Legality of cogeneration pricing methodology and cross-subsidy prohibition in administrative challenge to energy regulatory orders

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Primul ciclu procesual

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanţii Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti (în continuare A.) şi Municipiul Bucureşti au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Agenţia Naţională pentru Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), anularea Ordinului nr. 15/18.03.2015 precum şi a Ordinului nr. 3/21.01.2010 şi suspendarea executării acestora până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1848/01.06.2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a admis excepţia lipsei de interes, respingând în consecinţă acţiunea formulată.

3. Prin sentinţa civilă nr. 2508/07.09.2016, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de completare, îndreptare şi lămurire dispozitiv a sentinţei civile nr. 1848/01.06.2016.

4. Prin decizia civilă nr. 5140/30.10.2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a judecării recursurilor, a admis recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi, a casat sentinţele recurate şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Al doilea ciclu procesual

Ca urmare a acestei soluţii, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 18.02.2020 sub numărul x/2016*.

5. La data de 02.11.2022, Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa R.A.D.E.T. prin lichidator judiciar B. a precizat că îşi însuşeşte cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată în cauză.

Prin cererea de intervenţie voluntară accesorie, s-a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, fiind indicate aceleaşi motive de nelegalitate a ordinelor contestate, ca cele invocate prin acţiunea introductivă.

6. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 11.11.2022, încheiere prin care s-a dispus amânarea pronunţării pentru a permite părţilor să depună concluzii scrise, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea termodinamică şi proba cu expertiza tehnică judiciară specialitatea contabilitate, ca neutile soluţionării pricinii în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de motivele de fapt şi de drept invocate, dar şi de apărările părţii adverse.

7. Prin sentinţa civilă nr. 229 din 25.11.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti reprezentantă prin administrator special C. şi prin lichidator judiciar consorţiul format din practicieni în insolvenţă D. şi E. şi Municipiul Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi intervenientul voluntar accesoriu A. Constanţa prin lichidator judiciar B., ca neîntemeiată; a respins cererea de suspendare a executării Ordinelor contestate ca neîntemeiată; a respins cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de intervenientul voluntar accesoriu A. Constanţa prin lichidator judiciar B., ca neîntemeiată.

II. Calea de atac exercitată

Reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primar General a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 229/25.11.2022 şi încheierii de dezbateri din 11.11.2022, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată şi a cererii de intervenţie accesorie în sprijinul reclamanţilor formulată de A. Constanţa, precum şi casarea încheierii din 11.11.2022 recurate şi rejudecarea litigiului în fond, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

1. Nelegalitatea Sentinţei şi a încheierii din 11.11.2022 în ceea ce priveşte respingerea cererii reclamantului de numire a unui curator pentru A. (incidenţa motivelor de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.)

În rejudecare, reclamantul a solicitat în mod întemeiat numirea unui curator pentru reclamanta în locul lichidatorului său - consorţiul format din D. şi E., în temeiul art. 80 alin. (4) coroborat cu art. 58 alin. (3) din C. proc. civ., având în vedere existenţa unui vădit conflict de interese între interesele lichidatorului şi interesele reclamantei A..

La termenul de judecată din data de 11.11.2022, instanţa de fond a respins în mod nelegal cererea, cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor menţionate anterior, precum şi a prevederilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, dar şi a dreptului la un proces echitabil. În vederea respingerii cererii reclamantului, instanţa a reţinut că nu ar fi întrunite cerinţele art. 80 alin. (4) şi ale art. 58 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât, în opinia instanţei, aceste prevederi nu ar deroga de la normele prevăzute de Legea nr. 85/2014, lege în temeiul căreia s-a dispus numirea lichidatorului ca reprezentant legal în orice alte litigii referitoare ia partea reclamantă. Numirea lichidatorului judiciar a fost contestată de Municipiul Bucureşti în procedura specială prevăzută de Legea nr. 85/2014, contestaţia fiind respinsă, astfel încât a apreciat că nu se justifică numirea unui alt reprezentant legal al părţii reclamante A..

Un prim argument invocat de recurent se referă la faptul că instanţa de judecată a apreciat în mod greşit raportul dintre normele juridice, Legea nr. 85/2014 şi C. proc. civ.. Numirea lichidatorului în temeiul Legii nr. 85/2014 nu face inaplicabile prevederile art. 80 alin. (4) şi art. 58 alin. (3) din C. proc. civ.. Lichidatorul este reprezentantul societăţii în cadrul procedurii insolvenţei, dispoziţiile referitoare la numirea unui curator fiind dispoziţii legale speciale aplicabile în cazul oricărui reprezentant legal. În speţă, nu se află în procedura insolvenţei, ci într-un litigiu de drept administrativ, guvernat de alte dispoziţii legale speciale, în care lichidatorul este şi trebuie privit doar ca un reprezentant legal al A.. Or, în condiţiile în care există indiciile conflictului de interese, care sunt susţinute în cadrul litigiului administrativ de situaţia reprezentantului legal care a fost numit de creditorul F., dispoziţiile Codului de procedură civilă prevăd calea numirii unui alt reprezentant pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil. Lichidatorul este desemnat să conducă activitatea debitorului de la momentul trecerii la faliment şi să-şi exercite atribuţiile prevăzute de lege. Lichidatorul este un organ care aplică procedura şi care este orientat spre lichidarea bunurilor debitoarei în scopurile care guvernează procedura insolvenţei: maximizarea averii debitoarei şi acoperirea pasivului acesteia.

În cadrul prezentului litigiu, căruia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004 şi ale Codului de procedură civilă, lichidatorul are calitatea de reprezentant legal, fiindu-i prin urmare aplicabile prevederile art. 80 alin. (4) şi art. 58 alin. (3) din C. proc. civ.. Nu se poate considera că, datorită faptului că lichidatorul a fost numit în temeiul Legii nr. 85/2014, nu i-ar fi aplicabile dispoziţiile legale în discuţie şi ar trebui să îşi păstreze calitatea de reprezentant legal indiferent de existenţa unei situaţii de conflict de interese. Prima instanţă a înlăturat în mod nelegal de la aplicare nişte dispoziţii legale care, în realitate, sunt aplicabile prezentei cauze.

În al doilea rând, în speţă este incidenţă o situaţie de conflict de interese între A. şi lichidatorul său, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 80 alin. (4) şi art. 58 alin. (3) din C. proc. civ.. Aşa cum a arătat în faţa primei instanţe, actele administrative ce fac obiectul cauzei sunt vătămătoare pentru A. şi Municipiul Bucureşti. Efectele admiterii prezentei cereri, respectiv anularea metodologiei de calcul al preţurilor energiei termice şi electrice în cogenerare ar conduce, pe termen lung, la reglementarea unui preţ legal şi real al energiei termice, dar şi la posibilitatea recuperării unor sume achitate în plus sau reducerii sumelor cu care F. este înscrisa la masa credală a A.. Tocmai preţurile la care A. trebuia sa cumpere de la F. energie termica, preţuri calculate în temeiul mecanismelor de calcul nelegale ce fac obiectul prezentei cauze şi impuse în relaţia contractuală dintre A. şi F., au contribuit în mod esenţial la intrarea în insolvenţă. Această susţinere este relevată în mod esenţial de calitatea F. de creditor majoritar la masa credală a A.. Astfel, conform tabelului definitiv consolidat al creanţelor A., F. deţine o creanţă reprezentând 88,98 % din totalul masei credale. Această creanţă a F. provine tocmai din preţul nelegal al energiei termice calculat pe baza mecanismelor nelegale de calcul prevăzute de Metodologii şi din penalităţi de întârziere aferente acestui preţ.

De altfel, având în vedere litigiile aflate pe rolul instanţelor de judecată vizând actele administrative emise în sistem piramidal cu privire la mecanismele de formare a preţului energiei termice şi electrice în cogenerare, Municipiul Bucureşti a contestat creanţa F. în procedura insolvenţei A. (Dosar nr. x/2017). Astfel, Municipiul Bucureşti a arătat faptul că, în cazul admiterii acţiunilor în contencios administrativ formulate de A. şi Municipiul Bucureşti, cuantumul creanţei F. ar urma să fie unul diferit, respectiv mai mic.

Prin încheierea din data de 17.04.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016 (procedura insolvenţei A.), s-a dispus intrarea A. în procedura falimentului. În temeiul art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, creditorul majoritar F. a desemnat în calitate de lichidator al A. consorţiul format din practicienii în insolvenţă D. şi E.. De asemenea, F. i-a stabilit şi onorariul lichidatorului A.; în temeiul aceloraşi prevederi F. are şi dreptul de a schimba lichidatorul numit. Or, aceste aspecte relevă relaţia de dependenţă dintre F. şi lichidatorul numit de acesta.

În această situaţie, în care lichidatorul este numit de creditorul majoritar, acesta nu întreprinde nicio acţiune care să fie pe o poziţie contradictorie cu cea a creditorului majoritar care l-a numit şi care are puterea de a-l schimba şi de a-i aproba şi onorariul. Astfel, în situaţia de faţă, în loc să asigure respectarea drepturilor şi interesele creditorilor, acesta apără interesele unui singur creditor, F.. Lichidatorul are calitatea de reprezentant legal al A.. Or, în contextul în care acesta a fost desemnat de F., creditorul majoritar al A. şi cel care se află indirect pe o poziţie contradictorie cu A. în prezenta cauză, este incident un conflict de interese între A. şi lichidatorul său care o reprezintă legal inclusiv în prezentul litigiu.

În sprijinul demonstrării acestei poziţii divergente, conflictuale din perspectiva intereselor, între A. şi reprezentantul său legal în prezenta cauză vine tocmai conduita procesuală a A. prin lichidator care nu a mai fost activă în cauză. Astfel, circumstanţele cauzei impuneau numirea unui reprezentant pentru A., dreptul la un proces echitabil neputând fi asigurat în contextul existenţei unui conflict de interese intre A. şi reprezentantul său legal în prezenta cauză.

După cum s-a reţinut în doctrină, conflictul de interese apare atunci când reprezentantul urmăreşte propriile sale interese sau pe cele ale unui terţ, interese care sunt incompatibile cu cele ale reprezentatului. Or, în speţă, faţă de situaţia de fapt prezentată, este limpede că lichidatorul A. nu urmăreşte interesele A., ci pe cele ale F., creditorul majoritar care l-a numit, stând în pasivitate în prezenta cauză.

În al treilea rând, prima instanţă a avut în vedere în mod greşit şi faptul că, în cadrul procedurii insolvenţei, a fost contestată numirea lichidatorului, iar contestaţia a fost respinsă; respingerea contestaţiei este lipsită de relevanţă pentru cererea de numire a unui curator şi, în plus, motivele contestării şi, implicit ale respingerii contestaţiei nu au avut legătură cu cele invocate în prezenta cauză. Astfel, contestaţia respectivă a fost formulată în cadrul procedurii insolvenţei, A. prin lichidator, însă nu se poate pune semnul egalităţii între respectivele cauze şi prezenta cauză, respingerea cererii de numire a unui curator în cadrul acelor dosare neputând fi opusă în prezenta cauză în cadrul căreia lichidatorul este doar reprezentantul legal al A. şi care are o altă natură şi este guvernată de alte prevederi. În plus, motivele respingerii contestaţiei nu au nicio legătură cu cele pe care s-a întemeiat cererea de numire a curatorului. Prin urmare, în mod nelegal a reţinut prima instanţă că faţă de respingerea contestaţiei în cadrul procedurii insolvenţei, nu s-ar justifica numirea unui alt reprezentant legal al A. în prezenta cauză.

2. Nelegalitatea încheierii din 11.11.2022 şi implicit a Sentinţei recurate pentru nemotivarea respingerii probei cu expertiza, încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare (incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.)

Reclamanţii au solicitat încuviinţarea probei cu expertize tehnice în specialităţile termoenergetică şi contabilitate cu obiectivele indicate depuse la dosarul cauzei. Având în vedere motivele invocate în sprijinul cererii de chemare în judecată, expertiza în specialitatea termoenergetică era menită să identifice metoda ştiinţifică de alocare a costurilor de producţie între cele două tipuri de energie produse în cogenerare de înaltă eficienţă (termică şi electrică), raportat la tipul de combustibil folosit şi la cantitatea de combustibil utilizată pentru producerea fiecăreia dintre cele două forme de energie în cogenerare de înaltă eficienţă: energie termică şi energie electrică. De asemenea, urmărea şi detalierea modalităţii tehnice de aplicare a acesteia.

În ceea ce priveşte expertiza contabilă, aceasta venea în sprijinul evidenţierii preţurilor nelegale stabilite, pe perioada aplicării schemei de sprijin, pe baza mecanismelor de calcul nelegale prevăzute de Ordinele nr. 3/2010 şi nr. 15/2015, prin comparaţie cu preţurile calculate prin aplicarea metodei ştiinţifice/tehnice de alocare a costurilor între cele două forme de energie produse în cogenerare de înaltă eficienţă, ce urma a fi determinată prin expertiza în specialitatea termoenergetică.

Prin încheierea din 11.11.2022, instanţa a respins proba cu expertizele solicitate în lipsa oricărei motivări concludente şi pertinente.

În primul rând, cele reţinute de instanţă în sprijinul respingerii probelor cu expertizele solicitate nu echivalează cu o motivare în sensul art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., fiind o motivare superficială şi generală. Instanţa a apreciat neutile probele în raport de obiectul cererii şi de motivele de fapt şi de drept, fără a arăta la ce se referă. Tocmai obiectul cererii şi controlul de legalitate pe baza motivelor invocate de reclamanţi demonstrau utilitatea, pertinenţa şi concludenta probei. Instanţa nu argumentează în concret, în fapt şi în drept, prin raportare la obiectul cauzei, la criticile invocate şi la capetele de cerere de ce probele nu ar fi fost utile, pertinente şi concludente. Astfel, recurentul a criticat soluţia primei instanţe de respingere a probelor cu expertiza pentru lipsa motivării în conformitate cu prevederile art. 233 alin. (1) lit. j) coroborate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare.

În doctrina întemeiată pe vechiul Cod de procedură s-a concluzionat că dispoziţiile art. 105 alin. (2) includ în conţinutul său atât nesocotirea normelor de ordine publică, cât şi a celor stabilite în interesul exclusiv al unei părţi. Aceasta este raţiunea pentru care autorul afirmă că o casare a hotărârii judecătoreşti pentru acest motiv (art. 304 pct. 5 din C. proc. civ.) se poate obţine pentru varii neregularităţi procedurale cum ar fi nesocotirea principiului oralităţii, al contradictoria lităţii, al publicităţii, nesemnarea cererii de chemare in judecata etc.

Art. 233 alin. (1) lit. j) şi 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. se referă la necesitatea redactării motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Astfel, instanţa trebuie să se refere în motivare la toate capetele de cerere formulate şi la considerentele pentru care s-au respins unele cereri, adică trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce i s-a cerut prin acţiune şi asupra tuturor mijloacelor ce au stat la baza pretenţiilor ridicate de părţi.

Cele reţinute de instanţă în vederea respingerii probatoriului nu constituie o motivare în sensul prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

Art. 425, precum şi art. 233 din C. proc. civ. sunt reglementate prin norme imperative; lipsa oricăreia dintre menţiunile prevăzute la alin. (1) atrage nulitatea hotărârii în condiţiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ.

În doilea rând, aceste probe ar fi venit în sprijinul temeiniciei argumentelor sale, inclusiv a demonstrării existenţei unei subvenţii încrucişate generate de mecanismele de calcul, cât şi a avantajării energiei electrice şi majorării artificiale a preţului energiei termice prin aplicarea mecanismelor de calcul prevăzute de Ordinele ce fac obiectul cauzei. Pe de altă parte, proba cu expertiza în specialitatea termoenergetică era utilă, pertinentă şi concludentă pentru capătul (iii) al cererii, capăt care a făcut obiectul cererii şi a fost ignorat de prima instanţă.

Tocmai având în vedere caracterul complex şi tehnic al actului administrativ atacat şi al motivelor invocate prin cerere, precum şi pentru o bună înţelegere de către instanţa de judecată a acestor motive inclusiv din punct de vedere practic, aceste probe erau utile, pertinente şi concludente pentru în scopul justei soluţionări a cauzei. Astfel, faţă de specificul tehnic al cauzei şi criticile invocate, probele cu expertizele solicitate erau esenţiale.

În consecinţă, ambele probe cu expertiza erau utile, pertinente şi concludente pentru soluţionarea cauzei tocmai în raport de limitele judecăţii impuse prin capetele de cerere şi de controlul de legalitate pe care instanţa trebuia să îl facă pe baza analizei tuturor motivelor invocate de reclamanţi. Prin respingerea acestor probe, instanţa a refuzat practic dreptul la apărare şi la probe suplimentare în sprijinul cererii sale, încălcând astfel şi dreptul la un proces echitabil.

Chiar şi în ipoteza în care ar fi constatat nelegalitatea Ordinelor nr. 3/2010 şi 15/2015, instanţa nu se putea pronunţa şi pe capătul (iii) al cererii, de vreme ce nu a administrat probe cu privire la acesta.

3. Motivul de recurs referitor la caracterul contradictoriu şi nelegal al aprecierii instanţei conform căreia, în condiţiile în care legalitatea actului normativ ce a fundamentat adoptarea ordinelor contestate a fost confirmată de instanţă, criticile reclamanţilor privind modalităţile de determinare a preţurilor la energia electrică şi termică în cogenerare, modalităţi decurgând din H.G. nr. 1215/2009 nu pot fi primite (motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.)

În primul rând, instanţa a reţinut în mod nelegal, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil şi chiar a dreptului de acces la justiţie, faptul că soluţia din dosarul nr. x/2016 ar face ca acele critici referitoare la modalităţile de determinare a preţurilor la energia electrică şi termică în cogenerare să nu poată fi primite. Or, atât H.G. nr. 1215/2009, cât şi Ordinele atacate în prezenta cauză sunt acte administrative cu caracter normativ. Astfel, soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2016 nu influenţează soluţia din prezenta cauză.

În al doilea rând, nu se cunoaşte ce a dorit instanţa să exprime prin afirmaţia conform căreia criticile nu pot fi primite. Actul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 este unul distinct de Ordinele atacate în prezenta cauză, astfel că motivele de nelegalitate se analizează în concret cu privire la fiecare act ce face obiectul unei cauze. Actele ce fac obiectul prezentei cauze, sunt acte administrative cu caracter normativ emise de ANRE în temeiul competenţei sale şi care pot face obiectul controlului independent de soarta altor acte administrative cu caracter normativ. Mai mult, prima instanţă nici nu cunoştea motivarea din dosarul nr. x/2016 şi, în plus, nu ar putea fi vorba în speţa de vreo autoritate de lucru judecat neinvocată, de altfel şi nepusă în discuţie.

În al treilea rând, deşi reţine că nu ar putea fi primite criticile referitoare la modalităţile de calcul al preţurilor, în cuprinsul sentinţei recurate, aceasta respinge motivele de nelegalitate invocate de reclamantul în această privinţă, neanalizând într-adevăr motivele invocate la pct. 1.6 şi 1.7 din cererea de chemare în judecată. Astfel, considerentele instanţei sunt şi contradictorii.

4. Încălcarea şi aplicarea greşită a legii de către prima instanţă în ceea ce priveşte motivul de nelegalitate privind nemotivarea actului

Instanţa a reţinut că acest motiv invocat de reclamanţi ar fi neîntemeiat. Dezlegarea încalcă şi aplică greşit legea, respectiv dispoziţiile legale invocate de reclamanţi în sprijinul acestui motiv de nelegalitate a Ordinelor atacate, precum şî principiul motivării actului administrativ.

Or, contrar celor reţinute de instanţă, Ordinele ANRE nr. 15/2015 şi nr. 3/2010 nu respecta cerinţele de motivare în acord cu prevederile legale în materie din Legea nr. 24/2000 şi Legea nr. 52/2003.

