Validity of online filing for work permits and start of statutory processing period under O.G. 25/2014

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.08.2022, pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. prin reprezentant legal, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Biroul pentru Imigrări al judeţului Brăila din cadrul Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea deciziei nr. 487956/20.09.2022 şi obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de acordare a avizelor de muncă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 177/F din 20 decembrie 2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei procedurii prealabile, ca nefondată; a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin reprezentant B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Biroul Pentru Imigrări al Jud. Brăila; a dispus anularea deciziei nr. 487956/20.09.2022 emisă de pârât; a obligat pârâtul la emiterea deciziei de acordare a avizelor de muncă pentru C. şi D..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Biroul pentru Imigrări al Judecătoriei Brăila, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiate şi menţinerea actului administrativ atacat ca fiind temeinic şi legal.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul - pârât a susţinut că singura autoritate care este îndrituita de legiuitor să emită documentul intitulat "AVIZ DE ANGAJARE" care dă dreptul unui angajator din România să încadreze un cetăţean străin pe o anumită funcţie este Inspectoratul General pentru Imigrări, după verificarea îndeplinirii tuturor condiţiilor legale prevăzute de O.G. nr. 25/2014.

Ori, în maniera în care instanţa de fond a dispus Biroului pentru Imigrări Brăila să emită o alta decizie, prin care să se acorde avizele de angajare pentru cei 2 cetăţeni din Sri Lanka, apreciază că instanţa Curţii de Apel Galaţi şi-a depăşit competenţele legale, ea substituindu-se competenţelor date prin lege exclusiv Inspectoratului General pentru Imigrări, precizate mai sus.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul - pârât a susţinut că, din eroare, instanţa de fond a acordat valoare juridica unor simple numere de ordine ale unor cereri de programare transmise online, iar nu numerelor oficiale de înregistrare, aşa cum prevede expres O.G. nr. 25/2014 - art. 28. alin. (2).

Adresa de internet www.x.ro a fost creată pentru a se facilita accesul, în ordinea depunerii cererilor, angajatorilor şi cetăţenilor străini, la ghişeul de primiri cereri, în contextul creşterii exponenţiale a numărului de cereri depuse la ghişeele instituţiei, fiind absolut necesară prezentarea fizica la ghişeul de primiri cereri.

Contrar susţinerilor instanţei de fond, numerele de înregistrare 499790 şi 499788, ambele din 30.06.2022, reprezintă doar nişte numere de ordine acordate în mod automat de către adresa de internet www.x.ro pentru solicitările de programare online şi nu reprezintă numere de înregistrare efectivă al unor cereri depuse la ghişeu. Mai mult decât atât, conform menţiunilor din Sistemul Informatic de Management al Străinilor, data celor două solicitări din Portal este 24.07.2022 şi nu 30.06.2022.

Cu referire la portalul pentru solicitările de programare online (www.x.ro), recurentul a arătat că în partea introductivă se regăseşte anunţul potrivit căruia:

"Transmiterea online a cererii şi a documentelor necesare nu reprezintă depunerea documentelor în sensul O.G. nr. 25/2014 … . Termenul legal de soluţionare a cererii curge de la data prezentării la ghişeu în scopul înregistrării cererii … ."

Aşadar, toţii utilizatorii sunt informaţi, în mod transparent, asupra faptului că termenul legal de soluţionare a cererii curge de la data înregistrării oficiale a cererii odată cu prezentarea la ghişeul de primiri cereri, iar nu de la data transmiterii online a unei simple cereri de programare, chiar dacă această este însoţită de unele documente justificative.

Instanţa de fond a reţinut că demersul reclamantei a început în perioada de valabilitate a permiselor unice ale celor 2 străini, prin simpla urcare pe site-ul www.x.ro a cererilor de programare online şi a unor documente justificative în susţinere. Mesajul transmis cu ocazia procesării cererii de programare în vederea depunerii cererii în format fizic confirma doar faptul că a fost efectuată o verificare sumară a documentelor, doar din punctul de vedere al celor solicitate pentru analizarea unei anumite cereri, nefiind efectuată analiza concretă şi în detaliu a cererii şi a dovezilor prezentate în sensul O.U.G. nr. 194/2002 sau O.G. nr. 25/2014, după caz.

Art. 28 alin. (2) din O.G. nr. 28/2014 prevede foarte clar faptul că "cererea se soluţionează în termen de 30 zile de la data înregistrării acesteia", numărul alocat de către site-ul www.x.ro nefiind numărul de înregistrare oficială a cererii.

