Suspension of administrative irregularity report based on apparent non-correlation between national and EU norms limiting in-kind contributions

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. de dosar x/2022 la data de 26.10.2022 reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM, în temeiul art. 14 din Legea 554/2004 privind contenciosului administrativ a formulat cerere de suspendare până la pronunţarea instanţei de fond, prin care a solicitat suspendarea executării actului administrativ unilateral reprezentat de Proces-verbal de constatare nereguli si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 12.09.2022 emis de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM -Serviciul Control (Echipa de control formată din Dl. B., Dl. C., Dna. D.) pentru proiectul "Contract de finanţare nerambursabilă nr. 280/05.08.2019, cod SMIS 12983", titlu proiect "înfiinţare unitate de acvacultura prin dotare şi tehnologizare construcţie existentă C28, C29, C30".

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 89 din 19 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltarii Rurale - Directia Generala Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 89 din 19 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, privind nelegalitatea şi netemeinicia procesului-verbal, care puteau fi constatate de către instanţa de fond fără a fi necesară o analiză profundă a acestuia, recurenta-reclamantă a arătat că prin cererea de suspendare a explicat, în mod exhaustiv, motivele pentru care apreciază că în privinţa procesului-verbal dedus judecăţii planează o puternică bănuială de aparentă netemeinicie şi nelegalitate, societăţii neputând să-îi fie imputată nicio culpă cu privire la aspectele susmenţionate.

Astfel, a arătat că: a respectat întocmai prevederile din ghidul solicitantului, în cadrul proiectului, cu privire la contribuţia în natură, documentul fiind pus la dispoziţie tocmai de pârâtă; proiectul a fost evaluat, aprobat si selectat la finanţare, însemnând ca am respectat întocmai cerinţele programului de finanţare, în special în materie de cheltuieli eligibile sau finanţare nerambursabilă; contractul de finanţare cuprinzând nivelul de contribuţie în natura la proiect a fost semnat fără rezerve, nivel care acum este considerat incorect. A accesat cu bună-credinţă acest program, respectând angajamentele ce au decurs din semnarea contractului şi legislaţia aplicabilă; fiecare etapă din implementarea proiectului a trecut prin procesul de evaluare, avizare, auditare, conform procedurilor si normelor aplicabile; legislaţia aplicabilă, pe baza căreia au fost încheiate şi derulate contractele de finanţare, a fost interpretată şi aplicată de către Autoritatea de Management, nu de către societate sau de către beneficiari în general; condiţiile în care proiectul său a fost elaborat, aprobat, selectat şi implementat s-au aplicat în cadrul altor 6 apeluri de finanţare din prezenta programare.

În ceea ce priveşte criticile aduse hotărârii recurate, cu titlu prealabil, referitor la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, condiţie absolut necesară, conform dispoziţiilor art. 14 din Legea 554/2004, pentru a putea dispune suspendarea actului administrativ, recurenta a arătat că instanţa de fond a făcut o apreciere corectă, în sensul că aceasta este îndeplinită în cauză prin raportare la înscrisurile depuse la dosar.

În ceea ce priveşte neîndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, recurenta a apreciat că instanţa nu a făcut o apreciere corectă asupra argumentelor expuse în mod exhaustiv în cerere, fiind evident faptul că în speţă sunt conturate multiple elemente de fapt şi drept care, chiar şi în urma unei cercetări sumare, duc la constatarea existenţei acestei condiţii.

Autoritatea emitentă a interpretat şi aplicat în mod diferit aceeaşi normă juridică, respectiv art. 69 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului.

Există puternice îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ, având în vedere că a primit fondurile în sumă de 1.304.842,06 RON în baza Contractului de finanţare nerambursabilă nr. 280/05.08.2019, semnat şi avizat pentru legalitate de intimat, care a fost întru-totul respectat de reclamantă.

În vederea implementării şi obţinerii finanţării nerambursabile pentru Proiectul intitulat "înfiinţare unitate de acvacultură prin dotare şi tehnologizare construcţie existentă C28, C29, C30", a inclus în proiect o contribuţie în natură, reprezentată de bunuri imobile (teren şi construcţii), în conformitate cu cererea de finanţare.

Autoritatea pârâtă a acordat finanţarea chiar dacă a constatat că aportul în natură depăşea procentul de 10% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile, întrucât a ţinut seama ca şi reclamanta de prevederile art. 5 alin. (3) lit. d) din H.G. nr. 347/2016.