În primul rând, referatele de aprobare au fost depuse de ANRE la dosar, fără a se cunoaşte când au fost întocmite, acesta neavând nicio dată a întocmirii actului. Or, depunerea acestor referate nu poate acoperi la acest moment cerinţa motivării actelor care trebuia îndeplinită la momentul adoptării actelor şi aduse la cunoştinţa anterior. Referatele de aprobare nu au fost publicate odată cu proiectele de Ordine, la momentul supunerii acestora spre dezbatere publică.

Prima instanţă nu a avut în vedere dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2003 care au fost, prin urmare, încălcate. Instanţa de fond a reţinut cu încălcarea si aplicarea greşită a acestor prevederi că pentru referatele de aprobare legiuitorul nu ar fi prevăzut obligaţia publicării lor. Aceste considerente ale instanţei sunt străine cauzei şi contrare prevederilor Legii nr. 52/2003 pe care le-a ignorat.

În speţă, referatele de aprobare nu au fost aduse, în conformitate cu prevederile legale, la cunoştinţa publicului la momentul supunerii acestor acte administrative dezbaterii publice, nefiind astfel cunoscute motivele emiterii actelor. În aceste condiţii, au fost, de asemenea, în mod grav încălcate prevederile Legii nr. 52/2003 care prevăd procedura de consultare publică, de vreme ce la momentul dezbaterii publice nu se cunoştea motivarea cu privire la actele administrative. Atât motivarea actului, cât şi consultarea publică trebuie să fie efective, iar nu formale. Totodată, referatele de aprobare nu au fost publicate nici măcar la momentul publicării Ordinelor, fiind astfel nesocotite şi prevederile art. 34 alin. (5) din Legea 24/2000. Prin urmare, depunerea cu ocazia prezentei cauze a unor referate de aprobare, nu acoperă cerinţa motivării actelor, Ordinele contestate necuprinzând nicio motivare cu privire la reglementarea din cuprinsul acestora şi nici nu acoperă încălcarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2003.

În al doilea rând, contrar celor reţinute de prima instanţă cu încălcarea şi aplicarea greşite a prevederilor art. 30 şi 31 din Legea nr. 24/2000 pe care le citează, nici referatele de aprobare nu cuprind explicaţii clare cu privire la reglementare, nu conţin elemente de temeinicie şi oportunitate a prevederilor din cuprinsul actelor administrative, nu analizează impactul socioeconomic, efectele asupra mediului macroeconomic, de afaceri, social şi asupra mediului înconjurător, reprezentând în realitate numai un set de referinţe extrem de tehnice. Cerinţa motivării actului administrativ este o condiţie de legalitate a acestuia, constituind o garanţie pentru persoanele interesate împotriva arbitrariului, a cărei nerespectare conduce la nulitatea actului.

Motivarea reprezintă un element esenţial pentru formarea convingerii cetăţenilor cu privire la legalitatea şi oportunitatea actului administrativ, constituind, totodată, o garanţie a alegerii soluţiei optime de către organul de decizie. Motivarea actelor administrative trebuie să fie una efectivă, iar nu una formală. O motivare superficială echivalează cu lipsa motivării. Motivarea actelor administrative are o bază constituţională care se regăseşte în prevederile art. 31 din legea fundamentală prin care este consacrat dreptul la informaţie.

Legislaţia naţională cuprinde o reglementare detaliată şi imperativă în ceea ce priveşte motivarea actelor administrative, esenţiale în acest sens fiind prevederile Legii 24/2000 şi Legii 53/2003.

Motivarea actului administrativ trebuie să existe încă de la momentul supunerii proiectului de act administrativ spre dezbatere publică, aşa cum stabilesc în mod expres prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2003. Art. 30 din Legea nr. 24/2000 impune obligativitatea motivării proiectelor de acte normative, stabilind totodată denumirea instrumentului de motivare incident în cazul diferitelor tipuri de acte administrative. în cazul hotărârilor de guvern acesta este reprezentat de nota de fundamentare. Art. 31 din Legea nr. 24/2000 reglementează elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă instrumentul de motivare. Art. 32 din Legea nr. 24/2000 prevede că motivarea se redactează într-un stil explicativ, clar, folosindu-se terminologia proiectului de act normativ pe care îl prezintă.

Din cuprinsul referatelor de aprobare nu rezultă argumentele concrete pe baza cărora ANRE a stabilit echivalenţa între preţul de referinţă la energia termică produsă într-o centrală de cogenerare şi preţul energiei termice produse într-o centrală termică echivalentă, respectiv echivalenţa între preţul reglementat pentru energia termică produsă şi livrată dintr-o centrală de cogenerare care beneficiază de schema de sprijin şi preţul de referinţă al energiei termice, corespunzător combustibilului majoritar utilizat de capacităţile de producere din centrala respectivă. De asemenea, nu există argumentele concrete cu privire la stabilirea preţului la energia electrică pe baza preţului mediu de vânzare al acestei energii, realizat în anul anterior pe piaţa pentru ziua următoare.

Referatul de aprobare pentru Ordinul nr. 3/2010 nu face decât trimiteri la prevederi legale în baza cărora se pretinde a fi emis, fără a prezenta analiza efectivă şi explicaţia ANRE cu privire la adoptarea reglementării, în condiţiile în care ANRE este autoritatea de reglementare.

Referatul de aprobare pentru Ordinul 15/2015 nu cuprinde niciun fel de explicaţie a reglementării, fiind irelevant că acesta nu modifică Ordinul nr. 3/2010. Având în vedere că Ordinul nr. 15/2015 a fost emis la 5 ani după Ordinul nr. 3/2010, era imperios necesară o nouă analiză a impactului reglementării, a analizei oportunităţii acesteia luând în considerare condiţiile social-economice de la data emiterii sale şi nu pe cele din anul 2010.

Ordinele atacate nu conţin o motivare concretă a măsurii dispuse, fiind lipsit de relevanţă faptul că în preambulul acesteia sunt doar înşiruite prevederile legale presupuse a fi temeiul reglementării. Dincolo de indicarea temeiurilor de drept ce au determinat adoptarea Ordinelor atacate, emitentul era ţinut să arate din punct de vedere faptic raţionamentul pentru care s-a ajuns la emiterea reglementării; nu sunt cunoscute documentele care au stat la baza emiterii Ordinelor atacate; referatele de aprobare cuprind o serie de aspecte formale referitoare la actele administrative, fără a exista o motivare efectivă, de fond, a reglementării, raţiunii şi oportunităţii acestei reglementări, a modalităţii în care a fost gândită; referatele de aprobare devoalate în prezenta cauză urmăresc formal elementele instrumentului de motivare prevăzute de art. 31 din Legea nr. 24/2000, însă aspectele prezentate sunt superficiale sau lipsesc. Aspectele din cuprinsul notei de fundamentare redau doar o serie de elemente tehnice şî chestiuni cu caracter generai; stilul nu este unul explicativ şi clar; lipsesc orice explicaţii concrete cu privire la reglementarea efectivă şi la conţinutul acesteia.

În ceea ce priveşte mecanismele de calcul al preturilor energiei termice si electrice în cogenerare, nu exista nicio explicaţie de oportunitate sau tehnică privind stabilirea modalităţilor menţionate de determinare a preturilor energiei termice si electrice produse într-o centrală de cogenerare. Nu este prezentată modalitatea în care organul emitent a ajuns la adoptarea metodologiei ce face obiectul ordinelor şi a modalităţii de calcul. Legea prevede în mod expres ce anume trebuie să conţină motivarea, iar contribuţiile doctrinare în materie explică şi interpretează aceste prevederi legale, precum şi ce înseamnă îndeplinirea cerinţei motivării şi respectarea principiului motivării actului administrativ.

Motivarea trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză şi să menţioneze în mod clar şi neechivoc raţionamentul instituţiei care l-a emis în sensul că motivarea trebuie să permită tuturor persoanelor interesate de a lua cunoştinţă de temeiurile măsurii luate. Totodată, cerinţa motivării trebuie apreciată în funcţie de împrejurările cauzei, de conţinutul actului, inclusiv de natura motivelor invocate şi de interesul de a primi explicaţii al destinatarului sau altor persoane vizate de act. Or, aşa cum a arătat, în speţă instanţa a ignorat criticile reclamanţilor, analizând în mod abstract şi general cerinţa motivării.

Prima instanţă a analizat pretinsa motivare a actului administrativ prin raportare la chestiuni teoretice şi abstracte, iar nu prin raportare la criticile concrete invocate de reclamanţi cu privire la actele administrative atacate.

5. Încălcarea şi aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte respingerea motivului referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei şi a principiului transparenţei decizionale

Considerentele instanţei sunt rezultatul unei aplicări greşite a prevederilor legale avute în vedere de aceasta şi invocate de reclamant în sprijinul acestui motiv de nelegalitate.

În primul rând, prima instanţă a apreciat în mod greşit că ar fi fost respectate prevederile art. 5 alin. (2) şi (5) din O.U.G. nr. 33/2007. În ceea ce priveşte Ordinul 15/2015, instanţa a avut în vedere procesul-verbal din data de 14.10.2015 depus de ANRE, însă acesta se referă la aprobarea altor acte administrative. În ceea ce priveşte Ordinul nr. 3/2010, procesul-verbal din 21.10.2010 este nesemnat, iar din cuprinsul acestuia nu rezultă dezbaterea Ordinului, ci numai aprobarea formală a acestuia. Prin urmare, în mod greşit instanţa a reţinut respectarea prevederilor art. 5 alin. (2) şi (5) din O.U.G. nr. 33/2007 prin raportare la aceste procese-verbale.

În al doilea rând, contrar celor reţinute de prima instanţa, actele administrative nu au fost supuse analizei Consiliului Consultativ în conformitate cu art. 6 din O.U.G. nr. 33/2007 care prevede chiar asistenţa Comitetului de Reglementare de către Consiliul Consultativ la momentul dezbaterii, inexistente în speţă, şi aprobării actului. Avizul formal despre care vorbeşte prima instanţă era unul obligatoriu. Adoptarea de către Comitetul de reglementare putea fi făcută numai cu consultarea Consiliului consultativ al ANRE, aşa cum rezultă din prevederile art. 6 ale O.U.G. nr. 33/2007

În al treilea rând, în ceea ce priveşte procedura de consultare publică conform Legii nr. 52/2003, instanţa a reţinut că aceasta ar fi fost îndeplinită în cazul ambelor Ordine. Or, în privinţa Ordinului nr. 15/2015, ANRE a recunoscut că această procedură nu a fost îndeplinită, susţinând că Ordinul Ordinul 3/2010 a fost supus în anul 2009 procedurii de consultare publică, iar Ordinul nr. 15/2015 nu ar fi adus modificări principiului de stabilire a preţurilor pentru energia electrică şi termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă. Or, procedura de consultare publică efectuată în anul 2009 nu acoperă lipsa de transparenţă la emiterea ordinelor contestate, cu atât mai mult a Ordinului 15/2015 emis 5 ani de la emiterea Ordinului 3/2010, impunându-se analiza acestuia din perspectiva împrejurărilor existente la momentul emiterii sale. Prin urmare, prima instanţă a reţinut în mod greşit că ar fi fost respectată procedura de consultare publică în ceea ce priveşte Ordinul 15/2015.

6. Motivele de recurs referitoare la încălcarea şi aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte respingerea motivului de nelegalitate privind încălcarea principiilor fundamentale

6.1. Cu privire la principiul transparenţei preţurilor şi a costurilor utilizate în stabilirea acestora (motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct, 5 şi 8 din C. proc. civ.)

Considerentele instanţei relevă tocmai temeinicia susţinerilor reclamantului. Instanţa face nişte afirmaţii generice, reprezentând o preluare mecanică a unor termeni din cuprinsul Ordinelor, fără a înţelege în esenţă fondul acelor reglementări. Tocmai faptul că sunt luate în calcul costurile de producere separată a energiei termice într-o centrală termică echivalentă care produce separat energie termică este una dintre problemele de legalitate invocate de reclamantul aşa cum am argumentat în faţa primei instanţe. în centrala în cogenerare, costurile de producţie ar trebui împărţite între cele două tipuri de energie şi, astfel, asta să se reflecte în preţuri mai mici ale energiilor produse în cogenerare.

În al doilea rând, contrar celor reţinute de prima instanţă, cele două Ordine încalcă acest principiu. Activitatea ANRE trebuie să fie orientată spre asigurarea, printre altele, a transparenţei costurilor şi protecţiei consumatorilor. Art. 8 lit. h) din O.U.G. nr. 33/2007 prevede că, în îndeplinirea atribuţiilor şi competenţelor sale, ANRE contribuie la garantarea respectării de către operatorii economici din sectorul energiei şi gazelor naturale a obligaţiilor ce le revin în ceea ce priveşte transparenţa. Transparenţa tarifelor/preţurilor precum şi a costurilor în domeniul energetic este reglementată atât ca principiu, cât şi ca obiectiv şi în cadrul Legii 325/2006, la art. 3 şi respectiv art. 4 din lege. De asemenea, principiul transparenţei este reglementat şi de art. 79 alin. (4) lit. a) din Legea 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale

Aşa după cum se poate observa din textele de lege mai sus citate, legea ridică la rang de principii şi obiective atât necesitatea asigurării transparenţei tarifelor şi preţurilor energiei precum şi a costurilor utilizate în stabilirea acestora. Or, aceste principii şi obiective sunt încălcate de către ANRE prin emiterea Ordinelor contestate.

Principiul transparenţei preţurilor în piaţa energetică este reglementat inclusiv la nivelul legislaţiei europene. Conform art. 35 alin. (4) din Directiva 2009/72/CE din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE, referitor la desemnarea şi independenţa autorităţilor de reglementare, statele membre trebuie să garanteze independenţa autorităţilor de reglementare şi se asigure că acestea îşi exercită competenţele în mod imparţial şi transparent.

De asemenea, Directiva 2008/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind o procedură comunitară de ameliorare a transparenţei preţurilor la gaz şî energie electrică aplicate utilizatorilor finali din industrie abordează în mod direct problema transparenţei preţurilor în domeniul energetic şi importanţa deosebită a acesteia. Uniunea Europeană a manifestat o atenţie deosebită pentru asigurarea unor preţuri transparente în domeniul energiei (pct. 45 din Preambulul Directivei 2009/72/CE privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şî de abrogare a Directivei 2003/54/CE). Aceste prevederi prezintă relevanţă şi pentru principiile accesibilităţii preţurilor şi protecţiei consumatorilor.

Or, acestea nu conţin o motivare concretă (în fapt şi în drept) cu privire la alegerea metodei de determinare a preţului energiei electrice pe baza preţului mediu de vânzare şi a preţului energiei termice produse în cogenerare. Din contră, preţul energiei termice este stabilit pe baza unei echivalenţe neconforme cu realitatea, iar preţul energiei electrice este stabilit conform unui mecanism străin de costurile producerii acestei energii în cogenerare şi fără a avea în vedere costurile efective generate de producerea energiei termie şi electrice în cogenerare. Astfel, nu există niciun raţionament pentru care s-a impus adoptarea acestei metode.

În aceste condiţii, nefiind cunoscute nici raţiunile concrete ale stabilirii preţului la energia termică şi electrică în cogenerare în modalitatea stabilită în cuprinsul Ordinelor contestate şi nici aspectele reale privind costurile efective care au stat la baza stabilirii preţurilor în această modalitate, este evident că nu a fost asigurată respectarea principiului transparenţei.

Producerea energiei în cogenerare prezintă tocmai avantajul utilizării unui combustibil pentru producerea a două forme de energie (termică şi electrică) în mod simultan. Or, nu se poate considera că preţul energiei termice produse în cogenerare este acelaşi cu cel al energiei termice produse într-o centrală care produce numai acest tip de energie, iar preţul energiei electrice nu are nicio legătură cu costurile real efectuate pentru producerea acesteia în cogenerare. Această metodă de stabilire a preţului la energia termică şi electrică produsă în cogenerare nu reflectă o repartiţie corectă a costurilor determinate pentru producerea celor două energii rezultate în cogenerare, respectiv energia termică şi energia electrică şi ignoră pur şi simplu faptul că centrala în cogenerare produce în realitate două tipuri de energie în mod simultan prin folosirea aceluiaşi combustibil. Astfel, prin atribuirea tuturor costurilor energiei termice, se ajunge la stabilirea şi acordarea unui bonus nereal şî la menţinerea preţului energiei electrice la un preţ mic. Prima instanţă nu a argumentat cum are fi respectat acest principiu prin raportare la prevederile legale invocate, ci doar a afirmat că dispoziţiile legale ar fi fost respectate.

6.2. Cu privire la încălcarea dreptului la informare (motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.)

Cu privire la acest principiu, instanţa s-a rezumat la a reţine că actele atacate ar fi fost supuse dezbaterii publice, ar fi fost formulate observaţii, propuneri, puncte de vedere de către cei interesaţi şi, de asemenea, actele atacate ar fi fost publicate în M. Of. al României, iar necesitatea adoptării lor ar fi avut ca bază H.G. nr. 1215/2009, act normativ a cărui legalitate ar fi fost constatată de instanţa de judecată.

Or, în primul rând, considerentele instanţei referitoare la supunerea spre dezbatere publică, cel puţin în ceea ce priveşte Ordinul nr. 15/2015, sunt greşite. Acest Ordin nu a făcut obiectul acestei proceduri, aspect, de altfel, recunoscute de ANRE.

În al doilea rând, asigurarea respectării interesului public nu se traducea doar în supunerea spre dezbatere publică, ci relevantă era modalitatea în care informarea era realizată. Simpla dezbatere publică sau publicare a ordinelor este lipsită de relevanţă, dacă adevăratul sens al reglementării sau consecinţele pe care aceasta pe produce nu sunt prezentate de o manieră inteligibilă.

Dreptul la informare al cetăţenilor este garantat de Constituţie, art. 31 alin. (2) stabilind că autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Prin modalitatea de stabilire a preţurilor la energia termică şi electrică în cogenerare se încalcă dreptul cetăţenilor la informare. Aceştia nu au fost informaţi în mod corespunzător şi inteligibil asupra preţului de bază al energiei termice şi electrice şî nici asupra bonusului pe care îl plătesc sub forma contribuţiei de cogenerare, autoritatea competentă profitând de lipsa cunoştinţelor de specialitate ale acestora în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a preţurilor. Având în vedere că reglementarea din cuprinsul Ordinelor atacate se referă la aspecte legate de un serviciu public, care afectează în mod direct cetăţenii, aceştia trebuie să fie informaţi corect şi complet asupra reglementării.

Asigurarea informării cetăţenilor trebuie sa fie efectivă. Reglementarea trebuie să fie explicată în mod clar, astfel încât să poată fi apreciat impactul social şi economic asupra drepturilor cetăţenilor. De asemenea, acest impact social trebuia analizat în cadrul analizei prealabile. În cazul de faţă, autoritatea competentă nu a justificat în niciun fel raţiunea reglementării, oportunitatea stabilirii preţurilor la energia termică şi electrică prin metoda cuprinsă în Ordinele atacate, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului la informare al cetăţenilor.

6.3. Cu privire la principiul accesibilităţii preţului pentru consumatori (motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.)

Faptul că în temeiul Ordinelor ar fi stabilite preţurile şi pentru consumatorii finali nu înseamnă că principiul este respectat. Accesibilitatea preţurilor la consumatori nu înseamnă că preţul trebuie să ajungă sau să existe, să fie stabilit în ceea ce priveşte această categorie, ci să fie unul accesibil, să nu fi împovărător.

Unul dintre obiectivele principale ale Legii nr. 325/2006 este acela de a asigura un preţ accesibil pentru consumatori, aşa după cum rezultă din cuprinsul art. 4 litera (c). De asemenea, importanţa acestui obiectiv rezultă şi din reglementările europene în domeniu, care acordă un interes deosebit protecţiei intereselor consumatorilor finali, inclusiv în ceea ce priveşte asigurarea unor preţuri echitabile (art. 37 alin. (10) din Directiva 2009/72/CE, referitor la atribuţiile şi competenţele autorităţilor de reglementare şi paragraful (50) din preambulul Directivei 2009/72/CE).

