaţiunilor de lichidare a bunurilor societăţilor debitoare şi consultarea prealabilă în chestiuni cu incidenţă asupra activităţii practicienilor în insolvenţă"); d-na H. este asociat unic şi administrator al S.C. I. S.R.L. care desfăşoară activitate în domeniul contabilităţii, iar din contractul de colaborare depus nu rezultă expertiza în domeniul asigurărilor prevăzută de textul de lege în baza căruia a descalificat oferta, întrucât la obiectul colaborării se menţionează:
"Obiectul prezentului contract constă în servicii financiar - contabile şi consultarea prealabilă în chestiuni cu incidenţă asupra practicienilor în insolvenţă"; dl. J. este avocat, titular al Cabinetului individual de avocat J., iar din documentul de prezentare şi din contractul de colaborare cu intimata nu rezultă expertiza în domeniul asigurărilor, întrucât la obiectul colaborării se menţionează:
"Obiectul prezentului contract constă în servicii juridice în cadrul operaţiunilor de lichidare a bunurilor societăţilor debitoare şi consultarea prealabilă în chestiuni cu incidenţă asupra activităţii practicienilor în insolvenţă".
Susţine că nici din fişele de prezentare sau contractele de muncă/colaborare nu rezultă că aceste persoane au calificarea necesară în domeniul de specialitate - expertiză în asigurări, iar din documentele ce fac, în opinia intimatei, dovada raportului juridic dintre persoanele indicate şi aceasta, rezultă că în cazul unora (F., H. şi J.), raportul juridic este încheiat cu alte persoane şi nu în mod direct cu persoanele în discuţie. Totodată, declaraţia nu este însoţită de câte o prezentare a fiecărei persoane şi dovada că există un raport juridic cu ofertantul (art. 5 alin. (1) lit. e) din procedură).
Consideră că instanţa de fond a analizat în mod formal, cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 5 alin. (1) lit. e) din procedură, îndeplinirea condiţiilor de calificare de către intimată.
Astfel, consideră că nu era suficient ca instanţa de fond să constate doar depunerea documentelor, ci trebuia să constate că acestea nu fac dovada obiectivă a îndeplinirii de către intimată a numărului personalului de specialitate alocat procedurii, în cazul unora dintre persoane nefiind făcută nici dovada raportului cu ofertantul, întrucât raportul juridic a fost încheiat cu societăţile la care persoanele activează.
Precizează că în speţă era vorba despre falimentul societăţii K. cea mai mare societate de asigurări din România pe segmentul RCA, ceea ce necesita personal specializat cu experienţă în domeniul asigurărilor, cu atât mai mult cu cât retragerea autorizaţiei nu împiedică lichidatorul judiciar sau orice persoană împuternicită în acest sens de către acesta să desfăşoare unele dintre operaţiunile de asigurare ale societăţii de asigurare debitoare/reasigurare debitoare, în scopul finalizării procedurii de faliment, operaţiuni ce se desfăşoară cu avizul A.S.F.
De asemenea, registrele speciale de evidenţă a activelor care acoperă rezervele tehnice brute se menţin şi după deschiderea procedurii de faliment.
Mai arată că o altă atribuţie vizează tocmai angajarea personalului necesar în vedere lichidării, or, activitatea specifică pieţei financiar-bancare este deosebit de complexă, cu un grad ridicat de tehnicitate al operaţiunilor de asigurare. Totodată, activitatea de lichidare presupune verificarea declaraţiilor de creanţe ale creditorilor de asigurări, într-un termen foarte scurt, respectiv maxim 30 de zile de la data înregistrării la instanţa competentă a declaraţiei de creanţă, iar aceste atribuţii nu pot fi exercitate decât dacă practicianul în insolvenţă face dovada unor raporturi juridice cu personal de specialitate în domeniul asigurărilor.
Precizează că lichidatorul judiciar, practician în insolvenţă, poate fi desemnat în cadrul procedurii de faliment doar după obţinerea avizului prealabil de la ASF.
Susţine că instanţa a aplicat şi interpretat greşit art. 5 alin. (1) lit. b) din procedură, care prevede depunerea, în cadrul ofertei, a unui act justificativ eliberat de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), din care să rezulte că forma de exercitare a profesiei este înscrisă în evidenţele UNPIR, precum şi faptul că asociatul coordonator sau asociaţii coordonatori ai acesteia nu au fost supuşi niciunei sancţiuni disciplinare în ultimii 3 ani anterior declanşării procedurii de selecţie.
Arată că în speţă, a descalificat oferta intimatei şi pentru că aceasta nu a făcut dovada atestatului eliberat de UNPIR, conform art. 5 alin. (1) lit. b) din procedură pentru anul 2021, ci doar a unei adeverinţe care confirmă că societatea este înscrisă în Tabloul de evidenţă a UNPIR, iar instanţa de fond a reţinut că adeverinţa depusă de intimată este suficientă, deşi aceste acte trebuie eliberate de către UNPIR cu precizarea faptului că practicienii în insolvenţă figurează înscrişi în anul 2021 în Tabloul UNPIR, fără să le fi fost suspendată sau încetată calitatea de practician în insolvenţă.
