Scope of voluntary home insurance: mandatory exhaustion of PAD coverage before claiming excess damages under Law 260/2008

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.03.2019, reclamanta A., în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asigurărilor (FGA) a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 19222/19.02.2019, comunicată de pârâtă, sens în care solicită: anularea deciziei pronunţate, ca fiind nelegală, netemeinică, şi să se constate în principiu că cererea de despăgubire, dosarul de despăgubire şi cererea de plată depusă sunt acoperite de asigurarea încheiată de reclamantă, poliţa de asigurare încheiată având seria x nr. x, sens în care să fie obligată pârâta la întocmirea dosarului de daună şi obligarea la plata a acesteia conform celor solicitate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 586 din 8 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, recurenta - reclamantă a susţinut că motivarea instanţei de fond este în contradicţie totală cu normele de drept şi procedurile întreprinse până acum de către pârât.

Recurenta a precizat că până în prezent s-a mai judecat cu pârâtul şi sub diverse alte aspecte, tot în legătură cu această poliţă de asigurare, instanţa obligându-l de a achita despăgubirile la care s-a obligat prin asigurare.

În mod greşit prima instanţă a reţinut că pârâtul nu este obligat a răspunde conform contractului de asigurare pentru prejudiciile produse prin inundaţii, cu toate că această clauză este inserată în cuprinsul contractului de asigurare, şi mai mult a demonstrat că această inundaţie s-a produs independent de voinţa sa, fiind vorba de o calamitate naturală, aducând chiar probe în acest sens, toate aceste probe fiind depuse odată cu cererea de despăgubire la pârât, probe la care instanţa de fond nu a făcut niciun fel de referire.

Astfel, recurenta consideră că instanţa în mod greşit a apreciat probele de la dosar, respingând acţiunea reclamantei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a argumentelor invocate în apărare de către intimatul - pârât, prin întâmpinarea formulată în cauză, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că, deşi recurenta - reclamantă şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile expuse nu se circumscriu decât cazului de casare reglementat de pct. 8 al articolului menţionat.

Deşi a susţinut că hotărârea atacată este în contradicţie cu probele existente la dosar, argumentaţia cererii de recurs se subsumează doar greşitei aplicări sau interpretării a dispoziţiilor legale relevante, urmând a fi analizată din această perspectivă.

De altfel, chiar dacă s-ar trece peste astfel de aspecte, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., câtă vreme judecătorul fondului a respectat rigorile art. 22 alin. (2) şi art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Astfel, sentinţa recurată cuprinde argumente ce demonstrează că instanţa a expus în mod clar şi fără elemente de contradictorialitate silogismul logico - juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate.

Analizând sentinţa de fond prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că un astfel de motiv de casare nu este incident în cauză.

Pentru proprietatea personală situată în loc. Balomir, judeţul Hunedoara, reclamanta deţinea poliţa de asigurare a locuinţei B. seria x nr. x emisă la data de 13.08.2015 de către S.C. C. S.A. pentru perioada 21.08.2015-20.08.2018.

În cuprinsul acestei poliţe se menţionează în mod expres faptul că, pentru riscurile acoperite prin poliţa de asigurare obligatorie împotriva dezastrelor naturale a locuinţelor şi clădirilor cu destinaţia de locuinţă (denumita în continuare PAD) asigurarea este valabilă pentru sume ce depăşesc limitele de răspundere prevăzute în Legea nr. 280/2008, operând un contract excedent de daună la poliţa PAD.

Pool-ul de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale (PAID) este o societate de asigurare-reasigurare, cu capital privat, formată prin asocierea societăţilor de asigurare pentru încheierea de asigurări obligatorii de locuinţă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 260/2008, fiind constituită ca societate de asigurare în luna noiembrie 2009, prin efortul comun a 12 societăţi de asigurare (D., C., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N.), acţionari PAID.

PAID administrează sistemul de asigurare obligatorie a locuinţelor, care acoperă trei riscuri de bază specifice României: cutremur, inundaţii şi alunecări de teren.

Potrivit art. 18 din Legea nr. 260/2008 în cazul producerii unuia dintre riscurile asigurate obligatoriu, cererea de despăgubire se poate face numai de beneficiarii PAD şi va fi adresată asigurătorului care a emis poliţa.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 260/2008, art. 19, poliţa de asigurare facultativă acţionează ca o completare a asigurării obligatorii, prevăzută de lege. Alineatul 5 al art. 19 prevede că, în cazul în care o persoană are atât un contract de asigurare obligatorie, cât şi unul de asigurare facultativă, plata despăgubirilor se face mai întâi în baza contractului de asigurare obligatorie, urmând ca pentru restul de despăgubire neacoperit plata să se facă la baza contractului de asigurare facultativă.

Faţă de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte reţine că reclamanta putea să se adreseze pârâtului pentru plata despăgubirilor numai pentru diferenţa dintre suma totală (reprezentând daunele suferite ca urmare a producerii riscului asigurat) şi suma asigurată prin asigurarea obligatorie. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta s-a adresat pentru plata daunelor numai în temeiul poliţei de asigurare facultativă.

Sunt corecte aşadar concluziile pârâtului FGA cu privire la aceea că poliţia de asigurare facultativă acoperă doar despăgubirea rămasă neacoperită prin executarea poliţie de asigurare obligatorie, decizia de respingere a cererii de plată fiind legală şi temeinică.

Faţă de considerentele expuse anterior, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-reclamantă şi va menţine sentinţa de fond atacată ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 586 din 8 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 iunie 2023.