Stabilirea preţului la energia termică produsă în cogenerare ca fiind egală cu preţul la energia termică produsă în necogenerare şi a preţului la energia electrică printr-un mecanism care ignoră costurile de producere în cogenerare nu poate fi justificată, de vreme ce costurile de producţie trebuie şi pot fi împărţite între cele două energii produse de centrala în cogenerare. Or, potrivit art. 79 alin. (4) litera (b) din Legea 123/2012, preţurile/tarifele energiei electrice trebuie să acopere costurile justificate economic.

A. este obligată să plătească nişte preţuri ridicate pentru energia termică pe care o cumpără de la F., generate de faptul că toate costurile producerii energiei în cogenerare sunt puse pe seama energiei termice şi deloc a energiei electrice, iar consumatorii finali acoperă prin preţul energiei termice pe care îl plătesc şi care este unul inaccesibil nişte costuri lipsite de orice transparenţă. Astfel, prin efectul pe care îl produce, respectiv creşterea preţului final al energiei la consumatori, mai ales în condiţiile în care o astfel de creştere nu poate fi justificată în mod obiectiv, modalitatea de stabilire a preţului la energia termică şi electrică produsă în cogenerare este departe de a asigura preţuri accesibile şi echitabile pentru consumatori.

Faţă de aceste aspecte, principiul accesibilităţii preţurilor pentru consumatori este neîndoielnic încălcat, de vreme ce modalitatea de stabilire a preţului la energia termică şi electrică prin Ordinele contestate determină achitarea de către consumatorul final a unui preţ nejustificat pentru energia termică, care nu este în concordanţă cu costurile efective ale producerii energiei termice în cogenerare.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea considerent, referitor la compararea cu tehnologia cea mai bună şi justificabilă, precizăm că acesta este de asemenea, străin acestui motiv de nelegalitate, fiind de neînţeles la ce anume se referă instanţa. Acest raţionament al instanţei, nu sprijină în niciun fel concluzia acesteia conform căreia principiul accesibilităţii preţurilor la consumatori ar fi fost respectat şi nici nu are legătură cu acest aspect. Considerentele instanţei sunt şi străine cauzei şi motivelor invocate.

6.4. Cu privire la principiul protejării interesului public (motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 din C. proc. civ.)

Cu privire la acest aspect, instanţa a reţinut în mod nelegal că o astfel de susţinere nu ar fi fost probată de reclamanţi, adoptarea actelor contestate fiind realizată, în opinia instanţei în considerarea interesului public, în mod transparent, pe baza lor fiind stabilite preţurile consumatorilor de energie termică şi electrică.

În primul rând, acest considerent nu echivalează cu o motivare în sensul art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi este şi străin motivului de nelegalitate.

În al doilea rând, aprecierea instanţei relevă din nou modul superficial de analiză a acestei cauze de către instanţă. Acest mod superficial de analiză este evidenţiat inclusiv de faptul ca, în ceea ce priveşte motivul referitor la subvenţia încrucişată, instanţa reţine că cenzurarea de către instanţă a Ordinelor atacate ar putea interveni în cazul unui exces de putere. Or, reclamantul a invocat inclusiv excesul de putere în cadrul secţiunii referitoare la încălcarea principiului protejării interesului public, instanţa ignorând susţinerile sale.

În al treilea rând, contrar celor reţinute de instanţă, reclamantul a probat încălcarea acestui principiu, încălcare ce rezultă inclusiv din ansamblul cererii de chemare în judecată, pe lângă motivele invocate în secţiunea dedicată acestui principiu. Prima instanţă nu a argumentat în fapt şi în drept de ce a considerat neîntemeiate susţinerile sale, prin raportare la dispoziţiile legale invocate de reclamantul.

Conform expunerii de motive pentru adoptarea Legii nr. 325/2006, se doreşte ca serviciul public de alimentare cu energie termica în sistem centralizat să aibă ca finalitate asigurarea alimentării cu energie termică în condiţii optime, la preturi accesibile, cu respectarea strategiei dezvoltării durabile, a economisirii resurselor primare de energie si a protecţiei mediului. De asemenea, se precizează faptul că necesitatea reglementării este determinată de dificultăţile cu care se confruntă alimentarea consumatorilor cu energie termică, în special din cauza stării tehnice a reţelelor termice care induc pierderi foarte mari în sistem, a modului de alocare ineficientă a resurselor, precum şi a constrângerilor financiare.

În acelaşi sens sunt şi prevederile Legii nr. 51/2006, care la art. 3 alin. (2) precizează expres că în organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea serviciilor de utilităţi publice interesul general al comunităţilor locale este prioritar. De asemenea, la art. 7 alin. (1) din acelaşi act normativ se prevede faptul că serviciile de utilităţi publice sunt supuse regimului juridic al serviciilor publice de interes general.

În acest context, rolul ANRE pe această piaţă este acela de reglementare şi monitorizare în scopul protejării interesului public general/obştesc, care prevalează înaintea Interesului privat, individual al producătorilor de energie. ANRE reglementează piaţa energiei termice în interesul consumatorului final, astfel încât să se asigure accesul la energie termică al populaţiei în condiţii echitabile şi suportabile pentru aceasta.

Prin cererea de chemare în judecată a evidenţiat şi referiri la modul în care noţiunea de interes public şi principiul prevalentei interesului general, obştesc faţă de interesul individual sunt reflectate în literatura de specialitate. Astfel, este evident că interesul general, obştesc al asigurării agentului termic populaţiei prevalează asupra intereselor particulare, individuale ale producătorilor de energie electrică .

Prin urmare, aplicând acest principiu la nivelul situaţiei de faţă, se poate observa cu uşurinţă faptul că interesul consumatorilor A. (entitate care prestează un serviciu public, în interesul indivizilor) prevalează, ei fiind cei care înglobează interesul obştesc şi trebuie protejaţi. Or, având în vedere şi aspectele invocate în faţa primei instanţe referitoare la modalitatea de stabilire a preţului la energia termică şi electrică produsă în cogenerare, este evident că prin echivalenţa stabilită de ANRE şî prin stabilirea preţului Ia energia termică pe baza unor factori exteriori producerii acestei energii în cogenerare, se protejează interesul privat al F. şi al celorlalţi producători de energie electrică în cogenerare, iar nu interesul public general, cu consecinţa nulităţii absolute a Ordinelor contestate.

Astfel, prin stabilirea preţului la energie termica produsă în cogenerare la nivelul preţului acestei energii produse în necogenerare, se ajunge la o finalitate contrară, în sensul că în loc să se asigure ajungerea agentului termic la populaţie, se produc dezechilibre majore în piaţă, se ajunge la incapacitate de plată şi supra îndatorare atât a populaţiei cât şi a A., cu consecinţa întreruperii distribuţiei agentului termic, în condiţiile în care A. este singurul distribuitor la nivelul de Municipiului Bucureşti.

În acest context, aşa cum a arătat în faţa primei instanţe, emiterea de către ANRE a Ordinelor contestate s-a efectuat prin exces de putere, fiind astfel încălcat inclusiv principiul legalităţii. Aceste aspecte nu au fost avute în vedere deloc de prima instanţă.

6.5. Cu privire la principiul protecţiei consumatorilor (motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.)

Instanţa a reţinut că încălcarea acestui principiu nu ar fi fost probată raportat la faptul că actele atacate ar fi fost supuse dezbaterii publice, ar fi fost adoptate cu respectarea cerinţelor legale şi în vederea stabilirii preţurilor consumatorilor de energie termică şi electrică.

În primul rând, acest considerent este străin motivului invocat şi cauzei de faţă. În speţă, nu s-a invocat faptul că reglementarea nu ar fi urmărit stabilirea preţurilor pentru consumatori, ci că reglementarea din cuprinsul Ordinelor, respectiv metodologia de stabilire a preţurilor este nelegală.

În al doilea rând, cele reţinute de instanţă nu echivalează cu o motivare în sensul art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

În al treilea rând, contrar celor reţinute de instanţă, acest principiu este încălcat.

Potrivit art. 8 lit. g) - Obiectivele generale ale ANRE în sectorul energiei electrice şi gazelor naturale, din O.U.G. nr. 33/2007, în îndeplinirea atribuţiilor şi competenţelor sale, ANRE contribuie la realizarea protecţiei consumatorului, prin asigurarea unei pieţe concurenţiaie eficiente, prin sprijinirea clienţilor vulnerabili, prin impunerea unor standarde de calitate a serviciilor publice din sectorul energiei electrice şi gazelor naturale, prin facilitarea accesului clienţilor finali la datele proprii de consum necesare in procesul de schimbare a furnizorului de energie electrică sau gaze naturale, precum şi prin informarea cât mai corectă şi completă a consumatorilor.

Piaţa energiei electrice este reglementată tocmai în scopul protejării consumatorilor astfel încât ANRE, în calitatea sa de autoritate de reglementare în conformitate cu Legea 325/2006, are rolul de armonizare a pieţei şî de urmărire a atingerii acestui scop, prin luarea tuturor măsurilor care se impun în conformitate cu competenţele care îi sunt atribuite prin lege. Astfel, raţiunea pentru care legiuitorul permite existenţa unei astfel de pieţe reglementate este, aşa cum reiese din expunerea de motive prezentată mai sus, tocmai protejarea consumatorilor în contextul unei situaţii tehnico - economice instabile.

ANRE are obligaţia legală să stabilească preţul din perspectiva G. (după cum s-a arătat mai sus) şi cu observarea şî aplicarea principiilor şi metodologiilor de protecţie a consumatorului final.

În cazul de faţă, ANRE, prin reglementările pe care le poate dispune în conformitate cu atribuţiile sale, avea obligaţia să asigure realizarea obiectivelor pieţei reglementate a energiei termice şi electrice cu finalitatea îmbunătăţirii situaţiei consumatorilor finali, însă s-a abătut în mod evident de la scopul în care a fost instituită.

Principiul protejării consumatorilor este reglementat inclusiv la nivelul legislaţiei europene, care îi atribuie chiar o importanţă centrală în domeniul pieţei energetice (punctul 51 din preambulul Directivei 2009/72/CE şi art. 36 din aceeaşi directivă. În aceste condiţii, stabilirea de către ANRE a preţului energiei termice şi electrice produse în cogenerare în modalitatea prevăzută de Ordine nesocoteşte în mod grav principiul protecţiei consumatorilor. Prima instanţă a ignorat susţinerile sale, reţinând cu aplicarea greşită a prevederilor legale invocate supra că acest principiu ar fi fost respectat.

7. Motivul de recurs referitor la încălcarea şi aplicarea greşită a legii în cea ce priveşte motivul referitor la faptul că Ordinele contestate au ca efect impunerea unor clauze abuzive în raporturile contractuale dintre A. şi F.

Cu privire la acest motiv de nelegalitate, instanţa a reţinut că o astfel de susţinere ar fi străină de pricină, motivat de faptul că, reclamanţii şi pârâta nu s-ar încadra în noţiunile de profesionist şi consumator prevăzute de art. 2 din Legea nr. 193/2000, iar raporturile contractuale ulterioare ale reclamantei cu producătorii de energie nu ar influenţa legalitatea adoptării actelor atacate.

Or, în temeiul Ordinelor contestate, ANRE stabileşte preţurile de referinţă pentru energia termică şi electrică produsă în cgenerare, precum şî preţurile reglementate pentru energia termică produsă în cogenerare pe care A. o cumpără de la F.. Aceste preţuri, stabilite pe baza modalităţii nelegale din cuprinsul Ordinelor atacate îi sunt impuse A. în cadrul relaţiei contractuale cu F..

În condiţiile în care pe baza Ordinelor nelegale atacate se stabilesc şi preţurile reglementate la energia termică, iar aceste preţuri sunt impuse în relaţia contractuală dintre A. şi F., este evident că Ordinele contestate stau la baza impunerii unor clauze abuzive şI nelegale faţă de A., acesta neavând posibilitatea refuzării sau negocierii lor.

Astfel, prin emiterea Ordinelor contestate cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare şi stabilirea unor preţuri nejustificate şi care încalcă principiile prevăzute de lege, preţuri care vor fi impuse în relaţia contractuală dintre A. şi F., ANRE a creat în fapt o poziţie de inferioritate a A. faţă de F., acesta neavând posibilitatea să negocieze alte preţuri. Or, clauzele abuzive sunt sancţionate în mod expres cu nulitatea în legislaţia specifică relaţiei dintre comercianţi şi consumatori.

De asemenea, cu toate că legislaţia privind protecţia consumatorului nu poate fi invocată teoretic decât de persoane fizice, doctrina şi jurisprudenţa ultimilor ani admite ideea de protejare inclusiv a persoanelor juridice cu motivarea că partea care se află în poziţie de inferioritate este practic forţată de cealaltă parte să accepte clauze pe care, în alte condiţii nu le-ar fi acceptat, ceea ce duce la încheierea unor contracte în care predomină - clauze leonine -. De altfel, dacă s-ar accepta contrariul celor mai sus consemnate, ar însemna să se anuleze, practic, principiul îmbogăţirii fără just temei în folosul creditoare. Astfel, incidenţa clauzelor abuzive este acceptată şi în ceea ce priveşte alte contracte decât acelea încheiate între comercianţi şi consumatori. Or, prima instanţă nu a argumentat de ce a considerat neîntemeiate susţinerile sale.

8. Motivul de nelegalitate referitor la faptul că mecanismul de stabilire a preţului pentru energia termică şi electrică produsă în cogenerare prevăzută de Metodologii relevă existenţa unei subvenţii încrucişate între energia electrică şi energia termică, încălcându-se astfel prevederile legale care interzic subvenţia încrucişată

Considerentele instanţei trădează din nou analiza sumară a speţei de către instanţa de judecată: în contextul în care aceste metodologii încalcă dispoziţii legale şi principii nu se poate aprecia existenţa unei puteri discreţionare a statului. Deciziile statului trebuie sa se încadreze în limitele legii.

Mai mult decât atât, reclamantul a invocat inclusiv excesul de putere arătând că art. 2 lit. n) din Legea 554/2004 defineşte excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şilibertăţilor cetăţenilor.

Or, în ceea ce priveşte modalitatea de determinare a preţului la energia termică în cogenerare stabilită de autoritatea competentă sunt întrunite ambele ipoteze prevăzute de textul citat.

Astfel, pe de o parte, ANRE are competenţa de reglementare a preţului la energia termică şi electrică produsă în cogenerare cu respectarea unor limite impuse de lege, respectiv în condiţii de transparenţă, accesibilitate a preţurilor, protecţie a consumatorilor. Aceste limite au fost depăşite de ANRE prin modalitatea de stabilire a preţului la energia termică din cuprinsul Ordinelor contestate.

Pe de altă parte, prin depăşirea limitelor în cadrul cărora ANRE trebuia să stabilească aceste preţuri, au fost încălcate drepturile legitime ale consumatorilor, respectiv dreptul la informare, dreptul de a beneficia de preţuri accesibile şi transparente atât la energia termică, cât şi la energia electrică.

În consecinţă, autoritatea emitentă a actelor administrative contestate a săvârşit un exces de putere în sensul prevederilor Legii 554/2004.

ANRE şi-a exercitat în mod discreţionar dreptul de a stabili preţul energiei termice şi electrice produse în cogenerare, fără a justifica în niciun fel decizia sa de a adopta această modalitate de calcul şi de a reglementa astfel preţurile.

În acest context, pe de o parte, A. a fost în mod direct afectată prin cumpărarea unei energii termice la preţuri excesive, stabilite în condiţii de netransparentă, iar consumatorii finali sunt în acelaşi sens obligaţi să plătească un preţ pentru energia termică care nu respectă niciunul dintre principiile acestei pieţe şi nici nu reflectă costurile reale determinate de producerea energiei termice şi electrice în cogenerare.

Mai mult decât atât, Municipiul Bucureşti este afectat de imposibilitatea asigurării de către A. a continuităţii serviciului public de alimentare cu energie termică, având în vedere rolul social deţinut de Municipiul Bucureşti de a asigura o protecţie adecvată şi efectivă a populaţiei Municipiului Bucureşti.

Astfel, a argumentat inclusiv faptul autoritatea emitentă a Ordinelor a săvârşit un exces de putere. În consecinţă, în mod greşit a reţinut prima instanţă că nu ar exista indiciile unui exces de putere. În plus, considerentele instanţei pe baza cărora a apreciat lipsa unei subvenţii încrucişate nu au legătură cu argumentele invocate de reclamantul în sprijinul acestui motiv de nelegalîtate. Existenţa unei subvenţii încrucişate nu poate fi pusă la îndoială.

ANRE este singura responsabilă pentru modalitatea în care a înţeles să transpună schema de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă implementată prin H.G. nr. 1215/2009, în spatele căreia se ascunde aceasta.

ANRE a eşuat în asigurarea obiectivului prevăzut de art. 9 lît. u) din O.U.G. nr. 33/2007, aprobată prin Legea 160/2012, potrivit căruia ANRE ia măsuri prin care asigură că nu se realizează subvenţii încrucişate între activităţile de transport, distribuţie si furnizare a energiei electrice si respectiv între energia electrică si energia termică, în cazul cogenerării.

Producerea energiei termice şi electrice în cogenerare presupune că, din aceeaşi materie primă, centrala în cogenerare produce simultan energie electrică şi energie termică, în proporţiile necesare acoperirii necesarului de consum la energia termică. Atunci când este produsă doar energie electrică, această producere nu este una în cogenerare şi, prin urmare, nu se aplică legislaţia corespunzătoare cogenerării, cum ar fi schema de ajutor pentru producătorii în cogenerare.

Ajutorul de stat pentru cogenerare (n.n. bonusul de cogenerare) a fost acordat exclusiv pentru producerea energiei electrice în cogenerare, nu şi pentru producerea energiei termice.

Potrivit art. 10 din H.G. nr. 1215/2009:

"(1) Bonusul este suma de bani pe care un producător de energie electrică şi termică în cogenerare o primeşte pentru fiecare unitate de energie electrică exprimată în MWh, produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi livrată în reţelele electrice ale SEN.

(2) Bonusul se acordă lunar pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă, livrată în SEN şi vândută pe piaţa concurenţială de energie electrică şi/sau prin contracte reglementate."

Prin urmare, pentru acordarea bonusului, trebuie să se determine cantitatea exactă de energie electrică produsă şi livrată dintr-o unitate de cogenerare, cu excluderea cantităţii de energie termică.

Modalitatea de determinare a cantităţii de energie electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă este prevăzută de Anexa 2 lit. b) la H.G. nr. 219/2007. în cuprinsul anexei, se stabileşte în sensul în care calculul energiei electrice produse în cogenerare trebuie să se bazeze pe raportul efectiv energie electrică/energie termică, determinat pe baza caracteristicilor tehnice ale unităţii de cogenerare.

Totodată, în cazul în care nu se poate determina cantitatea efectivă de energii produse, pe baza caracteristicilor tehnice ale unităţii în cogenerare, Anexa 2 oferă nişte valori prestabilite ale caracteristicilor tehnice ale unităţii de cogenerare, tot în scopul determinării cantităţii exacte de energie electrică pe baza raportului efectiv dintre cele două tipuri de energie.

Conform ajutorului de stat nr. 437/2009, bonusul pentru energia electrică produsă în cogenerare este acordat pentru acoperirea diferenţei dintre costurile de producţie şi preţurile pieţei.

Astfel, bonusul reprezintă suma pe megawatt oră de electricitate produsă determinată ca diferenţă dintre costurile totale de producţie ale centralei de cogenerare şi preţul de piaţă al energiei electrice, obţinute după scăderea veniturilor obţinute din vânzarea energiei termice.