Astfel, în norma mai sus citată se face referire doar la valoarea terenului şi nu la cea a construcţiilor, iar terenul adus ca aport în natură de reclamantă nu depăşea 10% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile. Aceleaşi aspecte rezultă şi în Ghidul Solicitantului, în care se face trimitere la art. 5 şi art. 7 din H.G. nr. 347/2016.

Or, prevederile art. 69 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului se referă atât la terenuri, cât şi la construcţii.

Societatea a respectat limita de 10% din valoarea proiectului pentru terenurile aduse ca aport, întrucat a fost declarată ca eligibilă doar o parte a valorii de piaţă, şi anume doar 250.000 RON, astfel cum rezulta din înscrisurile ataşate.

Necorelarea prevederilor legislaţiei naţionale cu reglementările comunitare constituie o clauză de nerăspundere prevăzută de art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

A mai învederat că, Patronatul Peştelui din România, a formulat o adresă către Direcţia Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM, în legătură cu concluziile Raportului de Audit nr. 2020/Ro/Thematic audis 201402020, primind răspuns prin adresa nr. x/20.09.2022.

Reţinând că sursa primei informaţii care a condus la concluzia că există suspiciune de neregulă, şi care a fost urmată de verificarea finalizată cu întocmirea Procesului-verbal de constatare a neregulii şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12.09.2022 contestat în prezenta cauză, este tot un raport de audit 2020/Ro/Thematic audit/MARE/E1, astfel că, în opinia sa, aspectele invocate justifică luarea măsurii cu caracter provizoriu a suspendării executării actului administrativ, din perspectiva îndeplinirii condiţiei existenţei unui caz bine justificat.

În aceste condiţii, în prezenta cauză fără a cerceta fondul cauzei, doar analizând motivele contestaţiei administrative, prezentate în detaliu în cererea de suspendare, instanţa poate constata existenţa cazului bine justificat, prin puternica îndoială ce planează asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ atacat.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Direcţia Generală Pescuit-Autoritatea de Management pentru POPAM a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că memoriul de recurs nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, în mod corect reţinând prima instanţă că nu se poate constata îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, întrucât nu se poate constata o aparenţă de vădită nelegalitate din perspectiva motivelor invocate de reclamant prin actiune.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 8 iunie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

1. Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurenta-reclamantă privesc greşita interpretare şi aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu referire concretă la condiţia existenţei cazului bine justificat, încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., menţionat în memoriul de recurs.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Procesul-verbal de constatare nereguli si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 12.09.2022 emis de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale- Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM -Serviciul Control (Echipa de control formată din Dl. B., Dl. C., Dna. D.) pentru proiectul "Contract de finanţare nerambursabilă nr. 280/05.08.2019, cod SMIS 129835", titlu proiect "înfiinţare unitate de acvacultura prin dotare şi tehnologizare construcţie existentă C28, C29, C30" (denumit în continuare "Procesul-verbal" s-a constatat existenţa unei nereguli, imputate A. S.R.L., respectiv:

"Concluzionând, având în vedere faptul că prin reglementarea europeană (n.n. Regulamentul UE nr. 1303/2013) valoare eligibilă a aportului în natură sub formă de teren şi construcţii adus de beneficiar este limitată la procentul de 10% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile (beneficiarul se încadrează la procentul maxim de 10 conform analizei anterioare), rezultă că diferenţa contractată şi autorizată în plus peste acest procent este afectată de neregulă, aşa cum aceasta este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi reprezintă o cheltuială neeligibilă."

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM, în temeiul art. 14 din Legea 554/2004 privind contenciosului administrativ a formulat cerere de suspendare până la pronunţarea instanţei de fond, prin care a solicitat suspendarea executării actului administrativ unilateral reprezentat de Proces-verbal de constatare nereguli si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 12.09.2022 emis de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM - Serviciul Control pentru proiectul "Contract de finanţare nerambursabilă nr. 280/05.08.2019, cod SMIS 12983", titlu proiect "Înfiinţare unitate de acvacultura prin dotare şi tehnologizare construcţie existentă C28, C29, C30".

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamanta criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidenţă în cauză o reţine Înalta Curte.

Astfel, instanţa de recurs observă că măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliul Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei R 89/13.09.1989, pentru că prevede, în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.

Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004 "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. (...)".