Mai arată că în Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, se precizează la art. 107 că legitimaţia de practician şi, respectiv atestatul, vor fi emise anual de Secretariatul General al UNPIR, vor avea înscris codul numeric din Tabloul UNPIR şi se vor elibera doar după achitarea cotizaţiei aferente anului respectiv.
4. Apărările formulate în recurs
Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, având în vedere că cererea de recurs este formulată de o persoană juridică, iar art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. prevede obligaţia precizării numelui şi prenumelui persoanei semnatare a cererii de recurs.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, ca temeinică şi legală, apreciind că prima instanţă a dat o dezlegare corectă aspectelor cu care a fost învestită, nefiind incidente motivele de casare invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 12 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 25 ianuarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF):
1. anularea în tot a Deciziei nr. 1356/28.10.2021 a Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva adresei ASF nr. x/04.08.2021 şi să se constate că societatea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (2) din Procedura privind agreare şi selecţie a practicienilor în insolvenţă de către ASF - Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului ASF nr. 4/19.01.2017, respectiv să se dispună înscrierea societăţii A. pe lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de către ASF în baza hotărârii menţionate;
2. suspendarea organizării selecţiei practicienilor în insolvenţă în vederea desemnării ca practician în insolvenţă în dosarul de faliment privind B. S.A., până la soluţionarea petitului nr. 1 din prezenta cerere, având în vedere că Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.) a încălcat prevederile art. 3 alin. (1) şi (2) din Procedura privind agrearea şi selecţia practicienilor în insolvenţă - Anexa 1 la Hotărârea nr. 4/19.01.2021, făcând imposibilă participarea A. la selecţia practicienilor.
Cu titlu preliminar, se constată că prin cererea de recurs, formulată de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară, aceasta a precizat că înţelege să atace în parte sentinţa recurată, numai în privinţa: (i) anulării adresei A.S.F. nr. x/04.08.2021 şi (ii) obligării A.S.F. să dispună înscrierea reclamantei în lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de către A.S.F., urmare a selecţiei organizate în 29.06.2021.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestuia, casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta invocă, în esenţă, faptul că prima instanţă a anulat şi adresa A.S.F. nr. P-D J/3858.1/04.08.2021, deşi din petitele şi din motivarea acţiunii rezultă că intimata-reclamantă nu a solicitat anularea acesteia, contrar art. 9 C. proc. civ., ce consacră principiul disponibilităţii în procesul civil şi în condiţiile în care intimata-reclamantă a stabilit obiectul şi limitele procesului prin petitele acţiunii formulate.
Motivul de casare este nefondat, având în vedere că din modalitatea de formulate a acţiunii introductive reiese că reclamanta a înţeles să atace ambele acte.
Astfel, pe de o parte, prin cererea introductivă a făcut referire la ambele acte, iar pe de altă parte, a solicitat punctual anularea măsurilor dispuse prin adresa A.S.F. nr. P-D J/3858.1/04.08.2021, în sensul de a se constata că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (2) din Procedura privind agrearea şi selecţia practicienilor în insolvenţă, Anexa 1 la Hotărârea Consiliului ASF nr. 4/19.01.2017 şi, pe cale de consecinţă, să se dispună înscrierea societăţii A. pe lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de către ASF.
De altfel, în faţa intanţei de fond, de la primirea cererii de chemare în judecată, reclamantei i s-a stabilit taxa judiciară de timbru pentru în raport cu ambele acte atacate.
Prin urmare, Înalta Curte constată că prima instanţa a reţinut în mod corect că reclamanta a solicitat anularea ambelor acte şi a măsurilor dispuse prin acestea.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 5 alin. (1) lit. b) şi lit. e), coroborate cu art. 6 şi art. 7 din Procedura privind agrearea practicienilor în insolvenţă de către A.S.F. - Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului A.S.F. nr. 4/19.01.2017.
Înalta Curte constată că din adresa nr. x/04.08.2021, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, reiese că intimata-reclamantă a fost descalificată, întrucât din documentaţia depusă nu rezultă numărul personalului de specialitate alocat procedurii (personal cu experienţă în domeniul asigurărilor, personal cu experienţă în lichidare de daune, etc.), precum şi faptul că declaraţia pe propria răspundere nu este însoţită de câte o prezentare a fiecărei persoane şi dovada că există un raport juridic cu ofertantul. De asemenea, s-a menţionat că nu a fost depus atestatul eliberat de UNPIR, ci doar o adeverinţă care confirmă că societatea este scrisă în tablou de evidenţă a UNPIR.
