Legality of administrative revocation of research institute board membership under non-retroactivity of new evaluation criteria and mandatory grounds for early termination of statutory mandate

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 martie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, anularea Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 6225/18.12.2020 de modificare a Ordinului Ministerului Cercetării şi Inovării nr. 441/18.05.2018, cu consecinţa recunoaşterii dreptului pretins, a interesului legitim, precum şi a prejudiciului cauzat ca urmare a modificării Ordinului Ministerului Cercetării şi Inovării nr. 441/18.05.2018.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 1909 din 14 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL CERCETĂRII, INOVĂRII ŞI DIGITALIZĂRII, şi a anulat Ordinul MEC nr. 6225/18.12.2020.

A obligat paratul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării la plata către reclamantă a sumei de 7890 RON reprezentând indemnizaţia lunara aferenta perioadei 01.01.2021-30.03.2021, precum şi, în continuare, a sumei de 2630 RON/luna pana la data renumirii acesteia în funcţia de membru al consiliului de administraţie. A obligat paratul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării la plata către reclamantă a sumei de 2000 RON reprezentând daune morale.

3. Recursul formulat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1909 din 14.12. 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, solicitând admiterea cererii de recurs cu consecinţa casării sentinţei civile atacate, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată.

În esenţă, în motivare, a reţinut că disp. art. 9 din H.G. nr. 637/2003 precum şi art. 10 Anexa 1 din H.G. nr. 293/2004 nu se interpretează în sens limitativ, în aplicarea acestora, autoritatea de stat având dreptul legal de a emite ordine de ministru, prin care să se stabilească modalitatea privind nominalizarea reprezentanţilor ministerului coordonator şi a specialiştilor în consiliile de administraţie ale institutelor naţionale de cercetare şi dezvoltare şi ale instituţiilor publice de cercetare şi dezvoltare.

Cu referire la condiţiile de revocare, în ambele ordine, se specifică foarte clar că revocarea reprezentantului de către reprezentat se face la constatarea neîndeplinirii condiţiilor de nominalizare, reprezentant care trebuia să fi obţinut la evaluarea performanţelor profesionale individuale din ultimul an calificativul "foarte bine" . Or, intimata - reclamantă nu a obţinut calificativul foarte bine în anul 2019 iar, în acest caz, apreciază ca fiind lipsită de relevanţă reţinerea că evaluarea reclamantei s-a realizat potrivit Ordinului nr. 5623/2020 iar nu potrivit Ordinului nr. 821/2018.

A mai precizat că anulând actul de revocare al reclamantei din funcţie, prima instanţă nu trebuia să procedeze la obligarea pârâtului să îi achite acesteia indemnizaţiile în cuantum de 2630lei/lună până la data renumirii în funcţie câtă vreme reclamanta nu a solicitat şi reintegrarea prin cererea de chemare în judecată.

A mai menţionat că nu se pot acorda daune morale deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, o astfel de cerere trebuie probată. Prin urmare, a susţinut că reclamanta nu a suferit niciun prejudiciu moral sau fizic ca rezultat al unei fapte ilicite săvârşite de recurentul - pârât.

Ca atare, revocarea intimatei - reclamante din funcţia de membru al Consiliului de Administraţie, ca urmare a emiterii ordinului contestat, nu a generat repercusiuni asupra funcţiei de bază a acesteia - funcţionar public şi nu a condus la rămânerea fără muncă a acesteia, motiv pentru care ea nu poate fi îndreptăţită la acordarea daunelor morale.

4. Întâmpinarea formulată în cauză

Prin întâmpinarea de la dosarul cauzei, a fost solicitată de către reclamanta A. respingerea cererii de recurs, ca fiind nulă, iar în subsidiar, ca nefondată.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge cererea de recurs, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 6225/18.12.2020 de modificare a Ordinului Ministerului Cercetării şi Inovării nr. 441/18.05.2018, cu consecinţa recunoaşterii dreptului pretins, a interesului legitim, precum şi a prejudiciului cauzat ca urmare a modificării Ordinului Ministerului Cercetării şi Inovării nr. 441/18.05.2018.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a anulat Ordinul MEC nr. 6225/18.12.2020, obligând paratul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării la plata către reclamantă a sumei de 7890 RON reprezentând indemnizaţia lunara aferenta perioadei 01.01.2021-30.03.2021, precum şi, în continuare, a sumei de 2630 RON/luna pana la data renumirii acestuia în funcţia de membru al consiliului de administraţie. A acordat reclamantei suma de 2000 RON reprezentând daune morale.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Instanţa de control judiciar constată că se invocă incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Subsumat acestui motiv de recurs se invocă interpretarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 9 din H.G. nr. 637/2003 şi ale art. 10 Anexa 1 ale H.G. nr. 293/2004.

