Appeals annulled; clerical-error correction order stands for lack of valid grounds and representation.

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

Prin sentinţa civilă nr. 1112/21.04.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia perimării cererii de chemare în judecată privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H.; a constatat intervenită perimarea cererii de chemare în judecată privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., în contradictoriu cu pârâţii I. şi Universitatea J. din Iaşi şi pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, cu consecinţa respingerii noii cereri de repunere pe rol formulate de reclamanţi; a luat act de renunţarea reclamantului K. la judecata capătului de cerere privind încuviinţarea instanţei ca fondatorii să exercite administrarea Universităţii J.; a respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile raportat la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul K.; a unit cu administrarea probelor excepţiile lipsei de interes şi lipsei de calitate procesuală activă invocate cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul K.; a disjuns cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, precizată şi restrânsă de reclamantul K., referitor la capetele de cerere privind anularea Ordinului MECTS nr. 5783/21.09.2012, suspendarea executării acestui ordin, obligarea pârâţilor la plata sumei de 10.000 euro daune morale, cheltuieli de judecată, şi a dispus formarea unui nou dosar, acordând termen de judecată în continuare.

Cererea, astfel disjunsă, a fost înregistrată la data de la 23 aprilie 2015, sub dosar nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 2524 pronunţată în data de 8 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondate excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes invocate cu privire la reclamantul K., a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul K. cu privire la avizul acordat pentru Carta Universităţii J. din Iaşi şi inclus în adresa nr. x/28.08.2012 a Ministerului Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului, a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, precizată şi restrânsă de reclamantul K., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, I. şi Universitatea "J." şi a obligat reclamantul la plata către pârâtul I. a sumei de 3500 RON şi către pârâta Universitatea J. din Iaşi a sumei de 4500 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 2524, pronunţată în data de 8 octombrie 2015 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamantul K. şi pârâţii I. şi Universitatea "J.".

Prin decizia nr. 1463 din data de 10 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, s-au respins, ca inadmisibile, cererile formulate de recurentul - reclamant K. de modificare a cadrului procesual; s-au respins recursurile declarate de reclamantul K. şi pârâţii I. şi Universitatea "J." din Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 2524 din 8 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Prin cererea formulată în data de 9 aprilie 2020, recurentul-reclamant K. a solicitat să se dispună îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 2524 din data de 8 octombrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia nr. 1814 din 5 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de recurentul-reclamantul K. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 2524 din data de 8 octombrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La data de 23.04.2021, Serviciul Registratură din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a constituit dosarul nr. x/2015, ca urmare a adresei nr. x/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care se indica «trimiterea spre conservare» a dosarului nr. x/2015 în care a fost pronunţată decizia nr. 1814/05.05.2020.

2. Hotărârea recurată în prezenta cauză

Prin încheierea din 10 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a constatat eroarea de constituire şi repartizare a dosarului nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării cererii de îndreptare eroare materială din 09.04.2020, privind pe petentulul - reclamant K., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (fost Ministerul Educaţiei Naţionale), I. şi Universitatea "J." din Iaşi.

În considerentele acestei încheieri s-a reţinut că, într-adevăr, prin decizia nr. 1814/05.05.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul K. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 2524 din data de 8 octombrie 2015 în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi că respectiva cerere de îndreptare eroare materială fusese formulată de petentul K. la data de 09.04.2020 şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Or, cererea amintită se înregistrase deja pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal din data de 20.05.2020, ca urmare a deciziei nr. 1814/05.05.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2020, fiind soluţionată prin încheierea din 21.05.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin respingerea recursului ca urmare a deciziei nr. 6579/03.12.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020.

În aceste condiţii, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a constatat că în mod eronat a fost constituit dosarul nr. x/2015 în legătură cu efectul deciziei nr. 1814/05.05.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul declinării competenţei de soluţionare, acesta fiind epuizat prin înregistrarea la data de 20.05.2020 a dosarului nr. x/2020 şi pronunţarea de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a încheierii din 21.05.2020 în dosarul nr. x/2020 cu privire la cererea de îndreptare eroare materială din data de 09.04.2020.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 10 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs recurenţii Universitatea "J." din Iaşi prin K. şi K., solicitând admiterea recursului, să se constate că Ordinul nr. 5783/2012 este lovit de nulitate, ca efect al prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, desfiinţarea sentinţei civile nr. 2524/2015, a deciziei civile nr. 1463/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a încheierii recurate; rejudecarea cauzei şi obligarea Ministerului Educaţiei la repararea prejudiciilor produse şi adoptarea de către Guvernul României a Proiectului de reorganizare a Universităţii "J." din Iaşi; obligarea pârâţilor la repararea prejudiciilor materiale şi morale produse recurenţilor.