ANRE stabileşte anual, pentru anul următor, producătorii de energie electrică şi termică în cogenerare care beneficiază de schema de sprijin, precum şi bonusurile şi cantităţile de energie care beneficiază de schema de sprijin aferente fiecărui producător.

Totodată, acordarea bonusului se face doar pentru investiţii în cogenerarea de înaltă eficienţă atât timp cât acestea nu au fost amortizate. Prin urmare, este necesară dovada din partea solicitantului că există astfel de investiţii care nu au fost încă recuperate la momentul solicitării.

ANRE determină suma totală anuala necesara aplicării schemei de sprijin pe baza cantităţilor de energie electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă estimate pentru anul următor şi a bonusurilor corespunzătoare. Suma astfel determinată se percepe pe factura de energie electrică de la fiecare consumator din România.

În conformitate cu art. 11 din H.G. nr. 1215/2009, fondurile necesare în vederea aplicării schemei de sprijin se constituie prin încasarea lunară a contribuţiei pentru cogenerare de la toţi consumatorii de energie electrică.

Schema de sprijin de promovare a cogenerării de înaltă eficienţă reprezintă un ajutor de stat aprobat la nivel european. Fiind un ajutor de stat, se suportă din bugetul general al statului. Astfel, includerea fondurilor necesare aplicării schemei de sprijin pe factura de energie electrică a consumatorilor ca şi contribuţie de cogenerare reprezintă o modalitate de aplicare a principiului de ajutor de stat suportat la nivel naţional. Dacă aceste fonduri ar fi obţinute prin majorarea preţurilor practicate de către producătorul respectiv, atunci am fi în situaţia în care un ajutor de stat asumat de Statul român ar fi exclusiv în sarcina unei comunităţi locale, ceea ce este în antiteză cu însăşi îdeea de ajutor de stat.

Scopul final al tuturor analizelor realizate de ANRE trebuie să fie realizarea unei adaptări a valorii sprijinului financiar acordat, în funcţie de evoluţia parametrilor sociali şi economici ce descriu realitatea pieţei naţionale a energiei electrice şi termice. Astfel, scopul este promovarea obiectivelor stabilite de Uniunea Europeană într-un mod eficient, sustenabil şî compatibil cu interesul public naţional, fără a se ajunge în situaţia în care aceste contribuţii să constituie o povară financiară pentru consumatorii de energie electrică şi termică, povară a cărei efecte negative să le depăşească pe cele pozitive.

În vederea determinării bonusului, ANRE a stabilit preţul de referinţă al energiei termice produse în cogenerare la nivelul preţului energiei termice produse într-o centrală care produce separat energie termică, în timp ce preţul energiei electrice se stabileşte printr-un mecanism total străin de costurile de producere a acestei energii în cogenerare, respectiv pe baza preţului mediu de vânzare a energiei electrice realizat în anul anterior pe piaţa pentru ziua următoare, fără a se ţine cont de costurile efective de producţie a energiei termice şi electrice în cogenerare. Totodată, potrivit art. 49 alin. (1) din Ordinul nr. 15/2015 că preţul reglementat pentru energia termică produsă şi livrată dintr-o centrală de cogenerare care beneficiază de schema de sprijin se stabileşte pe baza preţului de referinţă al energiei termice corespunzător combustibilului majoritar utilizat de capacităţile de producere din centrala respectivă. Prin urmare, preţul reglementat este determinat pe baza preţului de referinţă, adică pe baza echivalenţei dintre preţul energiei termice care produce în cogenerare cu preţul acestei energii produse în necogenerare.

Or, stabilirea preţurilor în acest fel nu reflecta realitatea, respectiv costurile efective generate de producerea energiei termice şi electrice în cogenerare. Nu se poate considera că preţul pentru energia termică în cogenerare este egal cu cel al producerii în centrala care produce separat energie termică, iar preţul energiei electrice se stabileşte pe baza unor criterii străine de costurile producerii acestei energii în cogenerare, de vreme ce în centrala de cogenerare se produce simultan energie electrică şi energie termică din acelaşi combustibil. Astfel costurile totale de producţie în centrala de cogenerare trebuie şi pot fi împărţite între producerea energiei termice şi producerea energiei electrice.

Prin urmare, combustibilul în centrala de cogenerare nu este utilizat numai pentru producerea energiei termice aşa cum este în cazul centralei care produce separat numai energie termică. Cu toate acestea, în condiţiile de preţ al energiei termice stabilit de ANRE, costurile pentru producerea energiei electrice în cogenerare sunt transferate exclusiv şi artificial pe seama energiei termice.

Se ajunge astfel, pe de o parte, la un preţ al energiei termice mare, iar, pe e altă parte, la un preţ al energiei electrice mic. Practic, preţul energiei electrice produse în cogenerare este susţinut în prezent de preţul energiei termice produse de aceeaşi centrală, prin alocarea artificială către termic a tuturor costurilor de producere ale celor două tipuri de energie.

Având în vedere aceste aspecte, se poate observa cu uşurinţă că, prin preţul de referinţă stabilit de ANRE pentru energia termică şî electrică se avantajează în mod nejustîficat energia electrică, producându-se o subvenţionare încrucişată a preţului energiei electrice produse în cogenerare. Cele prezentate converg către ideea că ANRE şi-a încălcat rolul de autoritate de reglementare echidistantă, iar prin stabilirea preţului energiei termice a înclinat în mod decisiv şi părtinitor balanţa către producătorii de energie în cogenerare în detrimentul celorlalţi operatori din cadrul unui G., respectiv distribuitorii şi transportatorii de energie termică, afectând în mod arbitrar şi nelegal consumatorii finali.

Subvenţia încrucişată este interzisă de prevederile legale, ANRE având îndatorirea de a lua masuri prin care se asigură că nu există subvenţii încrucişate între cele doua tipuri de energie în cazul cogenerăriî. Prin urmare, în exercitarea competenţei de stabilire a preţurilor ANRE trebuia să se asigure că nu se realizează subvenţii încrucişate. Or, tocmai ANRE a favorizat realizarea unei astfel de subvenţii.

De asemenea, costurile producţiei trebuie repartizate între cele două forme de energie produse de centrala în cogenerare. Astfel, distribuirea costurilor de producţie deci, implicit, a combustibilului, între cele două forme de energie produse, are o importanţă hotărâtoare asupra variaţiilor preţului energiei termice produse în cogenerare şi, în consecinţă, asupra preţului final ai energiei termice.

9. În ceea ce priveşte restul motivelor invocate de reclamanţi pe care instanţa nu le-a analizat (pct. 1.6. şi 1.7. din cererea de chemare în judecată)

9.1. Modalitatea de distribuire a costurilor între cele două forme de energie avantajează în mod nelegal şi netemeinic energia electrică, ceea ce determină nelegalitatea preţurilor atât pentru energia termică/cât şi pentru energia electrică, precum şi a bonusului

Scopul bonusului de cogenerare este acela de a acoperi diferenţa dintre costurile totale de producţie în cadrul centralei de cogenerare şi veniturile obţinute din vânzarea energiei electrice.

În aceste condiţii în vederea stabilirii, pe de o parte, a preţurilor energiei termice produse în cogenerare, iar pe de altă parte a preţurilor energiei electrice produse în cogenerare, trebuie avute în vedere costurile efective suportate de producător pentru producerea fiecărui tip de energie. Astfel, preţurile nu se pot stabili în mod arbitrar de către autoritatea competentă, ci trebuie să reflecte costurile reale ale producerii ceior două tipuri de energie. Nu se pot stabili preţuri ale energiei termice şi electrice într-o modalitate abstractă sau predefinită, fără a avea în vedere cât anume s-a consumat efectiv pentru producerea acelei energii. Niciuna dintre energii nu poate prelua în preţul său costurile de producţie ale celeilalte.

Or, preţurile energiei termice şi electrice stabilite ANRE pe baza Ordinelor atacate nu sunt în concordanţă cu costurile efective de producţie ale energiei termice şi electrice în cogenerare.

Un aspect esenţial în stabilirea impactului variaţiei preţului materiei prime asupra preţului la energia termică şi electrică produsă în cogenerare, precum şI al stabilirii efective a preţului, îl reprezintă distribuirea cantităţii de materie primă folosită pe cele două tipuri de energie care se produc simultan.

Metodologiile de calcul al preţurilor prevăzute de Ordinele atacate avantajează în mod flagrant energia electrică, fiind denumită în literatura de specialitate metoda ieftinirii energiei electrice. În cadrul acestei metode, randamentul centralei în cogenerare se consideră a fi cel al unei centrale termice echivalente. În baza acestei metode este determinat preţul de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare. Prin această metodă, se atribuie energiei electrice întreaga economie de combustibil, realizată în cogenerare faţă de producerea separată, numai a energiei electrice, conducând astfel la ieftinirea acesteia, în detrimentul energiei termice, care este scumpită în mod artificial.

În cazul cogenerării se impune asigurarea unei repartiţii corecte şi reale între cele două forme de energie produse, fără a avantaja vreuna dintre cele două energii. Or, prin metodologiile reglementate de Ordinele atacate emise de ANRE care au în vedere metoda ieftinirii energiei electrice, orice variaţii în ceea ce priveşte costurile de producţie a centralei în cogenerare se reflectă exclusiv în preţul energiei termice.

Astfel, se impune stabilirea unei metode ştiinţifice de alocare a costurilor şi nu a uneia de oportunitate în favoarea energiei electrice. În aceste condiţii, metodologiile de calul al preţurilor prevăzute de Ordinele atacate sunt nelegale şi nejustificate, împunându-se stabilirea unor mecanisme de calcul pe baza cărora preţurile energiilor produse în cogenerare să fie stabilite pe baza costurilor de producţie a fiecărei energii. Faţă de aceste aspecte se impunea anularea prevederilor nelegale atacate, motivele de nelegalitate invocate de reclamantul fiind întemeiate.

9.2. Prevederile atacate încalcă cadrul legal aplicabil pentru stabilirea/ajustarea preţului energiei termice şi a bonusului prevăzut de schema de sprijin de promovare a cogenerării de înaltă eficienţă în România.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au detaliat aceste aspecte, astfel încât face trimitere la acestea, solicitând instanţei de recurs ca, în rejudecare, să le aibă în vedere integral.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

III. Apărările formulate în cauză

Intimata AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI a formulat întâmpinare faţă de cererea de recurs prin care a solicitat respingerea ea nefondat a recursului.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Judecătorul de fond a respectat exigenţele cerinţei motivării, aceasta fiind una de esenţă, de conţinut, sentinţa recurată fiind clară, concisă si concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Prin modul în care judecătorul fondului a realizat motivarea hotărârii, aceasta constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu, existând posibilitatea de a se exercita controlul judiciar, circumscriitulu-se astfel noţiunii de proces echitabil, în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, sentinţa recurată cuprinde toate elementele obligatorii conform art. 425 din C. proc. civ.. Astfel, sentinţa conţine motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei fondului, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile reclamantului, fiind îndeplinită obligaţia care îi incumbă potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

1. Cu referire la încheierea de şedinţă din data de 11.11.2022

La acest punct al cererii de recurs, reclamanta contestă soluţia instanţei de fond cu privire la respingerea ca neîntemeiată a cererii sale privind desemnarea unui curator pentru reclamanta A. şi respingerea probei cu expertiza în specialitatea termodinamică şi contabilitate ca nefiind utilă soluţionării cauzei.

Referitor la cererea Municipiului Bucureşti de desemnare a unui curator pentru reclamanta A., aceasta în mod corect a fost respinsă de instanţa de fond ca neîntemeiată. prin raportare la faptul că nu sunt întrunite cerinţele disp. art. 80 alin. (4) şi art. 58 alin. (3) din C. proc. civ., judecătorul reţinând în mod temeinic că aceste dispoziţii nu derogă de la normele speciale prevăzute în Legea 85/2014, lege în temeiul căreia s-a dispus numirea lichidatorului judiciar, ca reprezentant legal al părţii reclamante, reprezentant legal în orice alte litigii referitoare la partea reclamantă. De asemenea, aşa cum se arată în încheiere, numirea lichidatorului judiciar a fost contestată de Municipiul Bucureşti în procedura specială prevăzută de Legea nr. 85/2014, contestaţia fiind respinsă, astfel cum rezultă din Hotărârea din 27.05.2020; prin urmare nu se justifică numirea unui alt reprezentat legal al părţii reclamante A., astfel cum solicită partea reclamantă Municipiul Bucureşti.

Referitor la cererea reclamantelor de administrare a probei cu expertiza tehnica judiciară specialitatea termodinamică şi a probei cu expertiză tehnica judiciară specialitatea contabilitate, în temeiul disp. art. 255-258 C. proc. civ.. instanţa de fond în mod corect a respins această probă ca neutilă soluţionării pricinii, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată. de motivele de fapt şi de drept invocate, dar şi de apărările părţii adverse.

ANRE a solicitat respingerea acestor probe ca nefiind utile soluţionării cauzei, prin raportare în primul rând la faptul că obiectivele de mai sus nu se justifică, având în vedere că în prezent se foloseşte o metodă legală, aprobată atât la nivelul Comisiei Kuropene, cât şi prin hotărâre de guvern, pentru stabilirea şi ajustarea preţurilor pentru energia termică produsă şi livrat din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru eogenerarea de înaltă eficienţă, pe care am detaliat-o exhaustiv la fondul cauzei.

În esenţă, a conchis la fondul cauzei că nu consideră că o expertiză tehnică în specialitatea termodinamică şi contabilitate ar putea releva schimbări utile în ceea ce priveşte metoda de calcul a preţului energiei termice, ci ar încălca condiţiile în care a fost aprobat ajutorul de stat de tip bonus de către Comisia Europeană, încălcându-se normele de acordare a acestui ajutor stabilite prin deciziile Comisiei Europene - Decizie 2009, Decizia 2016 şi Decizia 2021, care au directă aplicabilitate pentru statul membru care solicită aprobarea ajutorului de stat, similar cu regulamentele europene, precum şi prevederile H.G. nr. 1215/2009.

În ceea ce priveşte H.G. nr. 1215/2009, legalitatea acesteia a fost analizată de instanţele de judecată competente în Dosarul nr. x/2016, în acest sens soluţia definitivă fiind dată prin Decizia Î C. civ..I nr. 282/20.01.2022 prin care a fost respins recursul reclamantei Municipiul Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1717/10.05.2017 şi a încheierilor civile din 07.09.2016 şi din 15.02.2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.

Instanţa de fond a respectat principiul contradictorialităţii, al dreptului la apărare al părţilor şi atâta vreme cât raţionamentul judecătorului poate fi lesne verificat de către instanţa de control judiciar, atât în ceea ce priveşte respingerea cererii de numire a unui curator pentru reclamanta A., cât şi în ceea ce priveşte respingerea cererii de administrare a probei cu cele 2 expertize, rezultă că nu se justifică admiterea cererii de recurs formulate de reclamantă în raport de încheierea civilă din data de 11.11.2022.

2. Cu referire la sentinţa nr. 229/25.11.2022

Prin Ordinul ANRE nr. 3/2010 şi Ordinul ANRE nr. 15/2015 (care abrogă Ordinul ANRE nr. 3/2010) a fost aprobată Metodologia de stabilire şi ajustare a preturilor pentru energia electrică şi termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin. respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă.

Aceste acte administrative au fost adoptate în considerarea prevederilor art. 22 din H.G. nr. 1215/2009 privind stabilirea criteriilor şi a condiţiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă pe baza cererii de energie termică utilă. în forma în vigoare la data emiterii ordinelor contestate.

Deosebit de important este faptul că instanţa de fond a subliniat că H.G. nr. 1215/2009, în partea referitoare la stabilirea preţurilor pentru energia termică şi energia electrică produse în centrale de cogenerare de înaltă eficienţă, a fost contestată de aceleaşi părţi reclamante în dosarul nr. x/2016, fiind pronunţată sentinţa civilă nr. 1717/10.05.2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, sentinţă menţinută prin decizia din 20.01.2022 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Astfel că "în condiţiile în care legalitatea actului normativ ce a fundamentat adoptarea ordinelor contestate a fost confirmată de instanţă, criticile reclamanţilor privind modalităţile de determinare a preturilor la energia electrică termică în cogenerare, modalităţi decurgând din H.G. nr. 1215/2009 nu pot fi primite."

În conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) şi f) din Legea nr. 160/2012, ANRE elaborează şi aproba metodologiile de calcul al tarifelor şi preţurilor reglementate şi aprobă preţurile reglementate de vânzare-cumpârare a energiei termice produse în cogenerare de înaltă eficienţă ce beneficiază de scheme de sprijin instituite la nivel naţional, precum şi preţurile pentru energia termică produsă în centrale de cogenerare, destinată sistemului de alimentare centralizată cu energie termică - G.. Respectând cu stricteţe cadrul legislativ în vigoare, ANRE determină preţuri reglementate pentru energia termica produsă în cogenerare de înaltă eficienţă pentru producătorii beneficiari ai schemei de sprijin de tip bonus: altfel spus. ANRE nu negociază preţuri cu producătorii, S.C. H. S.A. etc. statutul de autoritate de reglementare impunându-i aplicarea unui tratament nediscriminatoriu/echidistant faţă de toţi jucătorii din sistemul energetic.

La baza emiterii celor 2 Metodologii a stat H.G.. 1215/2009 care, aşa cum statuează titlul acesteia, este un act normativ privind stabilirea criteriilor şi a condiţiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă pe baza cererii de energie termica utilă.

În preambulul ordinelor contestate este specificat faptul că ordinele sunt emise în baza art. 6 lit. d) şi e) şi 22 din H.G. nr. 1215/2009. Articolul 6 lit. d) şi e) din H.G. nr. 1215/2009 statuează în sarcina ANRE obligaţia de a elabora metodologia de stabilire si ajustare a preţului pentru energia termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare care beneficiază de schema de sprijin; e) metodologia de stabilire şi ajustare a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă, fiind emis în acest sens Ordinul presedintelului ANRE nr. 3/2010.

În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 1215/2009, ANRE aprobă preţul de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi livrată din centralele de cogenerare care beneficiază de bonus.

Schema tip bonus reprezintă ajutor de stat (nr. 437/2009), autorizat de Comisia Europeană ca fiind compatibil cu piaţa comună conform art. 87 (3) (c) al Tratatului CE prin Decizia C (2009) 7085), prin care au fost stabilite şi condiţiile de acordare a acestuia.

Prin H.G. nr. 1215/2009 privind stabilirea criteriilor şi a condiţiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerârii de înaltă eficienţă pe baza cererii de energie termică utilă, s-a implementat schema de tip bonus aplicabilă producătorilor cu unităţi cu capacitate electrică instalată mai mare de I MW. Intrarea în aplicare a schemei de sprijin tip bonus a avut loc la 1 aprilie 2011. Schema urmăreşte asigurarea accesului pe piaţa energiei a energiei electrice produse în centrale de cogenerare de înaltă eficienţă, prin sprijin acordat atâta vreme cât costurile totale de producţie pentru energia electrică generată de astfel de instalaţii depăşesc preţurile dominante de pe piaţă (pct. 5 din Decizie).

Ajutorul de stat acordat prin această schemă constă în bonusul primit de fiecare producător de energie electrică şi termică în cogenerare care accesează schema pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficientă şi livrata în reţelele electrice ale SEN.

Bonusul de referinţă (RON/MWh) se determină la nivelul unei centrale de cogenerare echivalente. pentru cele trei tipuri de combustibil majoritar, şi reprezintă valoarea maximă care poate fi acordată unui producător în cogenerare de înaltă eficienţă.