Înalta Curte constată că incidente în cauză sunt dispoziţiile art. 6 din H.G. nr. 637/2003 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare:

"Conducerea institutului naţional este asigurata de:

a) consiliul de administraţie;

b) comitetul de direcţie;

c) directorul general."

Potrivit art. 9 din aceeaşi hotărâre de guvern:

"(1) Consiliul de administraţie este format din 7 sau 9 membri, cetăţeni români, numiţi prin ordin al organului administraţiei publice centrale coordonator, cu avizul autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare, la propunerea conducerii autorităţii de la care aceştia provin, pentru un mandat de 4 ani care poate fi reînnoit.

(2) Din consiliul de administraţie fac parte în mod obligatoriu:

a) directorul general al institutului naţional, care este preşedintele consiliului de administraţie;

b) preşedintele consiliului ştiinţific al institutului naţional;

c) un reprezentant al autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare;

d) un reprezentant al organului administraţiei publice centrale coordonator al institutului naţional, după caz;

e) un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice;

f) un reprezentant al Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale.

(3) Ceilalţi membri ai consiliului de administraţie sunt specialişti din domeniu, propuşi de organul administraţiei publice centrale coordonator al institutului naţional.

(3^1) Din categoria specialiştilor pot face parte şi reprezentanţi ai autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare şi, după caz, ai organului administraţiei publice centrale de specialitate în domeniul specific de activitate al institutului naţional.

(4) Revocarea membrilor consiliului de administraţie se face de acelaşi organ care a făcut numirea, în caz de abateri sau de nerespectare a îndatoririlor ce le revin."

Potrivit art. 37 din hotărârea de guvern amintită:

"Regulamentul de organizare şi funcţionare propriu fiecărui institut naţional, elaborat pe baza şi cu respectarea prezentului regulament-cadru, se aproba prin hotărârea Guvernului de înfiinţare a institutului naţional."

In aplicarea acestui text legal, a fost emisă H.G. nr. 293/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie - ICECHIM Bucureşti.

Art. 10, 11 şi 12 din Anexa 1 la H.G. nr. 293/2004 statuează următoarele:

Art. 10- "Consiliul de administraţie este format din 7 membri, cetăţeni români, numiţi prin ordin al ministrului economiei şi comerţului, cu avizul autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare, la propunerea conducerii autorităţii de la care aceştia provin, pentru un mandat de 4 ani care poate fi reînnoit."

Art. 11 "(1) Din consiliul de administraţie fac parte în mod obligatoriu:

a) directorul general al institutului naţional, care este şi preşedintele consiliului de administraţie;

b) un reprezentant al ministerului coordonator;

c) un reprezentant al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului;

d) un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice;

e) un reprezentant al Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei;

f) preşedintele consiliului ştiinţific al institutului naţional;

g) un specialist din domeniul de activitate al institutului naţional, propus de ministrul economiei şi comerţului.

(2) Consiliul de administraţie îşi desemnează prin vot vicepreşedintele."

Art. 12- "Revocarea membrilor consiliului de administraţie pentru abateri grave sau lipsă de activitate în executarea mandatului se face de acelaşi organ care a făcut numirea."

Recurentul-pârât susţine că prima instanţă, cu interpretarea greşită a acestor dispoziţii legale, a admis cererea de chemare în judecată.

Instanţa de fond, cercetând legalitatea Ordinului MEC nr. 6225/18.12.2020, contestat în prezenta cauză, a reţinut prin raportare la prevederile art. 9 din H.G. nr. 637/2003 respectiv art. 10 din Anexa 1 la H.G. nr. 293/2004 că mandatul membrilor consiliului de administraţie este de 4 ani, cu posibilitatea de a fi reînnoit, cele două acte normative prevăzând limitativ cazurile in care acesta poate înceta înainte de ajungerea lui la termen, şi anume revocare, în caz de abateri sau de nerespectare a îndatoririlor respectiv lipsă de activitate în executarea mandatului ce le revine.

Prin urmare, mandatul în curs al reclamantei conform Ordinului MEC nr. 441/18.05.2018 nu putea înceta prin revocarea acesteia din componenţa consiliului de administraţie pe motiv că a fost în acest consiliu de mai mult de 8 ani, precum şi a faptului că nu îndeplineşte condiţia ca în anul precedent, respectiv 2019, să fi obţinut calificativul "foarte bine" la evaluarea performanţelor profesionale pentru anul 2019, prin aplicarea criteriilor stabilite prin Anexa 2 la Metodologia aprobată prin Ordinul MEC nr. 5623/24.09.2020.