Deci, cu alte cuvinte, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Or, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

De asemenea, potrivit jurisprudenţei europene în materie, respectiv cauza T-184/01 R, IMS Health Inc. şi Comisia CE, s-a reţinut că cerinţa cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existenţa "cel puţin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentului legal al deciziei atacate".

Aplicând aceste principii dezvoltate atât de jurisprudenţa naţională, cât şi de jurisprudenţa europeană în această materie, în ceea ce priveşte condiţia existenţei unui caz bine justificat, contrar opiniei primei instanţe, Înalta Curte constată că aceasta este îndeplinită.

Astfel, în susţinerea cazului bine justificat, recurenta-reclamanta a arătat, în esenţă, că autoritatea emitentă a interpretat şi aplicat în mod diferit aceeaşi normă juridică, respectiv art. 69 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului.

În concret, instanţa de control judiciar constată că, în Procesul-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12.09.2022 emis de pârât pentru proiectul Contract de finanţare nerambursabilă nr. 280/05.08.2019, Cod SMIS 129836, proiect intitulat "Înfiinţare unitate acvacultură prin dotare şi tehnologizare construcţie existentă C28, C29, C30", a cărui suspendare se solicită, autoritatea pârâtă a reţinut că "valoarea aportului în natură adus de reclamantă în cadrul proiectului (terenuri şi imobile) depăşeşte limita de 10% din cheltuielile totale ale proiectului, contrar dispoziţiilor art. 69 alin. (1) şi alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013."

Potrivit Ghidului Solicitantului versiunea iunie 2018 (Anexa nr. 3 la OMADR nr. 188/2017):

"Cadrul legal privind eligibilitatea cheltuielilor efectuate de beneficiari în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul Operaţional pentru Pescuit şi Afaceri Maritime (POPAM) 2014-2020 este reglementat de H.G. nr. 347/2016, iar detalierea costurilor eligibile se realizează în conformitate cu Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 816/2016, cu modificările şi completările ulterioare."

În conformitate cu dispoziţiile art. 5 din H.G. nr. 347/2016:

"(1) Prin excepţie de la prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) şi b) din acelaşi act normativ, contribuţia în natură este considerată eligibilă dacă îndeplineşte condiţiile impuse de art. 69 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013.

(2) În cadrul Programului operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime 2014 - 2020 sunt acceptate ca şi contribuţie în natură echipamente, instalaţii şi utilaje, terenuri, clădiri şi imobile.

(3) Contribuţia în natură constituită din bunurile enumerate anterior trebuie să îndeplinească cumulativ şi următoarele condiţii: (...) d) valoarea bunurilor este certificată de un evaluator autorizat şi independent de beneficiarul operaţiunii, potrivit prevederilor legale în vigoare. În cazul terenurilor valoarea contribuţiei în natură nu poate depăşi limita prevăzută la art. 69 alin. (3) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013."

Astfel, în norma naţională menţionată se face referire doar la valoarea terenurilor, nu şi la cea a construcţiilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 69 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului - Norme specifice de eligibilitate pentru granturi şi pentru asistenţa rambursabilă -:

"(1) Contribuţiile în natură sub forma prestării de lucrări, furnizării de bunuri, servicii, terenuri şi imobile pentru care nu au fost efectuate plăţi în numerar justificate de facturi sau documente cu valoare justificativă echivalentă pot constitui cheltuieli eligibile cu condiţia ca astfel să prevadă normele de eligibilitate ale fondurilor ESI şi ale programului şi să fie îndeplinite următoarele criterii: (a) contribuţia publică destinată unei operaţiuni care include contribuţii în natură nu depăşeşte valoarea totală a cheltuielilor eligibile, cu excepţia contribuţiilor în natură, la încheierea operaţiunii; (b) valoarea atribuită contribuţiilor în natură nu depăşeşte costurile în general acceptate pe piaţa în cauză; (c) valoarea şi aplicarea contribuţiei poate face obiectul unei evaluări şi al unei verificări independente; (d) în cazul furnizării de terenuri sau imobile, se poate face o plată în numerar în vederea unui contract de închiriere la o valoare nominală pe an care să nu depăşească o unitate monetară a statului membru respectiv; (e) în cazul contribuţiilor în natură sub formă de muncă neremunerată, valoarea muncii este determinată luând în considerare timpul consacrat verificat şi rata remuneraţiei pentru o muncă echivalentă. Valoarea terenului sau a bunului imobiliar menţionate la prezentul alineat primul paragraf litera (d) se certifică de un expert independent calificat sau de un organism oficial autorizat în mod corespunzător şi nu depăşeşte limita prevăzută la alin. (3) litera (b). (...)