În Decizie, la capitolul Valorile bonusului, punctele (19) - (22) este prezentat principiul de determinare a bonusului. Conform pct. (14) din Decizie, bonusul se calculează pe trei tipuri de centrale de cogenerare de înaltă eficienţă - denumite CHP în Decizie (cu funcţionare pe combustibil solid, gaz din reţeaua de transport şi gaz din reţeaua de distribuţie). Acesta este calculat ea diferenţă dintre costurile totale de producere ale unei centrale de cogenerare echivalente şi veniturile ce pot fi obţinute de aceasta utilizând preţul pe piaţă al energiei electrice, respectiv costul unitar al energiei termice rezultat pentru o centrală de producere separată a energiei termice echivalente, diferenţă raportată la energia electrică livrată de centrala de cogenerare echivalentă.

Principiul de determinare a bonusului prezentat de recurenta-reclamantă este complet eronat (bonusul nu poate fi o diferenţă dintre preţul de piaţă al energiei electrice preconizat pentru perioada de aplicare a schemei şi costurile totale de producţie după deducerea veniturilor provenite din vânzarea energiei termice), fapt ce denotă neînţelegerea de către aceasta a prevederilor legislaţiei în vigoare. Mai mult, dintr-un preţ (Iei/MWh) nu se pot scădea nişte costuri şi venituri (Iei), aşa cum susţine Municipiul Bucureşti.

Prin Ordinul ANRE nr. 3/2010 şi Ordinul ANRE nr. 15/2015 (care abrogă Ordinul ANRE nr. 3/2010) a fost aprobată Metodologia de stabilire si ajustare a preţurilor pentru energia electrică şi termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă.

Prin Ordinul ANRE nr. 15/2015 nu au fost aduse modificări principiului de stabilire si ajustare a preţurilor pentru energia electrică şi termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă, aşa cum a fost stabilit prin Ordinul ANRE nr. 3/2010, ci au fost aduse modificări privind cadrul legislativ, prin înlocuirea Legii nr. 13/2007 cu Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare; actualizarea prevederilor din modificările şi completările ulterioare ale Ordinului ANRE nr. 3/2010; clarificarea unor aspecte privind solicitarea de către producători a bonusuiui pentru anul următor, respectiv schema de comercializare a certificatelor de CO2 alocate gratuit în perioada 2013-2020.

Singurul motiv pentru care a fost emis Ordinul nr. 15/2015 a constat în faptul că s-a modificat Legea energiei electrice, în sensul că a fost abrogată Legea veche nr. 13/2007 si a fost adoptată Legea nr. 160/2012. Având în vedere opinia nesusţinută de altfel de intimata, că actele emise în baza unei Legi abrogată, ar fi căzute în desuetudine, pentru a preîntâmpina diverse probleme, s-a emis Ordinul 15/2015 în baza actualei Legi a energiei electrice nr. 160/2012. Actul normativ respectiv, Metodologia nu a suferit modificări faţă de Metodologia aprobată prin Ordinul 3/2010, dar pentru că Monitorul Oficial al României ne-a transmis că nu se poate emite un Ordin de modificare doar pentru a se schimba temeiul actului, s-a impus adoptarea Ordinului 15/2015.

La art. 6, atât din Ordinul ANRE nr. 3/2010, cât şi din Ordinul ANRE nr. 1 5/2015, se prevede că "preţul de referinţă pentru energia termică produsă şi livrată din centralele de cogenerare de înaltă eficientă este stabilit la nivelul preţului pentru energia termică livrată dintr-o centrală termică echivalentă", adică dintr-o centrală de producere separată a energiei termice echivalente.

Acest mod de determinare a preţului de referinţă pentru energia termică nu conduce la susţinerea costurilor energiei electrice, al cărei preţ se determină conform prevederilor art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 1215/2009 (preţul de vânzare al energiei electrice produse în cogenerare de înaltă eficienţă, prin contracte reglementate, este stabilit anual prin ordin al preşedintelui ANRE la nivelul a 90% din preţul mediu de tranzacţionare a energiei electrice realizat în anul anterior pe piaţa pentru ziua următoare), prevederi transpuse în reglementările ANRE prin art. 42 alin. (1) atât din Ordinul ANRE nr. 1/2010, cât şi din Ordinul ANRE 15/2015.

Prevederile din reglementările enumerate mai sus coroborate cu modul de determinare a bonusului şi cu principiile de funcţionare a schemei de sprijin de tip bonus susţin în totalitate prevederile Ordinului ANRE nr. 3/2010, respectiv nr. 15/2015 privind modul de determinare a preţului de referinţă pentru energia termică.

Contrar alegaţiilor recurentei reclamante, Metodologia de stabilire şi ajustare a preţurilor pentru energia electrică şi termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă, aprobată prin Ordinele ANRE nr. 32010. respectiv nr. 15 2015, stabileşte modul de determinare şi ajustare a preţurilor de referinţă pentru energia termică şi energia electrică şi a bonusului de referinţă şi de asemenea, stabileşte modul de determinare a preţurilor reglementate pentru energia termică şi energia electrică.

Preţurile reglementate pentru energia termică livrată dintr-o centrală de cogenerare care beneficiază de schema de sprijin (se aprobă prin Decizii individuale) se stabilesc pe baza preţurilor de referinţă pentru energia termică se aprobă prin Ordine distincte de Metodologie (la care se adaugă costul justificat al energiei electrice pentru pompaj raportat la energia termică livrată şi, dacă este cazul, costurile justificate ale reţelei termice de transport raportate la energia termică livrată).

În consecinţă, pentru centralele de cogenerare aflate în acelaşi an de accesare a schemei de sprijin, funcţionând pe acelaşi combustibil, a fost aprobat prin decizie ANRE preţul reglementat pornind de la acelaşi preţ de referinţă. De aceea, sunt centrale de cogenerare la care a fost stahilit preţul reglementat al energici termice pornind de la acelaşi preţ de referinţă ea în cazul F. si pentru care preţurile nu au fost contestate nici de producătorii respectivi şi nici de consumatorii finali sau de distribuitorii de energie termică.

În mod judicios instanţa de fond a analizat punctual fiecare critică de nclegalitate a emiterii ordinelor contestate şi le-a respins.

Sub aspectul nemotivării actelor contestate, invocat de reclamante, instanţa a reţinut principiul motivării actelor administrative, dedus din art. 31 alin. (2) din Constituţia României şi citează din jurisprudenţa Î C. civ..J în materie - Decizia nr. 1442/06.03.2020 pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin raportare la normele cuprinse în art. 30 şi 31 din Legea nr. 24/2000, contrar susţinerilor reclamantelor, instanţa a observat că ordinele contestate au fost însoţite de referate de aprobare, referate ce reprezintă instrumentele de prezentare şi motivare a ordinelor, în sensul prevederilor mai sus citate.

În cuprinsul referatelor, se face referire la actele normative superioare ce au impus adoptarea noilor acte administrative, la analizele de impact pentru noile reglementări, la modalităţile de determinare a valorii preţului de referinţă pentru energia electrică şi a valorii preţurilor reglementate pentru energia electrică, la factorii ce au generat determinarea noilor valori ale bonusurilor de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficientă şi ale preţurilor de referinţă pentru energia termică produsă şi livrată din centralele de cogenerare.

În aceste condiţii, nu au putut fi primite alegaţiile referitoare la lipsa unei motivări concrete a preţului la energia termică şi electrică produsă în cogenerare. atât referatele de aprobare, cât şi ordinele, conţinând elementele tehnice specifice care explică modalitatea de calcul expusă. Sunt indicaţi termenii foiosiţi. semnificaţia acestora, datele specifice luate în considerare pentru determinarea preţului de referinţă pentru energia termică, elementele ce permit calculul bonusurilor de referinţă pentru energia electrică, modalităţile de diferenţiere a preţurilor pentru fiecare categorie reglementată.

În egală măsură, a reţinut instanţa că, pentru referatele de aprobare, legiuitorul nu a prevăzut obligaţia publicării lor. Contrar argumentelor reclamantelor, normele cuprinse în ari. 34 alin. (5) din Legea nr. 24/2000 stabilind necesitatea publicării expunerilor de motive la legi şi a notelor de fundamentare la ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, elaborate de iniţiator.

Recurenta reclamantă critică motivarea instanţei de judecata pe acest aspect susţinând fără niciun temei factual sau legal că referatele de aprobare nu au dată şi că nu se ştie dacă au însoţit ordinele contestate sau nu, inoculând instanţei de control că acestea ar fi fost redactate ulterior emiterii actelor administrative.

În primul rând, nicio lege nu impune emitentului să dateze în mod separat referatul de aprobare a unui act administrativ, dincolo de faptul că susţinerea recurentei conform căreia instrumentele de motivare ar fi fost redactate ulterior emiterii reglementării sunt pompieristice şi ar trebui dovedite, nu doar enunţate doct şi peremptoriu.

Curtea a reţinut prevederile art. 5 alin. (2) şi (5) din O.U.G. nr. 33/2007 au fost respectate de intimata ANRE, sens în care au fost depuse procesul-verbal al şedinţei Comitetului de Reglementare din data de 14.10.2015 şi procesul-verbal al şedinţei Comitetului de reglementare at ANRE din data de 21.01.2010, din care rezultă că cele două metodologii au fost dezbătute conform prevederilor evocate.

Judecătorul fondului a mai constatat şi faptul că au fost respectate dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2003 text legal invocat de reclamante, având în vedere că a existat o consultare publică, astfel cum reiese din adresa nr. x/13.11.2009, din cuprinsul referatului de aprobare din 2010 în care se menţionează transmiterea propunerilor, a observaţiilor şi a punctelor de vedere de către operatorii economici şi departamentele de specialitate din cadrul ANRE. In privinţa Ordinului nr. 15/2015, instanţa de fond a reţinut că şi acesta a fost supus dezbaterii publice, prin publicarea pe pagina de internet a pârâtei, netiind însă formulate propuneri, observaţii sau puncte de vedere.

În acest context al dezbaterii ordinelor în Comitetul de Reglementare al ANRE şi al formulării de către departamentele din cadrul ANRE a unor observaţii şi propuneri, a apreciat instanţa că au fost respectate şi prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 33/2007 în ceea ce priveşte avizul Consiliului Consultativ al ANRE. Pe de altă parte, lipsa unui aviz formal nu atrage nelegalkatea actelor contestate, având în vedere dezbaterile referitoare la acte din cadrul ANRE, dar şi cu operatorii economici.

Sub aspectul principiului transparenţei preţurilor şi a costurilor utilizate în stabilirea acestora, a remarcat instanţa de fond că acest principiu consacrat la nivel naţional prin art. 3 lit. e) din Legea nr. 325/2006, Legea serviciului public de alimentare cu energie termică, şi prin art. 79 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 123/2012. Legea energiei electrice şi a gazelor naturale, dar şi la nivel european prin Directiva 2009/72/CE şi prin Directiva 2008/92/CE, a fost respectat în cauză.

În acest sens, ordinele contestate cuprind modalitatea de determinare a preţului de referinţă pentru energia termica şi electrică şi a valorii bonusurilor de referinţă, cu indicarea datelor de intrare specifice, a formulelor de calcul, anexele detaliate, ce permit celor interesaţi cunoaşterea aprofundată a reglementării specifice rezultate din ordinele contestate.

În egală măsură, ordinele conţin costurile centralei de producere separată a energiei termice echivalente luate în calcul la determinarea preţului energiei termice, mai exact, costuri cu combustibilul, alte costuri variabile, costurile cu certificatele de C02, costuri fixe, costuri de altfel justificate în referatul de aprobare a Ordinului m. 3/2010.

În niciun caz, ordinele nu conţin o motivare generică, ci una concretă, detaliată, previzibilă şi transparentă pentru destinatarii actelor, aşa cum a reţinut foarte corect instanţa de fond.

Prin stabilirea preţului energiei termice la nivelul preţului pentru energia termică livrată dintr-o centrală de producere separată a energiei termice echivalentă se respectă principul conform căruia unităţile de cogenerare se compară cu tehnologia cea mai bună şi justificabilă din punct de vedere economic pentru producerea separată de energie termică şi electrică disponibilă pe piaţă în anul construirii unităţii de cogenerare (Directiva 2012/27/UE). Valorile eficienţei utilizate sunt valorile de referinţă armonizate ale eficienţei pentru producerea separată a energiei termice, stabilite prin Decizia 2007/74/CE a Comisiei (art. 22 alin. (1) din H.G. nr. 1215/2009), asigurându-se astfel determinarea preţurilor energiei termice în condiţiile unei centrale de producere separată a energiei termice echivalente performante (cu eficienţă de producere ridicată).

Ordinele contestate sunt motivate; motivarea, în ceea ce priveşte metoda de determinare a preţului, o reprezintă art. 22 alin. (1) din H.G. nr. 1215/2009, aşa cum rezultă din referatele de aprobare ale celor două ordine contestate.

În ordinele contestate sunt prezentate clar costurile centralei de producere separată a energiei termice echivalente luate în calcul la determinarea preţului energiei termice, şi anume: costuri cu combustibilul - cantitatea de combustibil considerată este determinată cu valorile de referinţă armonizate ale eficienţei pentru producerea separată a energiei termice, ceea ce conduce la considerarea unei funcţionări eficiente şi. deci. la un cost justificat cu combustibilul; costuri variabile, altele decât cele cu combustibilul - sunt costuri aferente energiei electrice din SEN şi cele cu apa; costuri cu certificatele de CO2, care nu au fost luate în considerare pe perioadele de aplicare a Planului naţional de alocare a certificatelor cu efect de seră pentru 2007 şi 2008-2012 (art. 56 din Ordinul ANRH nr. 3/2010) şi care, începând cu cea de-a treia perioadă a schemei de comercializare a certificatelor alocate gratuit, respectiv 2013-2020, se iau în considerare în conformitate cu prevederile H.G. nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze eu efect de seră, cu modificările şi completările ulterioare (art. 56 alin. (2) din Ordinul ANRE nr. 15/2015); costuri fixe, care constau în costuri cu amortizarea şi alte costuri fixe (cu personalul. mentenanţa şi operarea).

Toate aceste costuri sunt justificate în referatul de aprobare a Ordinului ANRE nr. 3/2010 (ordinul ANRE nr. 15/2015 nu modifică principiile pe baza cărora au fost considerate aceste costuri. în referat motivându-se numai costurile cu certificatele de CO2 pentru a 3-a perioadă de alocare).

Costurile sunt în deplină concordanţă cu legislaţia europeană, respectând pct. 15 din Decizia prin care au fost stabilite şi condiţiile de acordare a acestui ajutor şi asigură protecţia consumatorilor.

Prin prezentarea costurilor în ordinele contestate şi mai ales prin prezentarea nivelului lor (în ordinele contestate sunt specificate valorile tuturor elementelor de cost care intră în calculul preţului de referinţă pentru energia termică), se asigură o deplină transparenţă, nefiind în niciun mod atinse interesele consumatorilor, ci asigurându-se un preţ echitabil şi perfect justificat pentru energia termică.

Determinarea preţului energiei electrice pe baza preţului mediu de tranzacţionare a energiei electrice realizat în anul anterior pe piaţa pentru ziua următoare, aşa cum prevăd H.G. nr. 1215/2009 şi ordinele contestate, asigură o bază reala în determinarea acestui preţ. Am explicat mai sus raţiunea care a stat la baza modului de stabilire a preţurilor pentru energia electrică şi energia termică, şi anume legislaţia europeană şi naţională, precum şi a modului în care a fost notificată schema de sprijin/ajutor de stat la Comisia Europeană.

Nici încălcarea principiului dreptului la informare nu poate fi reţinută, în contextul în care actele atacate au fost supuse dezbaterii publice, au fost formulate observaţii, propuneri, puncte de vedere de către cei interesaţi. Totodată, actele au fost publicate în Monitorul Oficial al României şi necesitatea adoptării lor a avut la bază H.G. nr. 1215/2009, act normativ a cărui legalitate a fost constatată de instanţa de judecată. Metoda de determinare a preţului energiei termice, contestată de reclamanţi, respectă în totalitate prevederile H.G. nr. 1215/2009.

Referitor la principiul accesibilităţii preturilor la consumatori, guvernat de ari. 4 lit. c) din Legea nr. 325/2006, instanţa a reţinut că actele contestate au în vedere implementarea unei scheme de sprijin pentru producătorii de energie electrică şi termică în eogenerare de înaltă eficienţă şi constau în acordarea unui ajutor de operare, pentru acoperirea diferenţei dintre costurile producătorilor şi veniturile acestora. Această schemă de sprijin susţine şi stabilirea preţurilor pentru consumatorii finali, astfel că nu se poate constata nesocotirea principiului evocat de către reclamante.

Metoda de determinare a preţurilor de referinţă pentru energia termică şi electrică utilizată de AN RE respectă principiul conform căruia unităţile de eogenerare se compară cu tehnologia cea mai bună şi justificabilă din punct de vedere economic pentru producerea separată de energie. astfel că şi din această perspectivă, susţinerea oferită operatorilor economici se transmite şi către consumatorii finali.

La art. 40 alin. (6) din Legea nr. 325/2006 se prevede că preţul energiei termice produse în cogenerare, destinată G., se aprobă prin decizie a preşedintelui A.N.R.E. pe baza metodologiei proprii. Metodologia pe baza căreia ANRE a stabilit preţurile de referinţă/reglementate pentru energia termică este cea aprobată prin Ordinele AN RE nr. 3/2010, respectiv nr. 1 5/2015 şi sunt respectate în totalitate obiectivele prezentate la art. 4 din Legea nr. 325/2006. Niciun consumator nu a contestat preţurile de referinţă aprobate de ANRE pe perioada acordării schemei de sprijin (01.04.2011 - prezent).

De asemenea, Directiva 2009/72/CE se referă la normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice, articolele citate de reclamanţi făcând referire la energia electrică.

Referitor la încălcarea principiului protejării interesului public, a reţinut instanţa că o astfel de susţinere nu a fost probată de către reclamante, adoptarea actelor contestate fiind realizată în considerarea interesului public; în mod transparent, pe baza lor fiind stabilite preţurile consumatorilor de energie electrică şi termică.

Reţelele termice de transport şi distribuţie sunt exploatate de A. Bucureşti, care este direct răspunzător de starea acestora şi de efectele nefavorabile asupra populaţiei.

Referitor la invocarea unor clauze abuzive în raporturile contractuale dintre reclamanta I. şi F., a reţinut instanţa că o astfel de susţinere este străină de pricină, pe de o parte reclamantele şi pârâta nu se încadrează în noţiunile de profesionist şi consumator regăsite în art. 2 din Legea nr. 193/2000, pe de altă parte, raporturile contractuale ulterioare ale reclamantei cu producătorii de energie electrică şi termică nu influenţează legalitatea adoptării actelor atacate.

Cu privire la criticile reclamantelor vizând existenţa unei subvenţii încrucişate între energia termica şi energia electrica, ignorarea naturii centralelor termice în cogenerare pentru care Comisia Europeana a aprobat acordarea-bonusului şi încălcarea cadrului legal aplicabil pentru stabilirea/ajustarea preţului energiei termice şi a bonusului. instanţa a constatat că nu se poate reţine o favorizare a unui tip de energie în detrimentul celuilalt tip de energie, reglementarea cuprinzând criterii clare şi delimitate în stabilirea preţului de referinţă pentru energia termică şi electrică şi a valorii bonusurilor de referinţă.

De asemenea, metodologia utilizată prin ordinele contestate arc la bază criteriile şi condiţiile necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă regăsite în MG nr. 1215/2009.

A mai reţinut instanţa că metodologiile adoptate presupun evaluări complexe de ordin economie şi tehnic şi. prin urmare, o largă putere de apreciere a statului, o putere discreţionară mare căreia îi corespunde o corelativă şi invers proporţională posibilitate de cenzură din partea instanţei.

Modalităţile concrete de stabilire şi ajustare a preţurilor pentru energia electrică şi termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă se plasează pe tărâmul oportunităţii, putând ti cenzurate de instanţa de judecată doar în condiţiile unui exces de putere. Astfel că orice consideraţiuni ale reclamantelor care exced sferei excesului de putere nu sunt în căderea instanţei a fi cenzurate. Astfel, nu ţine de competenta instanţei de judecată ca, în cadrul unui pretins control de legalitate, să substituie aprecierea pârâtei cu propria apreciere economică.