Or, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că nu este incident cazul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 deoarece nu a existat un ordin de revocare emis de organul care a făcut numirea care să se fi reţinut faptul că reclamanta a săvârşit vreo abatere sau nu a respectat îndatoririle care îi reveneau în calitate de membru al consiliului de administraţie.

Mai mult decât atât, prima instanţă, în mod corect a dat eficienţă principiului neretroactivităţii legii civile, constatând că Ordinul MEC nr. 5323/24.09.2020 prin care a fost aprobată Metodologia privind nominalizarea reprezentanţilor Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a specialiştilor în consiliile de administraţie ale institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare, urma să fie aplicabil pentru viitor, adică pentru următoarele nominalizări în cadrul consiliilor de administraţie, fără afectarea mandatelor în curs, acesta fiind începute sub imperiul unei alte legislaţii şi urmând a înceta la termen în lipsa unei revocări în condiţiile legii.

Faţă de aceste considerente ale primei instanţe precum şi în raport de conţinutul normelor legale anterior amintite, Înalta Curte reţine că ordinul nr. 6225/18.12.2020 emis cu aplicarea OMEC nr. 5623/2020 este nelegal ca urmare a încălcării principiului aplicării legilor în timp. În acest sens se va înlătura critica recurentului -pârât conform căreia OMEC nr. 5623/2020 nu este act normativ şi de la aplicarea acestuia ar fi înlăturat principiul neretroactivităţii legii în timp.

Faptul că prin ordinul nou, respectiv prin OMEC nr. 5623/2020, au fost preluate o serie de reglementări ale vechiului ordin, respectiv ale OMEC nr. 821/2018, care au conţinut identic, nu justifică conduita recurentului - pârât care la emiterea ordinului de revocare a intimatei-reclamante a aplicat OMEC nr. 5623/2020 iar nu OMEC nr. 821/2018, evaluarea persoanei impunându-se a fi realizată în temeiul actului în vigoare la momentul la care mandatul acesteia a început.

În ceea ce priveşte solicitarea de acordare a sumelor de bani, reprezentând prejudiciu material, cuvenite intimatei - reclamante, acesta este efectul firesc al anulării actului administrativ nelegal al revocării acesteia din funcţia de membru al Consiliului de Administraţie. Prin urmare, Înalta Curte reţine că a fost corectă soluţia emisă de prima instanţă care a obligat recurentul - pârât la repararea prejudiciului material, fiind vorba aşadar de repararea pagubei cauzată prin fapta ilicită de a emite un ordin nelegal.

În continuare, analizând critica recurentului - pârât care a susţinut că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile răspunderii civile delictuale, Înalta Curte apreciază că acest motiv de nelegalitate nu are fundament, soluţia emisă de prima instanţă cu privire la cererea de acordare a daunelor morale fiind legală şi temeinică prin raportare la suferinţele de ordin psihic ale intimatei-reclamante cauzate de îndepărtarea sa din calitatea oficială deţinută, care nu se putea realiza decât pentru abateri, aspect nedovedit în cauză. Totodată, revocarea intempestivă a mandatului deţinut de intimata-reclamantă în cadrul consiliului de administraţie a fost generatoare de disconfort la nivel de personal şi a dus la afectarea imaginii profesionale a acesteia sens în care apare ca întemeiată cererea de acordare a daunelor morale.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia emisă de prima instanţă este legală şi temeinică, are la bază o argumentaţie solidă şi nu se impune a fi reformată pe calea demersului judiciar de faţă.

Referitor la solicitarea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea prezentei cai de atac, Înalta Curte reţine că, partea a precizat cuantumul acestora (1200lei) şi în ce constau (onorariu de avocat), depunând şi dovezi ale efectuării acestora.

Conform înscrisurilor aflate la dosar la fila x şi în acord cu dispoziţiile art. 451 alin. (1) şi art. 452 C. proc. civ., raportat la modalitatea de soluţionare a cererii de recurs, care urmează a fi respinsă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) din acelaşi Cod pentru acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de intimată, întrucât aceasta este partea care a câştigat procesul, în accepţiunea normelor legale în materie, recurentul fiind partea care a căzut în pretenţii, se impune obligarea acestuia din urmă la cheltuieli de judecată către partea intimată-reclamantă.

5. Soluţia instanţei de recurs

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării împotriva sentinţei civile nr. 1909 din 14 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 RON, reprezentând onorariul de avocat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2023.