Potrivit art. 5 alin. (1) lit. b) şi lit. e) din Procedura privind agrearea practicienilor în insolvenţă de către A.S.F. - Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului A.S.F. nr. 4/19.01.2017, care stabilesc condiţiile considerate de către recurenta-pârâtă ca fiind neîndeplinite:
"Art. 5. - (1) Pentru participarea la selecţia organizată pentru înscrierea pe Lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de către A.S.F., în termenul indicat în anunţul prevăzut la art. 4, ofertanţii trebuie să depună următoarele documente: (...)
b) un act justificativ eliberat de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR)din care să rezulte că forma de exercitare a profesiei de practician în insolvenţă este înscrisă în evidenţele UNPIR, precum şi faptul că asociatul coordonator sau asociaţii coordonatori nu au fost supuşi niciunei sancţiuni disciplinare în ultimii 3 ani anteriori declanşării procedurii de selecţie; (...)
e) o declaraţie pe proprie răspundere în ceea ce priveşte numărul de personal calificat şi de specialitate alocat procedurii (practicieni în insolvenţă compatibili şi personal de specialitate cu experienţă în domeniul asigurărilor - actuar, personal cu experienţă în lichidare de daune, etc.); declaraţia va fi însoţită de o prezentare a fiecărei persoane şi dovada că există un raport juridic cu ofertantul, pentru fiecare persoană în parte."
Examinând înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că la dosarul Tribunalului Bucureşti a fost depusă de către intimata-reclamantă adeverinţa nr. x/25.06.2021, emisă de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, prin care se arată că societatea A. este înscrisă în Subsecţiunea a II-a a Tabloului de evidenţă a membrilor Uniunii, sub nr. matricol x, număr de înregistrare Registrul formelor de organizare x din data de 19.10.2012.
De asemenea, prin aceeaşi adeverinţă s-a mai arătat că atât societatea A., cât şi dl. C., în calitate de asociat/asociaţi coordonatori/coordonatori, nu se găsesc în niciuna dintre situaţiile de suspendare/incompatibilitate şi nu au fost supuşi vreunei sancţiuni profesionale sau disciplinare în ultimii 3 ani.
Prin urmare, instanţa de recurs constată că, prin depunerea adeverinţei mai sus arătate, intimata-reclamantă a îndeplinit cerinţa de la art. 5 alin. (1) lit. e) din Procedura privind agrearea practicienilor în insolvenţă de către A.S.F. - Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului A.S.F. nr. 4/19.01.2017, contrar celor susţinute în mod nefondat de către Autoritatea de Supraveghere Financiară.
În ceea ce priveşte condiţia de la art. 5 alin. (1) lit. e) din Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului A.S.F. nr. 4/19.01.2017, Înalta Curte constată că la dosarul Tribunalului Bucureşti a fost depusă de către intimata-reclamantă declaraţia pe propria răspundere privind numărul de personal calificat şi de specialitate alocat procedurii, în care sunt evidenţiate persoanele cu calificările aferente.
De asemenea, la filele x şi următoarele sunt depuse prezentările persoanelor calificate şi de specialitate alocat procedurii, precum şi înscrisurile ce atestă existenţa unui raport juridic cu ofertantul, pentru fiecare persoană în parte.
Astfel, pentru C. a fost depus contractul individual de muncă al acestuia cu A.; pentru D. a fost depus contractul individual de muncă al acesteia cu A., actul adiţional; pentru F., în calitate de partener al S.C. G. S.A., s-a depus contractul de colaborare dintre S.C. G. S.A. şi A.; pentru H., asociat unic şi administrator al S.C. I. S.R.L. s-a depus contractul de colaborare dintre S.C. I. S.R.L. şi A.; pentru avocat J. s-a depus contractul de colaborare dintre A. şi acesta.
Înalta Curte constată că este nefondată critica recurentei-pârâte cu privire la faptul că în cazul unora dintre persoane nu a fost făcută dovada raportului cu ofertantul, având în vedere că dovada existenţei unui raport juridic cu ofertantul, astfel cum prevede art. 5 alin. (1) lit. e) din Procedura privind agrearea practicienilor în insolvenţă de către A.S.F. - Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului A.S.F. nr. 4/19.01.2017, este făcută şi prin contractele de colaborare încheiate cu A. de către societăţile la care respectivele au calitatea de partener, asociat unic sau administrator.
Astfel, fiind, înscrisurile depuse, prin ele însele, fac dovada raporturilor cu ofertantul, astfel cum prevede art. 5 alin. (1) lit. e) din Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului A.S.F. nr. 4/19.01.2017.
De asemenea, prin fişele de prezentare, pentru fiecare dintre persoanele indicate au fost arătate calificările şi experienţa profesională.
Date fiind aspectele mai sus relevate, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că argumentele pentru care oferta reclamantei a fost descalificată nu sunt justificate în raport cu cerinţele prevăzute în art. 5 alin. (1) lit. b) şi e) din Hotărârea nr. 4/2017 a Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară, intimata-reclamantă, prin documentaţia aferentă cererii de înscriere în Lista practicienilor în insolvenţă agreaţi făcând dovada îndeplinirii acestor criterii.
Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei nr. 132 din 26 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei nr. 132 din 26 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2023.