A reţinut instanţa că nu există un drept consacrat legal la un anumit mod de calcul al sprijinului pe care statul înţelege să îl acorde sau al preţurilor de referinţă pentru energia electrică şi termică. toate referirile reclamantelor învârtindu-se în jurul oportunităţii opţiunii pentru metodologiile adoptate. În egală măsură, nu există indiciile existenţei unui exces de putere în adoptarea ordinelor contestate, în contextul în care s-a constatat anterior respectarea condiţiilor legale şi a principiilor fundamentale aferente reglementării în domeniu.

Tocmai prin prevederile Metodologiei aprobate prin ordinele ANRE contestate, prin care se stabileşte preţul de referinţă pentru energia termică la nivelul preţului pentru energia termică livrată dintr-o centrală termică echivalentă, se asigura faptul că nu se realizează o subvenţie încrucişată între energia electrică şi energia termică produse în cogenerare. Nu sunt aplicate metode de alocare a costurilor unei centrale de cogenerare reale pe cele două tipuri de energii (electrică şi termică), metode care pot conduce la o subvenţie încrucişată şi deci la favorizarea unui tip de energie în detrimentul celuilalt tip de energie. Practic, preţul energiei termice reglementat de ANRE este stabilit la nivelul cel mai scăzut într-un sistem de alimentare cu căldura de tip centralizat care se atinge în centralele cele mai eficiente de producere separată a energiei termice.

Prin H.G. nr. 1215/2009 au fost stabilite criteriile şi condiţiile necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă pe baza cererii de energie termică utilă.

Bonusul este suma de bani pe care un producător de energie electrică şi termică în cogenerare o primeşte pentru fiecare unitate de energie electrică exprimată în MWh. produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi livrată în reţelele electrice ale SEN (art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 1215/2009).

Conform art. 12 alin. (1) din H.G. nr. 1215/2009, ANRE determină anual valoarea contribuţiei pentru cogenerare pe baza necesarului de venituri pentru plata bonusurilor şi a celor pentru administrarea schemei de sprijin, precum şi a cantităţii de energie electrică necesare pentru acoperirea curbei de consum intern de energie electrică. Deci, în mod clar, contribuţia pentru cogenerare este un tarif exprimat în RON/MWh care se aplică consumatorilor de energie electrică.

Ordinele contestate prevăd stabilirea preţului de referinţă/reglementat pentru energia electrică pe baza preţului mediu anual de tranzacţionare a energiei electrice pe PZC determinat ca medie ponderată a preţurilor medii publicate în rapoartele de piaţă lunare pe pagina web a S.C. OPCOM S.A. - deci este un preţ realizat pe piaţa concurenţialâ de energie electrică. Nu apare fenomenul subvenţiei încrucişate între producerea în cogenerare a energici electrice, respectiv termice, deoarece nu sunt transferate costuri aferente producerii energiei electrice pe producerea energiei termice şi nu sunt utilizate chei de alocare a costurilor între energia electrică şi, respectiv, termică produse în cogenerare.

Aşadar, a justificat prevederile ordinelor contestate privind stabilirea preţului de referinţă pentru energia electrică (pe baza preţului mediu de tranzacţionare a energiei electrice realizat în anul anterior pe piaţa pentru ziua următoare) şi a preţului de referinţă pentru energia termică (pe baza costurilor unei centrale de producere separată a energiei termice echivalente). Acest mod de stabilire nu permite transferarea costurilor aferente energiei electrice "exclusiv şi artificial" pe seama energiei termice.

Stabilirea preţului energiei termice produse în cogenerare la nivelul preţului pentru energia termică produsă într-o centrală de producere separată a energiei termice echivalentă este legală (respectă prevederile H.G. nr. 1215/2009 şi ale Deciziei) şi total justificată. Interesul, invocat de recurentă, al ANRSC şi al Municipiului Bucureşti în ceea ce priveşte activitatea ANRE cu impact în domeniul energiei termice a fost satisfăcut prin transparenţa de care ANRE a dat dovadă în emiterea reglementărilor.

A demonstrat pe parcursul judecării acestei cauze că ANRE a emis ordinele contestate respectând prevederile legislaţiei naţionale H.G. nr. 1215/2009. Referitor la asigurarea continuităţii alimentarii cu energie termică (invocată de recurentă), un preţ de producere a energiei termice stabilit, prin metode artificiale sau prin hotărâri judecătoreşti, la un nivel necorespunzător afectează grav continuitatea şi calitatea serviciului public de alimentare cu energie termică, putând duce la întreruperea livrării energiei termice de către producători.

În drept, au fost invocate prevederile art. 490 alin. (2) raportat la art. art. 471 indice 1 alin. (3) şi ale art. 205 din C. proc. civ.

IV. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMAR GENERAL a depus răspuns la întâmpinarea formulată de ANRE faţă de recursul Municipiului Bucureşti, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a tuturor apărărilor formulate de aceasta.

Referitor la respingerea cererii de numire a unui curator pentru A. Bucureşti, intimata-pârâtă nu prezintă contraargumente faţă de susţinerile sale, astfel încât face trimitere la recursul formulat.

În ceea ce priveşte nelegalitatea încheierii din 11.11.2022 din perspectiva respingerii probei cu expertiza, ANRE invocă în esenţă hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi citează din considerentele acestei decizii susţinând că administrarea probelor cu expertizele solicitate nu s-ar justifica întrucât un expert nu s-ar putea subroga în competenţa ANRE, iar expertiza contabilă nu ar avea obiect deoarece costurile pe care ar urma să le analizeze expertul nu sunt încă efectuate.

Or, afirmaţiile ANRE sunt neîntemeiate. Faptul că în cadrul dosarului nr. x/2016 a fost respinsă proba cu expertiza solicitată în acea cauză este lipsit de relevanţă din perspectiva prezentei cauze. Cu atât mai puţin acele considerente, referitoare la respingerea probatoriului nu se impun în prezenta cauză. Cele două cauze au un obiect diferit, iar fiecare cauză se analizează in concret. Prin recursul formulat a criticat inclusiv considerentele instanţei de fond prin care aceasta a apreciat că faţă de faptul că ar fi fost confirmată de instanţă legalitatea H.G. nr. 1215/2009 astfel că nu ar putea fi primite criticile recurentului privind modalităţile de determinare a preţurilor la energia electrică şi termică în cogenerare, modalităţi decurgând din H.G. nr. 1215/2009, arătând faptul că soluţia din dosarul nr. x/2016 nu influenţează soluţia din prezenta cauză.

Contrar susţinerilor ANRE, încheierea din 11.11.2022 este nelegală în ceea ce priveşte respingerea probei cu expertiza, instanţa nemotivând această soluţie în conformitate cu art. 233 alin. (1) lit. j) coroborate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind încălcate drepturile la un proces echitabil şi la apărare.

De asemenea, administrarea probelor cu expertizele solicitate era justificată, ele venind în sprijinul temeiniciei argumentelor noastre, inclusiv a demonstrării existenţei unei subvenţii încrucişate generate de mecanismele de calcul, cât şi a avantajării energiei electrice şi majorării artificiale a preţului energiei termice prin aplicarea mecanismelor de calcul prevăzute de Ordinele ce fac obiectul cauzei. Pe de altă parte, proba cu expertiza în specialitatea termoenergetică era utilă, pertinentă şi concludentă pentru capătul (iii) al cererii, capăt care a făcut obiectul cererii şi a fost ignorat de prima instanţă. Tocmai având în vedere caracterul complex şi tehnic al actului administrativ atacat şi al motivelor invocate prin cererea noastră, precum şi pentru o bună înţelegere de către instanţa de judecată a acestor motive inclusiv din punct de vedere practic, aceste probe erau utile, pertinente şi concludente pentru în scopul justei soluţionări a cauzei.

În ceea ce priveşte proba cu expertiza contabilă, se impune a fi respinsă susţinerea ANRE conform căreia aceasta nu ar avea obiect. Pe lângă caracterul lipsit de logică al intimatei-pârâte, administrarea acestei probe urma să fie prorogată până după administrarea probei cu expertiza în specialitatea termodinamică.

Existenţa schemei de sprijin aprobate de Comisia Europeană nu prezintă relevanţă pentru prezenta cauză. Autorităţile române sunt singurele responsabile de modalitatea în care au conceput şi implementat această schemă de sprijin.

Aprobarea unei scheme de sprijin de către Comisia Europeană nu instituie o prezumţie absolută de legalitate a schemei de sprijin şi cu atât mai puţin a actelor administrative de drept intern prin care se implementează această schemă se sprijin.

Comisia a aprobat o schemă de sprijin prezentată de autorităţile române, iar nu mecanismele nelegale de calcul pe baza cărora ANRE calculează preţurile energiei termice şi electrice în cogenerare, stabilite prin Ordinele ce fac obiectul cauzei.

În cazul schemei de sprijin notificate de autorităţile române, autorizarea de către Comisia Europeană a avut loc în contextul unei proceduri simplificate, supuse art. 4 alin. (3) din Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului (actualul art. 4 alin. (3) din Regulamentul (UE) 2015/1589), Decizia de aprobare a ajutorului de stat fiind una de a nu ridica obiecţii.

Deşi schema de sprijin pentru promovarea cogenerarii a fost aprobată de Comisia Europeană, acest fapt nu acoperă nelegalitatea criteriilor elaborate pentru instituirea ajutorului de stat, nereprezentând o garanţie absolută cu privire la legalitatea ajutorului, de vreme ce politica Uniunii Europene admite revocarea deciziilor Comisiei şi recuperarea ajutoarelor de stat ilegale.

Comisia nu a făcut altceva decât să preia textul schemei de sprijin prezentate de România, pe baza informaţiilor puse la dispoziţie exclusiv de aceasta prin intermediul notificării, sub aparenţa îndeplinirii condiţiilor de legalitate. Comisia Europeană nu a aprobat nici H.G. nr. 1215/2009 sau prevederile acesteia şi nici mecanismele nelegale de calcul al preţurilor energiei termice şi electrice în cogenerare.

Totodată, prin decizia Comisiei de aprobare a schemei de sprijin nu s-au avut în vedere mecanismele nelegale adoptate de autorităţile române în vederea stabilirii preţurilor la energia termică şi electrică produsă în cogenerare, de vreme ce Guvernul a prezentat la nivel declarativ o situaţie aparent legală cu privire la stabilirea preţurilor energiei termice produse în cogenerare, România susţinând că ANRE stabileşte preţul pentru energia termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare care beneficiază de schema de sprijin. Maniera în care au fost prezentate elementele definitorii ale ajutorului de stat de către Guvernul României a creat o aparenţă de legalitate şi conformitate a schemei de sprijin cu criteriile avute în vedere de Comisia Europeană, respectiv compatibilitatea ajutorului de stat cu piaţa comună. Astfel, rezultatul constând în decizia de a nu ridica obiecţiuni adoptată de Comisie nu reflectă admiterea caracterului legal al schemei de ajutor, ci consecinţa firească a unei prezentări deturnate de la reala situaţie de fapt, care a împiedicat astfel existenţa unor îndoieli ale Comisiei în privinţa compatibilităţii ajutorului de stat cu piaţa comună. In speţă se analizează legalitatea unor acte administrative naţionale, astfel că susţinerile ANRE referitoare la schema de sprijin sunt lipsite de relevanţă.

Totodată, susţinerea ANRE potrivit căreia preţurile reglementate pentru ceilalţi producători, pe baza preţului de referinţă stabilit şi pentru F., nu ar fi fost contestate nici de alţi producători, nici de consumatorii finali sau de distribuitorii de energie termică, dându-se diverse exemple de alte judeţe din ţară, este lipsită de orice relevanţă. Faptul că actele administrative nu au fost contestate de alţi producători, consumatori sau distribuitori din ţară nu acoperă nelegalitatea acestora. În ceea ce priveşte afirmaţia ANRE conform căreia referatele de aprobare s-ar afla la dosarul cauzei de la momentul depunerii întâmpinării, se arată că susţinerea referitoare la lipsa datei referatelor de aprobare a fost făcută şi prin răspunsul la întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond.

V. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

V.1. Motivele de recurs referitoare la greşita respingere a cererii reclamantului de numire a unui curator pentru A. (incidenţa motivelor de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.)

Înalta Curte constată că, pe de o parte, recurenta a invocat o încălcare a normelor de procedură (motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.), pe de altă parte, o încălcare a normelor de drept material (motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului pot fi încadrate, deopotrivă, în ambele motive de casare, deoarece lipsa unui reprezentant numit în condiţiile legii pentru una din părţi poate conduce la un viciu de natură procedurală, ceea ce include totodată o eventuală interpretare sau aplicarea greşită a normelor referitoare la modalitatea de numire a reprezentantului.

În ceea ce priveşte fundamentul susţinerilor, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că nu sunt întrunite cerinţele dispoziţiilor art. 80 alin. (4) şi ale art. 58 alin. (3) din C. proc. civ., reţinând că aceste dispoziţii nu derogă de la normele speciale prevăzute în Legea nr. 85/2014, lege în temeiul căreia s-a dispus numirea lichidatorului judiciar ca reprezentant legal al părţii reclamante, reprezentant legal în orice alte litigii referitoare la partea reclamantă. De asemenea, în mod corect a adus ca argument prima instanţă şi faptul că numirea lichidatorului judiciar a fost contestată de Municipiul Bucureşti în procedura specială prevăzută de Legea 85/2014, contestaţia fiind respinsă astfel cum rezultă din hotărârea din 27.05.2020.

Un prim argument invocat de recurent se referă la faptul că instanţa de judecată a apreciat în mod greşit raportul dintre normele juridice, respectiv dintre Legea nr. 85/2014 şi C. proc. civ.. Numirea lichidatorului în temeiul Legii nr. 85/2014 nu face inaplicabile prevederile art. 80 alin. (4) şi art. 58 alin. (3) din C. proc. civ.. Lichidatorul este reprezentantul societăţii în cadrul procedurii insolvenţei, dispoziţiile referitoare la numirea unui curator fiind dispoziţii legale speciale aplicabile în cazul oricărui reprezentant legal.

Or, Înalta Curte constată că prima instanţă nu a reţinut o asemenea concluzie, ci a reţinut că în lipsă de derogare explicită, provederile din legea insolvenţei au caracter special şi se aplică cu prioritate, faţă de norma generală din Codul de procedură civilă. Or, exclusiv din norma generală, nu se poate deduce îndeplinirea condiţiilor pentru desemnarea curatorului.

Aşa cum invocă chiar recurentul, acesta a invocat doar indicii cu privire la un eventual conflict de interese, susţinute în cadrul litigiului administrativ prin aceea că reprezentantul legal a fost numit de creditorul F., dar pentru a deveni incidente normele de drept comun, acest conflict de interese trebuia dovedit în mod cert şi indubitabil şi nu să se bazeze pe prezumţii pornind de la calitatea reprezentantului şi sursa numirii lui.

Simplul fapt că lichidatorul este numit de creditorul majoritar şi că acesta nu ar putea întreprinde nicio acţiune care să fie pe o poziţie contradictorie cu cea a creditorului majoritar care l-a numit şi care are puterea de a-l schimba şi de a-i aproba şi onorariul nu conduce la concluzia unui conflict de intere între lichidator şi societatea debitoare aflat în procedura insolvenţei, deoarece interesul creditorului majoritar este comun cu cel al debitorului (motiv pentru care legea şi permite această modalitate de numire), respectiv acela de a recupera cât mai multe active în favoarea debitorului, pentru a se putea executa creanţele şi iesi din procedura de insolvenţă.

În ceea ce priveşte valoarea contestaţiei la numirea lichidatorului, care a fost respinsă, Înalta Curte reţine ca fiind doar parţial relevantă o asemenea împrejurare; faptul că motivele contestării şi, implicit ale respingerii contestaţiei nu au avut legătură cu cele invocate în prezenta cauză implică concluzia că nu a fost invocată o asemenea chestiune la momentul desemnării lichidatorului, or de la acel moment se cunoşteau aspectele invocate în prezenta cauză ca reprezentând indicii ale unui eventual conflict de interese.

În concluzie, Înalta Curte nu identifică niciun motiv de nelegalitate a încheierii recurate din perspectiva celor de mai sus, nici raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., din punct de vedere procedural şi nici raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., din punct de vedere al aplicării normei de drept material.

V.2. Motivele de recurs referitoare la nelegalitatea încheierii din 11.11.2022 şi implicit a Sentinţei recurate pentru nemotivarea respingerii probei cu expertiza, încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare (incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.)

Înalta Curte constată că, pe de o parte, recurenta a invocat o încălcare a normelor de procedură (motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.), pe de altă parte, o încălcare a normelor de drept material (motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.).

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. pot fi încadrate - conform art. 489 alin. (2)- în cazul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., deoarece se referă la o eventuală interpretare sau aplicarea greşită a normelor referitoare la încuviinţarea probei cu expertiză.

În ceea ce priveşte criticile subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Deşi motivarea instanţei din încheierea recurată este succintă şi suferă de viciul generalizării, Înalta Curte constată că prima instanţă a expus silogismul judiciar ce a stat la baza soluţiei date, nefiind necesar ca aceasta să răspundă în mod exhaustiv tuturor subargumentelor invocate de către părţi; pe de altă parte, evaluarea necesităţii probatoriului reprezintă un aspect de fapt, ce nu poate face obiectul recursului, cât timp nu se constată o lipsă totală de motivare; or, din cele deja antamate, se constată că prima instanţă a motivat soluţia adoptată atât din perspectiva faptică, cât şi juridică.

Înalta Curte constată că acuzaţia nemotivării presupune lipsa totală a considerentelor sau lipsa într-o aşa măsură încât nu se poate explica într-o maniera rezonabilă soluţia dată prin dispozitiv.

În plus, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din Codul de procedură civilă, revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia adoptată; Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 Cod de procedură civilă. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă. De altfel, se constată că prin argumentele aduse pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată. Astfel, acest motiv de recurs invocat de reclamantă este nefondat.

În ceea ce priveşte criticile subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte expertiza tehnică în specialitatea termodinamică, reclamantele au solicitat drept obiective:

"1 Să se identifice metoda ştiinţifică de alocare a costurilor de producţie între cele două tipuri de energie produse în cogenerare de înaltă eficienţă (termică şi electrică), raportat la tipul combustibilului folosit şi la cantitatea de combustibil utilizată pentru producerea fiecăreia dintre cele două forme de energie în cogenerare de înaltă eficienţă: energia termică şi energia electrică.

2 Să se stabilească şi să se detalieze modalitatea tehnică de aplicare a metodei identificate la obiectivul l."

In ceea ce priveşte expertiza contabilă, reclamantele au solicitat ca obiectiv:

"să se stabilească si să se compare preţurile gigacaloriei produse in cogenerare de înaltă eficienţă. în perioada 2011-2022, stabilite conform metodei identificate de expertul în termodinamică, şi respectiv preţurile gigacaloriei produse în cogenerare de înaltă eficienţă pentru aceeaşi perioadă de timp, stabilite de ANRE conform legislaţiei în vigoare în perioada de referinţă menţionată anterior".

În recurs, recurentul a precizat faptul că expertiza în specialitatea termoenergetică era menită să identifice metoda ştiinţifică de alocare a costurilor de producţie între cele două tipuri de energie produse în cogenerare de înaltă eficienţă (termică şi electrică), raportat la tipul de combustibil folosit şi la cantitatea de combustibil utilizată pentru producerea fiecăreia dintre cele două forme de energie în cogenerare de înaltă eficienţă: energie termică şi energie electrică. De asemenea, urmărea şi detalierea modalităţii tehnice de aplicare a acesteia. În ceea ce priveşte expertiza contabilă, aceasta venea în sprijinul evidenţierii preţurilor nelegale stabilite, pe perioada aplicării schemei de sprijin, pe baza mecanismelor de calcul nelegale prevăzute de Ordinele nr. 3/2010 şi nr. 15/2015, prin comparaţie cu preţurile calculate prin aplicarea metodei ştiinţifice/tehnice de alocare a costurilor între cele două forme de energie produse în cogenerare de înaltă eficienţă, ce urma a fi determinată prin expertiza în specialitatea termoenergetică.

