Provisional suspension of administrative order for consumer protection violation: limits of "well-justified case" and scope of review regarding act motivation and sanction proportionality

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal (ca efect al declinării de la Tribunalul Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1090/15 decembrie 2022), reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea Ordinului nr. 697/11.10.2022 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor până la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate cu privire la anularea acestuia.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3 din 11 ianuarie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 3 din 11 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

Recurenta - reclamanta a reluat argumentele şi apărările prezentate la fondul cauzei, în motivarea recursului susţinând, în esenţă, că instanţa fondului, depăşind limitele investirii sale şi fără a motiva soluţia sa din perspectiva efectelor asupra suspendării actului administrativ, constată că actul administrativ a cărui suspendare se cere este motivat.

Aspectele pe care le reţine instanţa de fond referitoare la motivarea actului administrativ exced cadrului procesual, instanţa de fond realizând o analiză asupra fondului cauzei.

Chiar şi în aceste condiţii, aprecierea instanţei fondului asupra faptului că actul administrativ Ordinul nr. 697/11.10.2022 a fost motivat prin trimiterile la procesul-verbal de contravenţie şi prin referatul cu propunerea de suspendare este peste limitele legii.

În opinia recurentei, se impune ca emitentul actului administrativ să arate în conţinutul actului emis care au fost motivele pentru care a înţeles să emită actul pentru a se asigura posibilitatea controlului de legalitate al acestuia.

Ori tocmai această cerinţă nu este îndeplinită de către Ordinul nr. 697/11.10.2022, de a justifica considerentele pentru care a fost emis.

De asemenea, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt invocată de reclamantă nu poate constitui temei pentru analiza cazului bine justificat.

Aceste critici au fost încadrate de recurentă în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta - reclamantă a susţinut că soluţia instanţei de fond a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, raportat la prevederile art. 22 alin. (1) lit. a) liniuţa a II-a din O.U.G. nr. 190/2000 şi ţinând seama de prevederile art. 14 din Legea 554/2004.

Instanţa fondului nu a avut în vedere faptul că, la data la care a fost emis Ordinul 697/11.10.2022, în magazinul societăţii unde se desfăşura activitatea autorizată nu mai existau produse asupra cărora să se ridice suspiciunea de nemarcare sau marcare necorespunzătoare, deoarece acestea fuseseră deja ridicate în vederea verificării de către organele de control.

Instanţa fondului exclude «a priorii» de la analiza cererii cu care a fost investita situaţia concretă de fapt ce ar putea duce la stabilirea în cauză a nelegalităţii actului emis.

În aceste condiţii, soluţia instanţei fondului este dată fără a avea în vedere aspectele de fapt legate de lipsa expunerii la comercializare de către subscrisa a oricăror produse care să ridice suspiciuni din perspectiva marcării, aceasta întrucât toate produsele cu suspiciuni au fost ridicate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii - pârâţi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată raportat la criticile ce i-au fost aduse, dar şi prin prisma prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se referă la situaţia în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de casare include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la pct. 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În ceea ce priveşte criticile recurentei referitoare la depăşirea de către instanţa de fond a limitelor investirii sale prin aprecierea faptului că actul administrativ Ordinul nr. 697/11.10.2022 a fost motivat prin trimiterile la procesul-verbal de contravenţie şi prin referatul cu propunerea de suspendare, precum şi greşita apreciere a faptului că situaţia de fapt invocată nu poate face obiectul analizei cazului bine justificat, argumente pe care le-a subsumat prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine că acestea nu privesc regulile de procedură aplicabile judecăţii în primă instanţă, în realitate fiind criticate considerentele care au stat la baza soluţiei pronunţate, argumentele neîncadrându-se în ipoteza prevăzută de articolul menţionat.

În mod evident aceste critici nu se încadrează în ipoteza prevăzută de articolul menţionat, ci intră în sfera de aplicaţie a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea sunt neîntemeiate, sentinţa recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Motivarea unui act administrativ reprezintă o condiţie de legalitate fiind o garanţie împotriva arbitrariului şi o condiţie pentru exercitarea dreptului la apărare şi a controlului de legalitate al instanţelor de judecată.

Într-adevăr, instanţei investite cu fondul pricinii îi revine rolul exclusiv să se pronunţe cu privire la legalitatea motivării actului, însă, în cauză, limitându-şi verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ, instanţa de fond în mod corect a reţinut că, în preambulul actului aflat în discuţie, au fost identificate atât temeiurile de drept cât şi starea de fapt, emitentul ordinului făcând trimitere la procesul-verbal de contravenţie şi la fapta imputată.

Simpla reţinere a instanţei de fond că motivarea este complinită şi de conţinutul referatului cu propunere de suspendare, menţionat în preambulul ordinului, nu poate conduce la reformarea sentinţei, în condiţiile în care aceste aspecte vor face obiectul unei noi analize de către instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii de fond, având în vedere şi caracterul de acte premergătoare al procesului-verbal de contravenţie şi al referatului cu propunere de suspendare.

Totodată, instanţa de control judiciar constată ca fiind fundamentată aprecierea primei instanţe, în sensul că aspectele de nelegalitate legate de proporţionalitatea sancţiunii aplicate nu constituie împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Problema aplicării sancţiunii prevăzute de lege şi cuantumului acesteia, respectiv proporţionalitatea sancţiunii constituie în optica instanţei de control judiciar o chestiune de fond care depăşeşte limitele procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ, necesitând o analiză mai aprofundată prin raportare la baza factuală există în speţă, fiind o chestiune de apreciere ce trebuie să fi exercitată în limitele competenţei prevăzute de lege.

De asemenea, în mod corect a reţinut instanţa de fond că măsura suspendării nu poate fi considerată abuzivă atât timp cât sancţiunea aplicată este prevăzută de dispoziţiile art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 190/2000.

Contrar susţinerilor recurentei, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, în mod corect a apreciat instanţa de primă jurisdicţie că această condiţie nu se mai impune a fi analizată în raport cu faptul că prima condiţie, a cazului bine justificat, nu este îndeplinită.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se impune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente; în situaţia în care nu s-a dovedit îndeplinirea unei condiţii menţionate, nu poate fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ. Or, cu atât mai mult nu se impune analizarea acestei condiţii direct în recurs, cât timp s-a reţinut deja caracterul nefondat al criticilor referitoare la prima condiţie.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond, analizând premisele suspendării executării actului administrativ, a reţinut fondat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea Ordinului 697/11.10.2022 emis de intimatul-pârât Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că nu există motive care să atragă casarea sentinţei de fond, va respinge recursul, ca nefondat, hotărârea pronunţată de prima instanţă urmând a fi menţinută, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3 din 11 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 iunie 2023.