Contrar celor afirmate de către reclamantă şi de către instanţă, la nivelul Inspectoratului General pentru Imigrări nu a fost adoptată nicio decizie de întrerupere a termenului de 90 zile, odată cu înregistrarea online a cererii. În acest sens, reclamanta a anexat o simplă corespondenţă purtată cu un lucrător din cadrul unei structuri teritoriale a Inspectoratului General pentru Imigrări, simplu lucrător, care a furnizat informaţii fără temei, în contradicţie cu actele normative şi dispoziţiile în vigoare care reglementează domeniul de activitate al recurentului.

Serviciul de depunere online a cererilor de programare nu reprezintă un serviciu de soluţionare a cererilor, ci oferă solicitanţilor posibilitatea de a obţine o programare pentru depunerea fizica a documentelor, evitând astfel cozile de la ghişeu, scutindu-i totodată pe lucrătorii I.G.I. de scanarea acestor documente.

A mai susţinut recurentul - pârât că sintagma "30 de zile de la data înregistrării" este foarte clară, iar sensul termenilor folosiţi se referă la înregistrarea oficială, primindu-se un număr de înregistrare oficial, iar nu la cea care decurge din transmiterea unei simple cereri de programare online.

La momentul adoptării acestui act normativ, legiuitorul român a avut în vedere ca înregistrarea cererilor în vederea emiterii avizelor de angajare să se facă şi în format electronic, prin transmiterea unei simple cereri de programare online. Dacă s-ar fi gândit şi la modalitatea online de transmitere şi înregistrare a cererilor, ar fi făcut-o menţionând atare fapt în mod expres, printr-o modificare ulterioara a textului legal, lucru care nu s-a întâmplat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Excepţia nulităţii recursului a fost respinsă de instanţă, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Biroul pentru Imigrări al Judeţului Brăila din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări - MAI este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte primul motiv de nelegalitate invocat - când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti (art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.), Înalta Curte reţine că acest motiv de casare, astfel cum este reglementat, are în vedere ingerinţa autorităţii judecătoreşti în domeniul de competenţă a celorlalte puteri ale Statului, cum este cea legislativă sau executivă, astfel cum acestea sunt delimitate de prevederile constituţionale sau de către legile organice.

Depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti vizează aşadar depăşirea limitelor competenţei jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, or în cauză nu se constată o asemenea situaţie.

Instanţa de fond a soluţionat litigiul potrivit regulilor de drept care îi sunt aplicabile, respectiv potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă."

Constatând că este nelegal şi anulând actul administrativ emis de recurentul-pârât, dispoziţia de obligare la emiterea deciziei de acordare a avizelor de muncă pentru se înscrie pe deplin în atribuţiile instanţei de judecată, astfel cum sunt prevăzute de lege.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile de nelegalitate formulate în prezentul recurs vizează pretinsa interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor art. 28 din O.G. nr. 25/2014, recurentul-pârât susţinând, în esenţă, că acest text de lege nu permite depunerea cererii pentru eliberarea avizului de angajare a cetăţeanului străin decât în format fizic, prin prezentarea solicitantului la ghişeul de primiri cereri, iar nu online, cum a procedat intimata-reclamantă.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normei legale amintite, de vreme ce art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 prevede că "Cererea pentru eliberarea avizului de angajare/detaşare se depune de către angajator/beneficiarul prestării de servicii la oricare dintre formaţiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări. (...)", fără a specifica o anumită modalitate de depunere a cererii.

Cum legea nu distinge, nu se poate reţine obligativitatea depunerii cererilor exclusiv în format fizic, solicitanţii putând recurge şi la modalitatea alternativă a depunerii cererii online.

În cauză, intimata-reclamantă a depus online cererea de acordare a avizului de angajare pentru cei doi cetăţeni din Sri Lanka la data de 30.06.2022, iar la aceeaşi dată recurentul-pârât a comunicat reclamantei tot în format electronic că solicitarea sa a fost verificată, sens în care are obligaţia de a se prezenta cu documentele în original, copie şi solicitare tipărită în data de 22.08.2022, în scopul depunerii cererii.