Prin încheierea din 11.11.2022, instanţa a respins proba cu expertizele solicitate.

În ceea ce priveşte argumentul recurentului, în sensul că aceste probe ar fi venit în sprijinul temeiniciei argumentelor sale, inclusiv a demonstrării existenţei unei subvenţii încrucişate generate de mecanismele de calcul, cât şi a avantajării energiei electrice şi majorării artificiale a preţului energiei termice prin aplicarea mecanismelor de calcul prevăzute de Ordinele ce fac obiectul cauzei şi că proba cu expertiza în specialitatea termoenergetică era utilă, pertinentă şi concludentă pentru capătul (iii) al cererii, capăt care a făcut obiectul cererii şi a fost ignorat de prima instanţă, Înalta Curte constată că argumentaţia din cererea introductivă de instanţă referitoare la subvenţia încrucişată nu necesită un calcul pentru a se verifica justeţea sau injusteţea acesteia, ci doar urmărirea argumentelor şi a logicii acestora; de asemenea, dacă a existat un capăt de cerere omis a fi soluţionat, acest aspect poate fi invocat pe calea cererii de completare şi oricum reprezintă un aspect de nelegalitate, ci de netemeinicie a sentinţei.

În acest context este de menţionat că instanţa poate încuviinţa o expertiză tehnică atunci când se impune lămurirea unor împrejurări de fapt, aşa cum rezultă din art. 330 C. proc. civ. Or, raportat la obiectul specific al cauzei, care constă în verificarea legalităţii unui act administrativ cu caracter normativ în raport de actele normative cu forţă superioară pentru a căror organizare a executării lor a fost adoptat, a efectelor sale abstracte contrare legii, în mod evident nu sunt de lămurit împrejurări de fapt şi cu atât mai puţin nu este necesară consilierea instanţei de specialişti care să o lămurească din perspectiva domeniului lor de activitate.

În concluzie, şi aceste motive de casare sunt nefondate.

V.3. Motivul de recurs referitor la caracterul contradictoriu şi nelegal al aprecierii instanţei conform căreia, în condiţiile în care legalitatea actului normativ ce a fundamentat adoptarea ordinelor contestate a fost confirmată de instanţă, criticile reclamanţilor privind modalităţile de determinare a preţurilor la energia electrică şi termică în cogenerare, modalităţi decurgând din H.G. nr. 1215/2009, nu pot fi primite (motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.)

Recurentul a invocat faptul că atât H.G. nr. 1215/2009, cât şi Ordinele atacate în prezenta cauză sunt acte administrative cu caracter normativ şi că soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2016 al ICCJ-SCAF nu influenţează soluţia din prezenta cauză. În al doilea rând, recurentul a criticat sintagma "nu pot fi reţinute" folosită de prima instanţa, iar în al treilea rând a invocat o contradicţie în cuprinsul considerentelor, raportat la faptul că deşi prima instanţă reţine că nu ar putea fi primite criticile referitoare la modalităţile de calcul al preţurilor, în cuprinsul sentinţei recurate, aceasta respinge motivele de nelegalitate invocate de reclamantul în această privinţă, neanalizând într-adevăr motivele invocate la pct. 1.6 şi 1.7 din cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că, prin cererea înregistrată la data de 2 februarie 2016 sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi Municipiul Bucureşti au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea parţială a H.G. nr. 1215/2009 privind stabilirea criteriilor şi a condiţiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă pe baza cererii de energie termică utilă, respectiv a dispoziţiilor privind stabilirea preţurilor pentru energia termică şi energia electrică produse în centrale de cogenerare de înaltă eficienţă, obligarea pârâtului la emiterea unor noi reglementări care să prevadă stabilirea preţurilor pentru energia electrică şi pentru energia termică produse în centralele de cogenerare de înaltă eficienţă prin alocarea costurilor de producţie real efectuate între cele două forme de energie, în temeiul expertizei de specialitate ce se va efectua în cauză şi obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

Cauza a fost soluţionată definitiv prin Decizia nr. 282 din 20 ianuarie 2022 pronunţată de ICCJ-SCAF în dosarul nr. x/2016, în sensul respingerii acţiunii ca nefondate. Or, ţinând cont de faptul că cele două ordine atacate în prezenta cauză sunt emise în aplicarea art. 22 din H.G. nr. 1215/2009, precum şi de identitatea parţială a criticilor dintre cele două cauze, nu se poate reţine că decizia din dosarul nr. x/2016 nu are nicio valoare juridică raportat la prezentul litigiu, fiind o decizie definitivă ce a statuat cu putere de lucru judecat în ceea ce priveşte chestiunile comune recurate în ambele cauze.

În ceea ce priveşte existenţa contradicţiei, Înalta Curte constată că această critică nu este fondată, deoarece prima instanţă a motivat în mod coerent soluţia dată, iar o contradicţie prin omisiune nu poate exista.

V.4. Motivul de recurs referitor la încălcarea şi aplicarea greşită a legii de către prima instanţă în ceea ce priveşte motivul de nelegalitate privind nemotivarea actului

Înalta Curte constată că, pe de o parte, recurenta a invocat o motivare străină de cauză sau o lipsă a motivării sentinţei pe acest aspect (motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă), pe de altă parte, o încălcare a normelor de drept material (motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Fără a relua aspectele dezbătute pe larg şi de prima instanţă, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor aduse de recurent prin cererea de recurs. Astfel, acesta a invocat faptul că referatele de aprobare au fost depuse de ANRE la dosar, fără a se cunoaşte când au fost întocmite, acestea neavând nicio dată a întocmirii actului. Or, depunerea acestor referate nu poate acoperi la acest moment cerinţa motivării actelor care trebuia îndeplinită la momentul adoptării actelor şi aduse la cunoştinţa anterior; referatele de aprobare, faţă de prevederile art. 7 alin. (2) din Legea 52/2003 trebuiau publicate.

Înalta Curte constată că recurentul nu a indicat prevederea legală care impune emitentului să dateze în mod separat referatul de aprobare a unui act administrativ sau să le publice; normele cuprinse în art. 34 alin. (5) din Legea nr. 24/2000 stabilind necesitatea publicării expunerilor de motive la legi şi a notelor de fundamentare la ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, elaborate de iniţiator. Pe de altă parte, contestarea caracterului preexistent al referatelor reprezintă o afirmaţie lipsită de suport probator, neputând fi evaluată în cadrul recursului privitor la aspecte de drept.

În ceea ce priveşte susţinerea legată de încălcarea prevederilor Legii nr. 52/2003 la momentul emiterii referatelor de aprobare, de asemenea se constată că reecurentul nu a indicat un temei legal al urmării unei asemenea proceduri.

În ceea ce priveşte susţinerea că ordinele atacate nu conţin o motivare concretă a măsurii dispuse, instanţa de control judiciar apreciază în acord cu judecătorul fondului că că actul administrativ contestat respectă rigorile de motivare impuse unui act administrativ cu caracter normativ, de natură tehnică.

În cuprinsul referatelor, se face referire la actele normative superioare ce au impus adoptarea noilor acte administrative, la analizele de impact pentru noile reglementări, la modalităţile de determinare a valorii preţului de referinţă pentru energia electrică şi a valorii preţurilor reglementate pentru energia electrică, la factorii ce au generat determinarea noilor valori ale bonusurilor de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi ale preţurilor de referinţă pentru energia termică produsă şi livrată din centralele de cogenerare. În aceste condiţii, nu pot fi primite alegaţiile referitoare la lipsa unei motivări concrete a preţului la energia termică şi electrică produsă în cogenerare, atât referatele de aprobare, cât şi ordinele, conţinând elementele tehnice specifice care explică modalitatea de calcul expusă. Sunt indicaţi termenii folosiţi, semnificaţia acestora, datele specifice luate în considerare pentru determinarea preţului de referinţă pentru energia termică, elementele ce permit calculul bonusurilor de referinţă pentru energia electrică, modalităţile de diferenţiere a preţurilor pentru fiecare categorie reglementată. Ca urmare, aceste motive de casare sunt nefondate.

Aşa cum a reţinut în mod just instanţa de fond, din Nota de fundamentare care stă la baza actului normativ contestat se desprind cu suficienţă motivele care prezintă importanţă esenţială în economia actului atacat, care sunt menite să ofere destinatarilor lui ori terţilor interesaţi o informarea corectă asupra treburilor publice şi asupra problemelor de ordin personal, iar instanţei să permită efectuarea unui control de legalitate adecvat.

Este de semnalat, aşa cum s-a mai reţinut în jurisprudenţa instanţei supreme, că nu pot fi pretinse actului administrativ exigenţe similare în privinţa motivării cu cele solicitate hotărârilor judecătoreşti, pentru că nu se poate face abstracţie de caracterul său de act juridic unilateral, de faptul că emiterea lui este rezultatul valorificării raporturilor de putere publică a emitentului în raport de destinatarii lor, că în procedura de emitere a acestuia contenciosul îşi pierde din intensitate, chiar dacă legiuitorul a instituit obligaţia parcurgerii recursului graţios ori ierarhic.

De asemenea, referitor la întinderea motivării şi elementele sale de conţinut, aşa cum a reţinut instanţa de fond pe baza jurisprudenţei unionale citate în hotărârea atacată, motivarea se poate limita să menţioneze, pe de o parte, situaţia de ansamblu care a condus la adoptarea acestuia şi, pe de altă parte, scopurile generale pe care îşi propune să le atingă, fără a presupune în mod necesar şi esenţial o analiză comparativă, cu referiri la alte posibile soluţii la care emitentul ar fi putut recurge, cu atât mai puţin cu privire la explicitarea mecanismelor de calcul ale preţurilor energiei termice şi electrice în cogenerare.

V.5. Critica din recurs referitoare la încălcarea şi aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte respingerea motivului referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei şi a principiului transparenţei decizionale

Recurentul a invocat faptul că au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (2) şi (5) din O.U.G. nr. 33/2007.

Potrivit 5 alin. (2) şi (5) din O.U.G. nr. 33/2007:

"(2) Ordinele şi deciziile prevăzute la alin. (1) lit. a) - d), însoţite de instrumentele de motivare, întocmite cu respectarea prevederilor legale în vigoare, se dezbat în mod obligatoriu în Comitetul de reglementare şi se adoptă cu votul majorităţii membrilor acestuia; cvorumul şedinţelor Comitetului de reglementare se consideră îndeplinit dacă sunt prezenţi cel puţin 4 membri ai acestuia.

(...)

(5) În exercitarea atribuţiilor de reglementare, reglementările de interes general se aprobă prin ordine ale ANRE şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".

În ceea ce priveşte Ordinul 15/2015, recurentul a invocat faptul că instanţa a avut în vedere procesul-verbal din data de 14.10.2015 depus de ANRE, însă acesta se referă la aprobarea altor acte administrative.

În ceea ce priveşte Ordinul nr. 3/2010, a invocat faptul că procesul-verbal din 21.10.2010 este nesemnat, iar din cuprinsul acestuia nu rezultă dezbaterea Ordinului, ci numai aprobarea formală a acestuia.

Înalta Curte constată că aceste critici nu constituie veritabile critici legate de aplicarea legii, ci aspecte care se referă exclusiv la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi care nu mai pot face obiectul dezlegărilor în recurs.

Recurentul a mai invocat faptul că actele administrative nu au fost supuse analizei Consiliului Consultativ în conformitate cu art. 6 din O.U.G. nr. 33/2007 care prevede chiar asistenţa Comitetului de Reglementare de către Consiliul Consultativ la momentul dezbaterii, inexistente în speţă, şi aprobării actului.

Prima instanţă a reţinut că în contextul dezbaterii ordinelor în Comitetul de Reglementare al ANRE şi al formulării de către departamentele din cadrul ANRE a unor observaţii propuneri, au fost respectate şi prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 33/2007 în ceea ce priveşte avizul Consiliului Consultativ al ANRE, iar că lipsa unui aviz formal nu atrage nelegalitatea actelor contestate, având în vedere dezbaterile referitoare la acte din cadrul ANRE, dar şi cu operatorii economici.

Or, recurentul invocă faptul că avizul formal era unul obligatoriu şi că adoptarea de către Comitetul de reglementare putea fi făcută numai cu consultarea Consiliului consultativ al ANRE, aşa cum rezultă din prevederile art. 6 ale O.U.G. nr. 33/2007.

Înalta Curte constată că raţionamentul expus de prima instanţă este dat cu respectarea legii, aceasta având în vedere faptul că în esenţă Consiliul Consultativ a fost consultat, iar lipsa unui aviz ca atare în forma obişnuită a acestuia, cât timp s-a dovedit că acest consiliu a fost implicat în procesul de emitere a celor două ordine, nu poate constitui un viciu de procedură suficient de puternic pentru a conduce la anularea actelor.

În al treilea rând, recurentul a invocat faptul că, în privinţa Ordinului nr. 15/2015, ANRE a recunoscut că această procedură nu a fost îndeplinită, susţinând că Ordinul nr. 3/2010 a fost supus în anul 2009 procedurii de consultare publică, iar Ordinul nr. 15/2015 nu ar fi adus modificări principiului de stabilire a preţurilor pentru energia electrică şi termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă.

Înalta Curte, având în vedere scopul instituirii acestei proceduri de consultare, constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii, atâta timp cât o consultare publică a avut loc, astfel cum reiese din adresa nr. x/13.11.2009, din cuprinsul referatului de aprobare din 2010 în care se menţionează transmiterea propunerilor, a observaţiilor şi a punctelor de vedere de către operatorii economici şi departamentele de specialitate din cadrul ANRE. În ceea ce priveşte Ordinul nr. 15/2015, şi acesta a fost supus dezbaterii publice, prin publicarea pe pagina de internet a pârâtei, nefiind însă formulate propuneri, observaţii, puncte de vedere.

V.6. Motivele de recurs referitoare la încălcarea şi aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte respingerea motivului de nelegalitate privind încălcarea principiilor fundamentale

V.6.1. Cu privire la principiul transparenţei preţurilor şi a costurilor utilizate în stabilirea acestora (motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct, 5 şi 8 din C. proc. civ.)

Sub aspectul principiului transparenţei preţurilor şi a costurilor utilizate în stabilirea acestora, prima instanţă a reţinut că acest principiu consacrat la nivel naţional prin art. 3 lit. e) din Legea nr. 325/2006, Legea serviciului public de alimentare cu energie termică, şi prin art. 79 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 123/2012, Legea energiei electrice şi a gazelor naturale, dar şi la nivel european prin Directiva 2009/72/CE şi prin Directiva 2008/92/CE, a fost respectat în cauză; ordinele contestate cuprind modalitatea de determinare a preţului de referinţă pentru energia termică şi electrică şi a valorii bonusurilor de referinţă, cu indicarea datelor de intrare specifice, a formulelor de calcul, anexele detaliate, ce permit celor interesaţi cunoaşterea aprofundată a reglementării specifice rezultate din ordinele contestate. În egală măsură, ordinele conţin costurile centralei de producere separată a energiei termice echivalente luate în calcul la determinarea preţului energiei termice, mai exact, costuri cu combustibilul, alte costuri variabile, costurile cu certificatele de CO2, costuri fixe, costuri de altfel justificate în referatul de aprobare a Ordinului nr. 3/2010. În niciun caz, ordinele nu conţin o motivare generică, ci una concretă, detaliată, previzibilă şi transparentă pentru destinatarii actelor.

Înalta Curte constată că, pe de o parte, recurenta a invocat o încălcare a normelor de procedură (motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.), pe de altă parte, o încălcare a normelor de drept material (motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Înalta Curte constată că primul rând de susţineri ale recurentului poate fi încadrat însă în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă, deoarece se invocă o motivare gernrică sau o lipsă de motivare a sentinţei.

O primă critică a recurentului constă în aceea că prima instanţă a făcut afirmaţii generice, reprezentând o preluare mecanică a unor termeni din cuprinsul Ordinelor, fără a înţelege în esenţă fondul acelor reglementări.

Or, din această perspectivă, Înalta Curte constată că delimitarea între aspectele pur tehnice şi cele de oportunitate, care nu pot face obiectul verificărilor instanţei de contencios administrativ, şi cele de legalitate ale actului administrativ, trebuie avută în vedere tocmai în situaţia actelor administrative cu caracter specific, tehnic sau ştiinţific; tocmai pentru a nu se depăşi graniţa dintre oportunitate şi legalitate, limitele verificărilor pe care le poate face instanţa de contencios administrativ sunt date de acele aspecte care demonstrează un exces de putere, exces care trebuie demonstrat de reclamant şi dovedit în fapt şi în drept dincolo de orice dubiu.

Or, cât timp prima instanţă a considerat ca fiind pertinente argumentele pârâtei şi le-a redat ca urmare a acceptării lor, nu se pot reţine nici critica unei motivări generice şi nici cea a aplicării greşite a legii.

În al doilea rând, recurentul a invocat faptul că cele două Ordine încalcă principiul transparenţei; activitatea ANRE trebuie să fie orientată spre asigurarea, printre altele, a transparenţei costurilor şi protecţiei consumatorilor. Or, acestea nu conţin o motivare concretă (în fapt şi în drept) cu privire la alegerea metodei de determinare a preţului energiei electrice pe baza preţului mediu de vânzare şi a preţului energiei termice produse în cogenerare.

Înalta Curte constată că nici acest argument nu poate fi reţinut; ordinele contestate cuprind modalitatea de determinare a preţului de referinţă pentru energia termica şi electrică şi a valorii bonusurilor de referinţă, cu indicarea datelor de intrare specifice, a formulelor de calcul, anexele detaliate, ce permit celor interesaţi cunoaşterea aprofundată a reglementării specifice rezultate din ordinele contestate. În egală măsură, ordinele conţin costurile centralei de producere separată a energiei termice echivalente luate în calcul la determinarea preţului energiei termice, mai exact, costuri cu combustibilul, alte costuri variabile, costurile cu certificatele de C02, costuri fixe, costuri de altfel justificate în referatul de aprobare a Ordinului m. 3/2010.

Aşa cum s-a reţinut mai sus, ţinând cont de domeniul specific tehnic al actelor administrative atacate, recurentul nu a demonstrat în mod cert existenţa unui exces de putere prin emiterea ordinelor contestate, iar transparenţa trebuie să fie limitată de oportunitatea care este rezervată organului administrativ şi de complexitatea. Ordinele contestate sunt motivate; motivarea, în ceea ce priveşte metoda de determinare a preţului, o reprezintă art. 22 alin. (1) din H.G. nr. 1215/2009, aşa cum rezultă din referatele de aprobare ale celor două ordine contestate. Toate aceste costuri sunt justificate în referatul de aprobare a Ordinului ANRE nr. 3/2010 (ordinul ANRE nr. 15/2015 nu modifică principiile pe baza cărora au fost considerate aceste costuri. în referat motivându-se numai costurile cu certificatele de CO2 pentru a 3-a perioadă de alocare).

Ca urmare, aceste motive de casare referitoare la lipsa de transparenţă a costurilor, sunt nefondate.

V.6.2. Cu privire la încălcarea dreptului la informare (motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.)

Cu privire la acest principiu, prima instanţă a reţinut că încălcarea principiului dreptului la informare nu poate fi reţinută, în contextul în care actele atacate au fost supuse dezbaterii publice, au fost formulate observaţii, propuneri, puncte de vedere de cei interesaţi. Totodată, actele au fost publicate în Monitorul Oficial al României şi necesitatea adoptării lor a avut la bază H.G. nr. 1215/2009, act normativ a cărui legalitate a fost constatată de instanţa de judecată.

