Jurisdiction assigned to Bucharest Tribunal in ministry-contract dispute over EU-funded correction.

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 31.08.2022, sub nr. x/2022, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea a formulat contestaţie împotriva adresei nr. x/01.07.2022 emise de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, prin care i-a fost comunicată soluţia de respingere a contestaţiei administrative formulate împotriva Notei de informare nr. x din 16.05.2022 privind proiectul "ROHU-357-Cooperation for high health-care standards in prevention, early identification and effective treatment of diseases in the Bihor-Hajdii Bihar y Euroregion"("Cooperarea pentru standarde înalte de asistenţă medicală în prevenirea, identificarea timpurie şi tratamentul eficient al bolilor în Euroregiunea Bihor-Hajdu Bihar")", finanţat în cadrul Programului Interreg V-A România - Ungaria, Contract de achiziţie nr. x/08.09.2020 încheiat cu A. S.R.L. - ofertant lider şi B. S.R.L. - terţ şi subcontractant şi, totodată, împotriva titlului de creanţă Notă de informare nr. x/16.05.2022, emisă de acelaşi pârât, solicitând admiterea contestaţiei, anularea adresei menţionate şi a titlului de creanţă, cu consecinţa anulării corecţiei financiare în procent de 25 %.

În cazul admiterii contestaţiei şi a anulării actelor administrative contestate, a solicitat obligarea Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, autoritate cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, să ramburseze suma de 446.237,91 euro reprezentând contravaloarea corecţiei financiare aplicate, în procent de 25%, conform titlului de creanţă Notă de informare nr. x/16.05.2022.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 54 din 13 ianuarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea şi pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei-Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Bucureşti a reţinut că în cauza de faţă nu sunt incidente pentru stabilirea competenţei teritoriale dispoziţiile tezei a doua a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamantul nu este autoritatea emitentă a actului administrativ contestat, pentru a depune acţiunea la instanţa de la sediul destinatarului actului. Astfel, a apreciat că în calitatea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, de organ care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, se plasează în această cauză numai pârâtul, în timp ce reclamantul este un simplu beneficiar al măsurilor dispuse de autoritatea publică. Prin urmare, litigiul de faţă nu se poartă între două autorităţi publice, ci între o autoritate publică, emitent al actului administrativ considerat nelegal, şi o persoană pretins vătămată, reclamantul, persoană juridică de drept public cu sediul în municipiul Oradea, Tribunalul Bihor fiind competent să soluţioneze cauza.

2.2. Prin sentinţa nr. 197 din 7 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea soluţiei pronunţate, Tribunalul Bihor a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 şi a celor cuprinse la art. 10 alin. (1), alin. (11) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, faţă de care competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului, raportat la criteriul valoric, iar competenţa teritorială se determină potrivit art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aceasta revenind instanţei de la sediul pârâtului, în speţă Tribunalului Bucureşti, având în vedere că părţile raportului juridic dedus judecăţii sunt autorităţi/instituţii publice.

II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente, reţinând că este vorba despre un conflict negativ de competenţă teritorială.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Obiectul demersului judiciar al reclamantului îl constituie anularea adresei nr. x/01.07.2020 emisă de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, de comunicare a soluţiei de respingere a contestaţiei administrative formulate împotriva Notei de informare nr. x/16.05.2022, precum şi anularea titlului de creanţă menţionat, cu consecinţa anulării corecţiei financiare în procent de 25% şi a rambursării sumei de 446.237,91 euro, care reprezintă contravaloarea corecţiei financiare aplicate, conform titlului de creanţă contestat în temeiul art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011.

Reglementând calea de contestare în justiţie a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative, art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 face trimitere la normele de competenţă cuprinse în Legea nr. 554/2004, prevăzând că "Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Acest text de lege conţine o normă de protecţie edictată în favoarea subiectelor de drept privat angrenate în litigiile de contencios administrativ şi fiscal, stabilind competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul sau sediul lor, atunci când au calitatea de reclamant, şi competenţa instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, atunci când reclamantul este autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora. Prin urmare, rezultă că normele speciale de competenţă teritorială exclusivă introduse în Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, exclud incidenţa în litigiile de contencios administrativ şi fiscal a competenţei alternative instituite prin art. 111 din C. proc. civ., conform căruia cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale şi locale, precum şi a altor persoane de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

Articolul 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 conferă un înţeles larg noţiunii de "autoritate publică", aceasta fiind definită ca reprezentând "orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, fiind asimilate autorităţilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public".

În înţelesul Legii contenciosului administrativ, termenul de serviciu public presupune "activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public", iar termenul de interes legitim public reprezintă "interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice".

Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, "Asistenţa de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societăţii în vederea protejării şi promovării sănătăţii populaţiei. Asistenţa de sănătate publică se realizează prin ansamblul măsurilor politico-legislative, al programelor şi strategiilor adresate determinanţilor stării de sănătate, precum şi prin organizarea instituţiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare".

Alineatul (4) al aceluiaşi text de lege prevede că "Asistenţa de sănătate publică este o componentă a sistemului de sănătate publică", iar alin. (6) statuează în sensul că "Asistenţa de sănătate publică este coordonată de către Ministerul Sănătăţii şi se realizează prin toate tipurile de unităţi sanitare de stat sau private, constituite şi organizate conform legii". Totodată, alin. (8) prevede că "Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii".

De asemenea, la art. 3 legiuitorul a stipulat că "Protecţia sănătăţii publice constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale", iar prin art. 163 alin. (1) defineşte Spitalul ca fiind " unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale". În fine, potrivit alin. (2) "Spitalul poate fi public, public cu secţii sau compartimente private, sau privat. Spitalele de urgenţă se înfiinţează şi funcţionează numai ca spitale publice" şi (5) "participă la asigurarea stării de sănătate a populaţiei".

Din interpretarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, act normativ ce reglementează, printre altele, domeniul sănătăţii publice, rezultă caracterul reclamantului Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea de unitate publică, ce acţionează în interesul realizării asistenţei de sănătate publică, pentru care i-a fost recunoscut statutul de utilitate publică. De altfel, se observă că scopul încheierii de către reclamant a contractului de furnizare nr. x/08.09.2020 cu A. S.R.L., contract a cărui derulare a generat emiterea actelor contestate în cauză, este achiziţionarea produsului "sistem complet automat de prelucrare preanalitică şi postanalitică a probelor biologice din laborator şi Sistem de Transport al probelor în Laborator".

Faţă de cele precizate şi având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, din care rezultă că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, Înalta Curte reţine că sunt incidente în speţă prevederile tezei a II-a a textului de lege menţionat.

Astfel, este de observat că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu prevede nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei fiind reprezentat de calitatea reclamantului de autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora.

Deşi în prezenta cauză reclamantul acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa în ipoteza în care o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, are calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, aplicabil în speţă, instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Aplicarea în speţă a tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice de drept privat.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

În considerarea argumentelor expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în a cărui rază teritorială se află sediul pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.