Recurenta-pârâtă susţine că cererea depusă online la data de 30.06.2022 nu poate fi valorificată în sensul art. 28 din O.G. nr. 25/2014, aceasta reprezentând doar o solicitare de programare în vederea depunerii cererii de eliberare a avizului şi că doar după depunerea în format fizic a cererii şi documentelor însoţitoare la data de 22.08.2022 se poate considera că cererea intimatei-reclamante a fost efectiv înregistrată.

Aceste argumente nu sunt însă sprijinite de textul art. 28 din O.G. nr. 25/2014 care, astfel cum s-a arătat anterior, nu condiţionează înregistrarea cererii de depunerea în format fizic a acesteia.

Solicitarea reclamantei a dobândit dată certă la data de 30.06.2022, potrivit art. 278 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., moment la care a fost recepţionată de instituţia recurentă şi a primit număr de înregistrare.

De altfel, în mesajul de răspuns comunicat intimatei la aceeaşi dată nu a fost înştiinţată societatea că acordarea numărului de înregistrare s-a făcut doar în scopul programării în vederea depunerii ulterioare a cererii.

Nici argumentul recurentei-pârâte în sensul că, la accesarea portalului instituţiei, utilizatorii sunt avertizaţi cu privire la împrejurarea că depunerea online a cererii nu reprezintă depunerea documentelor în sensul O.G. nr. 25/2014 nu poate fi reţinut, câtă vreme nu s-a demonstrat nici existenţa unui astfel de mesaj de avertizare şi nici împrejurarea că, la depunerea de către intimata-reclamantă a cererii de eliberare a avizului, acest anunţ era implementat în portalul instituţiei.

Mai mult decât atât, urmare a solicitării de lămuriri adresate Inspectoratului General pentru Imigrări de către reclamantă referitoare la data până la care curge termenul de 90 zile, această instituţie a răspuns în sensul că cele 90 de zile se socotesc până la data înregistrării cererii pe portalul IGI.

Contrar susţinerii recurentului, acest răspuns emană de la autoritatea publică în măsură să furnizeze informaţii corecte solicitanţilor.

Totodată, nu îi poate fi imputat intimatei - reclamante faptul că i-a fost solicitat a se prezenta la data de 22.08.2023 în vederea depunerii cererii în format fizic.

De asemenea, chiar şi în situaţia în care, potrivit menţiunii din sistemul informatic, data celor două solicitări din Portal ar fi 24.07.2022 (data încărcării cazierului judiciar) şi nu 30.06.2022, aceasta nu prezintă nicio relevanţă, în condiţiile în care înregistrarea cererilor s-a făcut în termenul de 90 de zile de la data încetării contractelor individuale de muncă de la fostul angajator.

Cât priveşte argumentele recurentei-pârâte deduse din interpretarea gramaticală/literală, istorică şi teleologică a art. 28 din O.G. nr. 25/2014, Înalta Curte le apreciază a fi, de asemenea, nefondate.

A susţinut recurenta-pârâtă că, la adoptarea O.G. nr. 25/2014, legiuitorul nu a avut în vedere modalitatea de înregistrare online a cererilor, altfel ar fi menţionat expres această posibilitate în cuprinsul art. 28; or, Înalta Curte constată că tocmai caracterul general al normei, care nu precizează nicio modalitate de depunere, denotă intenţia legiuitorului de a permite depunerea cererilor în orice modalitate, atât fizic cât şi prin modalitatea depunerii la distanţă (în speţă, online).

Totodată, sintagma "30 de zile de la data înregistrării" nu se referă la modalitatea de depunere a cererii, stabilind doar că termenul de soluţionare a cererii curge de la înregistrare, iar în speţă cererea a fost înregistrată la data de 30.06.2022. De asemenea, nu poate fi reţinut nici argumentul că legiuitorul a înţeles să dea prevalenţă doar înregistrării "oficiale", singura aptă să producă efecte juridice, acest argument bazându-se pe refuzul recunoaşterii de către recurenta-pârâtă a cererii depuse online şi considerarea ca reprezentând înregistrare "oficială" doar cererea depusă în format fizic, argument care a fost găsit neîntemeiat de instanţa de control judiciar.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu se confirmă criticile de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă în raport de sentinţa recurată, nefiind decelată pretinsa interpretare şi aplicare greşită a art. 28 din O.G. nr. 25/2014.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Biroul pentru Imigrări al Judeţului Brăila, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Biroul pentru Imigrări al Judecătoriei Brăila împotriva sentinţei nr. 177/F din 20 decembrie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 iunie 2023.