Recurentul a invocat faptul că raţionamentul primei instanţe este greşit, deoarece acest Ordin nu a făcut obiectul acestei proceduri, aspect, de altfel, recunoscute de ANRE şi că asigurarea respectării interesului public nu se traducea doar în supunerea spre dezbatere publică, ci relevantă era modalitatea în care informarea era realizată. Simpla dezbatere publică sau publicare a ordinelor este lipsită de relevanţă, dacă adevăratul sens al reglementării sau consecinţele pe care aceasta pe produce nu sunt prezentate de o manieră inteligibilă.

Înalta Curte constată că argumentelor de mai sus le-a fost dat un răspuns cu ocazia analizării criticilor referitoare la lipsa transparenţei decizionale sau a preţurilor/costurilor; dincolo de acestea, se reţine că respectarea dreptului la informare al cetăţenilor este realizată şi prin reglementarea cerinţei motivării actului administrativ, aspect asupra căruia s-a apreciat că instanţa de fond a concluzionat în mod just că a fost respectat; astfel, sunt nefondate aceste motive de recurs.

V.6.3. Cu privire la principiul accesibilităţii preţului pentru consumatori (motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.)

Referitor la principiul accesibilităţii preţurilor la consumatori, guvernat de art. 4 lit. c) din Legea nr. 325/2006, prima instanţă a reţinut că actele contestate au în vedere implementarea unei scheme de sprijin pentru producătorii de energie electrică şi termică în cogenerare de înaltă eficienţă, care constă în acordarea unui ajutor de operare, pentru acoperirea diferenţei dintre costurile producătorilor şi veniturile acestora. Această schemă de sprijin susţine şi stabilirea preţurilor pentru consumatorii finali, astfel că nu se poate constata nesocotirea principiului evocat de către reclamanţi. Metoda de determinare a preţurilor de referinţă pentru energia termică şi electrică utilizată de ANRE respectă principiul conform căruia unităţile de cogenerare se compară cu tehnologia cea mai bună şi justificabilă din punct de vedere economic pentru producerea separată de energie, astfel că şi din această perspectivă, susţinerea oferită operatorilor economici se transmite şi către consumatorii finali.

În ceea ce priveşte argumentul recurentului, în sensul că certitudinea preţului nu înseamnă acelaşi lucru cu accesibilitatea acestuia, Înalta Curte constată că prima instanţă nu a avut în vedere acest argument, astfel că această critică este străină de considerentele sentinţei.

Recurentul a invocat inaccesibilitatea preţului pentru consumatorul final, prin aceea că stabilirea preţului la energia termică produsă în cogenerare ca fiind egală cu preţul la energia termică produsă în necogenerare şi a preţului la energia electrică printr-un mecanism care ignoră costurile de producere în cogenerare nu poate fi justificată, de vreme ce costurile de producţie trebuie şi pot fi împărţite între cele două energii produse de centrala în cogenerare. Or, potrivit art. 79 alin. (4) litera (b) din Legea 123/2012, preţurile/tarifele energiei electrice trebuie să acopere costurile justificate economic.

Înalta Curte are în vedere faptul că art. 40 alin. (6) din Legea nr. 325/2006 prevede că preţul energiei termice produse în cogenerare se aprobă prin decizie a preşedintelui A.N.R.E. pe baza metodologiei proprii. Metodologia pe baza căreia ANRE a stabilit preţurile de referinţă /reglementate pentru energia termică este cea aprobată prin Ordinele AN RE nr. 3/2010, respectiv nr. 15/2015 şi sunt respectate în totalitate obiectivele prezentate la art. 4 din Legea nr. 325/2006, printre care accesibilitatea preţurilor la consumatori; metoda de determinare a preţurilor de referinţă pentru energia termică utilizată de ANRE respectă principiul conform căruia unităţile de cogenerare se compară cu tehnologia cea mai bună şi justificabilă din punct de vedere economic pentru producerea separată de energie termică (Directiva 2012/27/UE), în calculul preţurilor intrând doar costurile perfect justificate şi ocazionate de o funcţionare de înaltă eficienţă. Aşadar. A., respectiv consumatorii, nu sunt obligaţi să plătească preţuri ridicate, ci doar contravaloarea justificată corespunzătoare activităţii de producere a energiei termice.

Nu se poate reţine că argumentul referitor la compararea cu tehnologia cea mai bună şi justificabilă este străin acestui motiv de nelegalitate, cât timp această metodă de comparare stă la baza tehnică a asigurării accesibilităţii preţurilor. Ca urmare, sunt nefondate motivele de casare invocate de recurent din această perspectivă.

V.6.4. Cu privire la principiul protejării interesului public (motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 din C. proc. civ.)

Referitor la încălcarea principiului protejării interesului public, prima instanţă a reţinut că o astfel de susţinere nu a fost probată de către reclamanţi, adoptarea actelor contestate fiind realizată în considerarea interesului public, în mod transparent, pe baza lor fiind stabilite preţurile consumatorilor de energie electrică şi termică.

O primă critică a recurentului se referă la nemotivarea sentinţei (488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.) şi la soluţionarea superficială a acestei critici, din perspectivă procedurală (art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.); Înalta Curte constată că simpla invocare a exccesului de putere nu este suficientă pentru a atrage intervenţia instanţei de contencios administrativ, fiind necesară demonstrarea indubitabilă a acestuia, faţă de principiul legalităţii actului administrativ. Astfel, nu se poate reţine nici soluţionarea deficitară din punct de vedere procedural, nici nemotivarea sentinţei pe acest aspect.

Recurentul a mai susţinut că, deşi ar trebui să prevaleze interesul consumatorilor A. (entitate care prestează un serviciu public, în interesul indivizilor), ei fiind cei care înglobează interesul obştesc şi trebuie protejaţi, prin echivalenţa stabilită de ANRE şi prin stabilirea preţului la energia termică pe baza unor factori exteriori producerii acestei energii în cogenerare, se protejează interesul privat al F. şi al celorlalţi producători de energie electrică în cogenerare, iar nu interesul public general, cu consecinţa nulităţii absolute a Ordinelor contestate. În acest context, aşa cum a arătat în faţa primei instanţe, emiterea de către ANRE a Ordinelor contestate s-a efectuat prin exces de putere, fiind astfel încălcat inclusiv principiul legalităţii, aspecte care nu au fost avute în vedere deloc de prima instanţă.

Or, faţă de caracterul nefondat al criticilor anterioare, rezultă că nu a fost demonstrată această prevalenţă a interesului privat în faţa interesului public invocată de către recurent, afirmaţia rămânând la stadiul de afirmaţie nedovedită în mod cert, epntru a se putea reţine excesul de putere.

V.6.5. Cu privire la principiul protecţiei consumatorilor (motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.)

Prima instanţă a reţinut că nici pretinsa nesocotire a principiului protecţiei consumatorilor nu a fost demonstrată în cauză, actele atacate fiind supuse dezbaterii publice, adoptate cu respectarea cerinţelor legale şi în vederea stabilirii preţurilor consumatorilor de energie electrică şi termică.

Înalta Curte constată că nici raportat la această critică nu poate fi reţinută nemotivarea sentinţei, care a indicat raţionamentul avut în vedere la respingerea acestui motiv de nulitate.

În ceea ce priveşte susţinerea că acest principiu nu este respectat prin emiterea celor două ordine atacate, Înalta Curte constată că prin referatul de aprobare a Ordinului ANRE nr. 3/2010 sunt justificate costurile, iar ordinul ANRE nr. 15/2015 nu modifică principiile pe baza cărora au fost considerate aceste costuri, în referat motivându-se numai costurile cu certificatele de CO2 pentru a 3-a perioadă de alocare. Costurile sunt în deplină concordanţă cu legislaţia europeană, respectând pct. 15 din Decizia prin care au fost stabilite şi condiţiile de acordare a acestui ajutor şi asigură protecţia consumatorilor. Prin prezentarea costurilor în ordinele contestate şi mai ales prin prezentarea nivelului lor (în ordinele contestate sunt specificate valorile tuturor elementelor de cost care intră în calculul preţului de referinţă pentru energia termică), se asigură o deplină transparenţă, nefiind în niciun mod atinse interesele consumatorilor, ci asigurându-se un preţ echitabil şi perfect justificat pentru energia termică.

Pe de altă parte, principiul protecţiei consumatorilor este dezvoltat şi concretizat printr-o legislaţie vastă, din care O.G. nr. 21/1992 constituie pilonul legislativ central, în care sunt reglementate drepturi cu caracter specific al consumatorilor, de care reclamantul nu s-a prevalat în demonstrarea nelegalităţii actului administrativ contestat. Ca urmare, toate motivele de casare invocate de recurent cu privire la acest principiu, sunt nefondate.

V.7. Critica din recurs referitoare la încălcarea şi aplicarea greşită a legii în cea ce priveşte motivul că Ordinele contestate au ca efect impunerea unor clauze abuzive în raporturile contractuale dintre A. şi F.

Referitor la invocarea unor clauze abuzive în raporturile contractuale dintre reclamanta A. şi F., prima instanţă a reţinut că o astfel de susţinere este străină de pricină, pe de o parte reclamanţii şi pârâta nu se încadrează în noţiunile de profesionist şi consumator regăsite în art. 2 din Legea nr. 193/2000, pe de altă parte, raporturile contractuale ulterioare ale reclamantei cu producătorii de energie electrică şi termică nu influenţează legalitatea adoptării actelor atacate.

Faptul că în baza Ordinelor atacate se stabilesc şi preţurile reglementate la energia termică, iar aceste preţuri sunt impuse în relaţia contractuală dintre A. şi F. nu conduce la concluzia calificării acestora ca fiind clauze abuzive.

În baza legislaţiei UE, condiţiile contractuale standard utilizate de comercianţi trebuie să fie echitabile; contractul nu trebuie să creeze un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile consumatorilor şi cele ale vânzătorilor şi furnizorilor.

Regimul juridic în materia clauzelor abuzive este reglementat, la nivel naţional, prin intermediul a două acte normative, respectiv Legea nr. 193/2000 şi Legea nr. 72/2013; domeniul de aplicare al celor două legi este diferit, dispoziţiile primului act fiind incidente în raport de contractele de vânzare de bunuri şi prestare de servicii încheiate între profesionişti şi consumatori, în timp ce dispoziţiile actului din urmă vizează obligaţiile de plată a unor sume de bani care rezultă din contractele încheiate între profesionişti, având ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii.

Or, este evident că reclamantele şi pârâta nu se încadrează în noţiunile de profesionist şi consumator reglementate de niciuna dintre legile mai sus menţionate. De asemenea, cum în mod corect a subliniat prima instanţă, raporturile contractuale ulterioare ale reclamantei cu producătorii de energie electrică şi termică nu influenţează legalitatea adoptării actelor atacate. Ca urmare, aceste motive de casare sunt nefondate, neputându-se reţine nici nemotivarea sentinţei şi niciun viciu de natură procedurală.

V.8. Motivul de recurs referitor la faptul că mecanismul de stabilire a preţului pentru energia termică şi electrică produsă în cogenerare prevăzută de Metodologii relevă existenţa unei subvenţii încrucişate între energia electrică şi energia termică, încălcându-se astfel prevederile legale care interzic subvenţia încrucişată

Recurentul a invocat faptul că a invocat excesul de putere arătând că art. 2 lit. n) din Legea 554/2004 defineşte excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şilibertăţilor cetăţenilor; or, în ceea ce priveşte modalitatea de determinare a preţului la energia termică în cogenerare stabilită de autoritatea competentă, sunt întrunite ambele ipoteze prevăzute de textul citat. Astfel, pe de o parte, ANRE are competenţa de reglementare a preţului la energia termică şi electrică produsă în cogenerare cu respectarea unor limite impuse de lege, respectiv în condiţii de transparenţă, accesibilitate a preţurilor, protecţie a consumatorilor. Aceste limite au fost depăşite de ANRE prin modalitatea de stabilire a preţului la energia termică din cuprinsul Ordinelor contestate. Pe de altă parte, prin depăşirea limitelor în cadrul cărora ANRE trebuia să stabilească aceste preţuri, au fost încălcate drepturile legitime ale consumatorilor, respectiv dreptul la informare, dreptul de a beneficia de preţuri accesibile şi transparente atât la energia termică, cât şi la energia electrică. În consecinţă, autoritatea emitentă a actelor administrative contestate a săvârşit un exces de putere în sensul prevederilor Legii 554/2004.

Înalta Curte constată că premisele care susţin raţionamentul recurentului sunt nefondate, deoarece la punctul V.6 din prezentele considerente au fost respinse cu caracter definitiv susţinerile referitoare la încălcarea principiilor prin ordinele atacate.

Nu se poate reţine nemotivarea sentinţei sub aspectul respingerii argumentului legat de existenţa subvenţiilor încrucişate.

Astfel, prima instanţă a constatat că nu se poate reţine o favorizare a unui tip de energie în detrimentul celuilalt tip de energie, reglementarea cuprinzând criterii clare şi delimitate în stabilirea preţului de referinţă pentru energia termică şi electrică şi a valorii bonusurilor de referinţă. De asemenea, metodologia utilizată prin ordinele contestate are la bază criteriile şi condiţiile necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă regăsite în H.G. nr. 1215/2009.

A mai reţinut prima instanţa că metodologiile adoptate presupun evaluări complexe de ordin economic şi tehnic şi, prin urmare, o largă putere de apreciere a statului, o putere discreţionară mare căreia îi corespunde o corelativă şi invers proporţională posibilitate de cenzură din partea instanţei. Modalităţile concrete de stabilire şi ajustare a preţurilor pentru energia electrică şi termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă, se plasează pe tărâmul oportunităţii, putând fi cenzurate de instanţa de judecată doar în condiţiile unui exces de putere, astfel că orice consideraţiuni ale reclamanţilor care excedează sferei excesului de putere nu sunt în căderea instanţei a fi cenzurate. Astfel, nu ţine de competenţa instanţei de judecată ca, în cadrul unui pretins control de legalitate, să substituie aprecierea pârâtei cu propria apreciere economică.

Astfel, prima instanţă a expus un raţionament clar, făcând delimitarea între ceea ce poate face obiectul verificărilor instanţei de contencios administrativ şi ceea ce intră în puterea exclusiv disrecţionară a autorităţii publice, în lipsa dovedirii unui exces de putere, ce nu a fost demonstrat în cauză.

Reţine instanţa că nu există un drept consacrat legal la un anumit mod de calcul al sprijinului pe care statul înţelege să îl acorde sau al preţurilor de referinţă pentru energia electrică şi termică, toate referirile reclamanţilor învârtindu-se în jurul oportunităţii opţiunii pentru metodologiile adoptate.

Prin prevederile Metodologiei aprobate prin ordinele ANRE contestate, prin care se stabileşte preţul de referinţă pentru energia termică la nivelul preţului pentru energia termică livrată dintr-o centrală termică echivalentă, se asigura faptul că nu se realizează o subvenţie încrucişată între energia electrică şi energia termică produse în cogenerare. Nu sunt aplicate metode de alocare a costurilor unei centrale de cogenerare reale pe cele două tipuri de energii (electrică şi termică), metode care pot conduce la o subvenţie încrucişată şi, deci, la favorizarea unui tip de energie în detrimentul celuilalt tip de energie. Practic, preţul energiei termice reglementat de ANRE este stabilit la nivelul cel mai scăzut într-un sistem de alimentare cu căldura de tip centralizat care se atinge în centralele cele mai eficiente de producere separată a energiei termice.

Prin H.G. nr. 1215/2009 au fost stabilite criteriile şi condiţiile necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă pe baza cererii de energie termică utilă.

Bonusul este suma de bani pe care un producător de energie electrică şi termică în cogenerare o primeşte pentru fiecare unitate de energie electrică exprimată în MWh. produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi livrată în reţelele electrice ale SEN (art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 1215/2009).

Conform art. 12 alin. (1) din H.G. nr. 1215/2009, ANRE determină anual valoarea contribuţiei pentru cogenerare pe baza necesarului de venituri pentru plata bonusurilor şi a celor pentru administrarea schemei de sprijin, precum şi a cantităţii de energie electrică necesare pentru acoperirea curbei de consum intern de energie electrică. Deci, contribuţia pentru cogenerare este un tarif exprimat în RON/MWh care se aplică consumatorilor de energie electrică.

Nu apare fenomenul subvenţiei încrucişate între producerea în cogenerare a energici electrice respectiv termice, deoarece nu sunt transferate costuri aferente producerii energiei electrice pe producerea energiei termice şi nu sunt utilizate chei de alocare a costurilor între energia electrică şi, respectiv, termică produse în cogenerare.

Art. 40 alin. (5) din Legea nr. 325/2006 prevede că "Preţul energiei termice produse în cogenerare se aprobă prin decizie a preşedintelui A.N.R.E.. pe baza metodologiei proprii, cu excepţia cazurilor în care prin contracte de concesionare sau de parteneriat public-privat s-au negociat metode de stabilire/ajustare a preţului energiei termice".

Metodologia proprie pe baza căreia se determină preţurile energiei termice pentru centralele de cogenerare care au accesat schema de sprijin este Metodologia de stabilire şi ajustare a preţurilor pentru energia electrică şi termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă, aprobată prin Ordinele ANRE nr. 3/2010, respectiv 15/2015, metodologie care respectă prevederile legislaţiei primare în domeniu. Astfel, şi aceste critici sunt nefondate.

V.9. Criticile privind restul motivelor invocate de reclamanţi pe care instanţa nu le-a analizat (pct. 1.6. şi 1.7. din cererea de chemare în judecată)

În final, recurentul a reluat de o manieră sintetică criticile pe care pretinde că instanţa de fond nu le-a analizat.

În această privinţă, recurentul a susţinut că scopul bonusului de cogenerare este acela de a acoperi diferenţa dintre costurile totale de producţie în cadrul centralei de cogenerare şi veniturile obţinute din vânzarea energiei electrice, astfel încât la determinarea preţurilor energiei termice şi electrice produse în cogenerare trebuie avute în vedere costurile efective suportate de producător pentru producerea fiecărui tip de energie.

Astfel, se pretinde că Metodologiile de calcul al preţurilor prevăzute de Ordinele atacate avantajează în mod flagrant energia electrică, fiind denumită în literatura de specialitate metoda ieftinirii energiei electrice; în cadrul acestei metode, randamentul centralei în cogenerare se consideră a fi cel al unei centrale termice echivalente.

Or, pe de o parte, aceste critici sunt subargumente ale criticilor invocate în cadrul celorlalte motive de recurs, care se referă la nerespectarea cadrului legal la emiterea metodologiei; pe de altă parte, aceste critici nu sunt formulate prin raportare la o normă de drept care să le susţină, pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar instanţa de control judiciar să fie în măsură a decela asupra aplicării sau interpretării greşite a normei de drept material care să confere ilegitimitate conduitei criticate.

În mod similar, criticile referitoare la faptul că prevederile atacate încalcă cadrul legal aplicabil pentru stabilirea/ajustarea preţului energiei termice şi a bonusului prevăzut de schema de sprijin de promovare a cogenerării de înaltă eficienţă în România, au fost analizate indirect, prin respingerea celorlalte motive de nulitate invocate de reclamanţi.

Prin urmare, actul administrativ cu caracter normativ criticat în prezenta cauză este legal din perspectiva criticilor formulate, astfel că hotărârea instanţei de fond care l-a validat, precum şi încheierile premergătoare acesteia, sunt legale, fiind motivate corespunzător şi pronunţate cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

VI. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Bucureşti împotriva încheierii din data de 11.11.2022 şi a sentinţei civile nr. 229 din 25 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Bucureşti împotriva încheierii din data de 11.11.2022 şi a sentinţei civile nr. 229 din 25 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 iunie 2023.