(3) Următoarele costuri nu sunt eligibile pentru o contribuţie din partea fondurilor ESI şi din suma de sprijin transferată de la Fondul de coeziune la MIE astfel cum se prevede la articolul 92 alin. (6): (...) (b) achiziţionarea de terenuri neconstruite şi de terenuri construite cu o sumă mai mare de 10 % din cheltuielile totale eligibile ale operaţiunii în cauză. În cazul siturilor abandonate şi al siturilor utilizate anterior pentru activităţi industriale care conţin clădiri, această limită se majorează la 15 %. În cazuri excepţionale şi justificate corespunzător, această limită poate fi majorată peste procentajele respective indicate mai sus pentru operaţiunile privind protecţia mediului; (...)"

Din aceste dispoziţii ale normei legale comunitare, rezultă că art. 69 se referă atât la terenuri, cât şi la construcţii.

Totodată, instanţa are în vedere că pârâtul a formulat la data de 13.04.2022 o cerere de interpretare adresată Comisiei Europene, prin Scrisoarea DGP AM POPAM nr. 286295/13.04.2022, solicitând iniţiatorului actului normativ, respectiv Comisia Europeană - Direcţia Generală Afaceri Maritime şi Pescuit, un punct de vedere cu privire la procentul maxim alocat pentru contribuţiile în natura din totalul cheltuielilor unui proiect. Potrivit răspunsului primit de la Comisia Europeană:

"contribuţia totală în natură sub forma de terenuri sau bunuri imobile nu ar trebui să depăşească limita de 10% din totalul cheltuielilor eligibile pentru operaţiunea în cauză, în conformitate cu art. 69 alin. (1) al doilea paragraf din CPR şi cu alin. (3), articolul 69 lit. b) din CPR."

În concluzie, se poate observa o aparentă necorelare a prevederilor din legislaţia naţională cu cele din legislaţia comunitară cu privire la temeiul juridic ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal de a cărui suspendare se solicită.

Or, necorelarea prevederilor legislaţiei naţionale cu reglementările comunitare constituie o clauză de nerăspundere prevăzută de art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, conform căruia "Dacă însă aceste nereguli sunt rezultatul aplicării de către beneficiar a unor prevederi cuprinse în normele metodologice de punere în aplicare a unei legi sau a unei ordonanţe de urgenţă care sunt în neconcordanţă cu prevederile legii sau ale ordonanţei de urgenţă pe care aceste norme metodologice de punere în aplicare o aplică sau dacă aceste nereguli rezultă din necorelarea prevederilor legislaţiei naţionale cu reglementările comunitare, neconcordanţele sau necorelările fiind constatate de către autorităţi ale statului abilitate în acest sens, beneficiarul nu va putea fi sancţionat în niciun fel pentru acestea."

În cadrul prezentei acţiuni instanţa nu poate stabili existenţa sau nu a acestor pretinse necorelări, dar se poate reţine că aparenţa acestor necorelări legislative constituie un caz bine justificat pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ.

Prin urmare, aspectele invocate de reclamantă justifică luarea măsurii cu caracter provizoriu a suspendării executării actului administrativ, din perspectiva îndeplinirii condiţiei existenţei unui caz bine justificat.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut îndeplinirea acesteia, aspect care nu a fost recurat de pârât.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, sentinţa recurată fiind dată cu greşita interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii legale, urmând să fie reformată.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, va admite recursul formulat de reclamantă, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite acţiunea şi va dispune suspendarea executării Procesului-verbal de constatare nereguli si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 12.09.2022 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltarii Rurale - Directia Generala Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM-Serviciul Control, până la pronunţarea instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltarii Rurale - Directia Generala Pescuit - Autoritatea de Management Pentru POPAM.

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 89 din 19 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltarii Rurale - Directia Generala Pescuit - Autoritatea de Management Pentru POPAM.

Dispune suspendarea executării Procesului-verbal de constatare nereguli si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 12.09.2022 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltarii Rurale - Directia Generala Pescuit - Autoritatea de Management Pentru POPAM-Serviciul Control, până la pronunţarea instanţei de fond.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.