Recurenţii prezintă starea de fapt din dosare anterioare, în care au fost părţi şi arată că Ordinele nr. 5837/2009 şi nr. 4294/20119 au fost anulate prin deciziile civile nr. 397/2011 şi 5047/2011 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, invocă anumite erori şi vicii privind cadrul procesual din dosarele anterioare, precum şi nemulţumirile cu privire la soluţiile pronunţate de către instanţe.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul Ministerul Educaţiei a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, susţinând că recurentul K. nu are calitatea de reprezentant al Universităţii "J." din Iaşi, întrucât rectorul este reprezentantul acestei instituţii, acesta nefiind confirmat în funcţia de rector de către Ministerul Educaţiei.

Invocă excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul K., în calitate de reprezentant al Universităţii "J." din Iaşi, având în vedere că acesta nu are calitatea de reprezentant legal al universităţii în relaţiile cu terţii, nefiind confirmat în funcţia de rector al unităţii de învăţământ superior.

De asemenea, invocă excepţia nulităţii şi cu privire la recursul formulat de recurentul K., în nume propriu, având în vedere că acesta nu a indicat motivul de casare şi nici nu a formulat critici susceptibile de încadrare în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu cele dispuse de către inst prin încheierea recurată.

Susţine că recurentul K. prin cererea de recurs doar a reiterat anumite aspecte din cererile de chemare în judecată.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 21 septembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, cauza fiind ulterior amânată la data de 25 ianuarie 2023.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

6.1. Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului formulat de către recurenta-pârâtă Universitatea "J." din Iaşi prin K., invocată de către intimatul-pârât Ministerul Educaţiei prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 194 C. proc. civ.:

"Cererea de chemare în judecată va cuprinde: (...)

b) numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calităţii de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii."

De asemenea, art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. prevede că:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, sau, după caz, numele, prenumele şi domiciliul reprezentantului convenţional, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate."

În acelaşi sens, se impun a fi reţinute şi dispoziţiile art. 151 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"(3) Reprezentantul legal va alătura o copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale."

Conform prevederilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată."

Înalta Curte, constatând că la dosar nu se regăseşte dovada calităţii de reprezentant a recurentului-reclamant K. pentru recurenta-pârâtă Universitatea "J." din Iaşi, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ., şi a acordat un termen, în vederea dovedirii de către parte a calităţii de reprezentant.

Prin urmare, întrucât până la termenul din 25 ianuarie 2023, acordat de către instanţa de recurs pentru complinirea lipsurilor cererii de recurs formulate de către recurenta-pârâtă Universitatea "J." din Iaşi prin K., acesta din urmă nu s-a conformat şi nu a depus înscrisuri care să facă dovada calităţii sale de reprezentant al unităţii de învăţământ superior, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 194 lit. b), coroborat cu art. 486 alin. (1) lit. a) şi art. 151 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât semnatarul cererii de recurs formulate de Universitatea "J." din Iaşi nu a făcut dovada calităţii de reprezentant al acestei instituţii.

6.2. Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului formulat de către recurentul-reclamant K., invocată de către intimatul-pârât Ministerul Educaţiei prin întâmpinare, Înalta Curte constată că şi aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând cererea de recurs formulată de către recurentul-reclamant K., Înalta Curte constată, sub un prim aspect, faptul că acesta nu a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. pe care se întemeiază cererea de recurs.

De asemenea, din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurent nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acesta prezentând doar elemente privind starea de fapt şi anumite nemulţumiri ale sale cu privire la modalitatea de soluţionare a unor dosare anterioare, fără a formula niciun fel de critici cu privire la considerentele încheierii recurate.

Cu alte cuvinte, cererea de recurs nu conţine critici de nelegalitate aduse încheierii recurate, ci doar aspecte de fapt din litigiile purtate anterior, ce nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, întrucât în recurs nu pot fi analizate decât aspectele de nelegalitate ale hotărârilor recurate.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, în speţă, susţinerile din cererea de recurs nu pot face obiectul căii de atac a recursului în lipsa unor critici concrete aduse legalităţii hotărârii recurate, care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât nu conţine motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Astfel fiind, întrucât recurentul-reclamant K. nu s-au conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi analizate în calea de atac a recursului, Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. şi la art. 82 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii şi va constata nule recursurile declarate de recurenţii Universitatea "J." din Iaşi prin K. şi K. împotriva încheierii din 10 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursurilor.

Constată nule recursurile declarate de recurenţii Universitatea "J." din Iaşi prin K. şi K. împotriva încheierii din 10 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2023.