Cassation appeal dismissed; joint and several tax liability upheld after failure to specify contested acts despite proper procedural citation

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 august 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, a solicitat anularea Deciziei de Angajare a Răspunderii Solidare nr. DJG DEJ -671-2 din data de 20.01.2017, inclusiv anularea creanţei fiscale de 10.746.941 RON, ca fiind stabilită incorect şi nelegal.

Prin sentinţa nr. 689/15.12.2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj.

Împotriva sentinţei nr. 689/2017 din 15 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei.

Prin decizia nr. 5026/08.10.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 689/2017 din 15 decembrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte a reţinut că prima instanţă ar fi trebuit să solicite lămuriri reclamantei, în sensul dacă înţelege să conteste şi decizia de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x din data de 20.01.2017 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, respectiv Decizia nr. CRR_REG - 46015/24-04-2017, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 14.12.2020, sub nr. x/2017*.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 194/2021 din 25 iunie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Craiova şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, recurenta - reclamantă a susţinut că, în faţa Curţii de Apel Craiova, cu ocazia rejudecării dosarului, a fost reprezentată de avocat B. la un singur termen, respectiv la data de 16.04.2021, termen la care avocatul a solicitat amânarea în vederea studierii cauzei.

La acest termen de judecată, instanţa a pus în vedere avocatului să precizeze acţiunea, avocat aflat pentru prima dată în acest dosar şi care nu cunoştea actele dosarului, solicitarea instanţei fiind făcută după ce avocatul solicitase un termen pentru studiu dosar.

Înainte de termenul din 07.05.2021, doamna avocat B. a transmis instanţei o informare potrivit căreia nu mai reprezintă partea în acest dosar. Ca urmare, a acestui incident procedural, instanţa a dispus amânarea cauzei şi a dispus citarea reclamantei la adresa indicată în cererea de chemare în judecată.

Deşi instanţa a efectuat procedura de citare, aceasta o omis să cuprindă în conţinutul citării şi a menţiunii obligaţiei reclamantei de a preciza cererea de chemare în judecată, în condiţiile în care aceasta nu avea cunoştinţă de cele petrecute la singurul termen la care a fost reprezentată, respectiv la termenul din 16.04.2021.

De asemenea, o altă eroare în procedura de citare este faptul că instanţa nu i-a pus în vedere să aleagă un domiciliu în România în vederea efectuării procedurii de citare.

Aşadar, instanţa a greşit atunci când nu a citat reclamanta cu menţiunea obligaţiei de a preciza cererea de chemare în judecată şi a obligaţiei de a-şi alege un domiciliu procesual pe teritoriul României.

În opinia recurentei, instanţa nu a exercitat un rol activ în comunicarea şi citarea actelor de procedură şi nu a realizat toate demersurile pentru a respecta întocmai dispoziţiile art. 501 C. proc. civ.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, prin prisma motivelor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Deşi recurenta - reclamantă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., în realitate criticile formulate intră în sfera de aplicaţie doar a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care cuprinde cele mai variate neregularităţi de ordin procedural, precum şi încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil, cum ar fi principiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului.

Recurenta - reclamantă a invocat în cererea de recurs o pretinsă încălcare de către instanţa de fond a regulilor de procedură, prin aceea că nu ar fi citat reclamanta cu menţiunea de a preciza actele administrative pe care înţelege să le conteste, dar şi prin faptul că nu i-ar fi pus în vedere să îşi aleagă un domiciliu în România unde ar urma să i se facă comunicările privind procesul.

Prin urmare, susţinerile recurentei - reclamante vor fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.., conform căruia:

"Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Cercetând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că în cel de-al doilea ciclu procesual, faţă de indicaţiile deciziei de casare (Decizia nr. 5026/08.10.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal), instanţa de fond a dispus la primul termen de judecată emiterea unei adrese către reclamantă în sensul de a preciza dacă înţelege să conteste şi decizia de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x din data de 20.01.2017 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, adresă ce a fost emisă la sediul ales al avocatului reclamantei C. (Încheierea de şedinţă din 08.01.2021 - dosar de fond în rejudecare).

Întrucât la următorul termen de judecată stabilit în cauză, apărătorul reclamantei a învederat instanţei împrejurarea rezilierii contractului de asistenţă, prima instanţă a dispus amânarea cauzei şi citarea reclamantei la adresa de domiciliu indicată prin cererea de chemare în judecată, atât cu menţiunea de a-şi alege un domiciliu în România, cât şi cu menţiunea precizării contestaţiei (Încheierea de şedinţă din 12.02.2021 - fila x).

În cauză, au mai fost acordate două termene de judecată, unul pentru lipsă de procedură (Încheierea de şedinţă din 05.03.2021 - fila x), iar celălalt la solicitarea apărătorului reclamantei - avocat B. (Încheierea de şedinţă din 16.04.2021 - fila x), care însă a învederat la următorul de judecată acordat rezilierea contractului de asistenţă.

Faţă de această împrejurare, instanţa de fond a dispus din nou citarea reclamantei la adresa de domiciliu indicată prin cererea de chemare în judecată, atât cu menţiunea de a-şi alege un domiciliu în România, cât şi cu menţiunea precizării contestaţiei (Încheiere de şedinţă din 07.05.2021 - fila x).

La termenul din 25.06.2021, procedura fiind legal îndeplinită, Curtea de Apel Craiova a reţinut cauza spre soluţionare, pronunţând hotărârea recurată.

Din cele expuse anterior, rezultă în mod evident că recurenta a avut cunoştinţa de toate obligaţiile stabilite în sarcina sa, fiind de mai multe ori citată sub ambele aspecte şi, prin urmare, susţinerile invocate în cererea de recurs nu pot fi primite.

Deşi obligaţia de alegere a unui domiciliu în România unde urmează să li se facă toate comunicările privind procesul revine persoanelor aflate în străinătate, obligaţia de a pune în vedere părţii să procedeze în această manieră, revine instanţei de judecată, aceasta fiind cea care are obligaţia de a încunoştinţa partea aflată în străinătate despre obligaţiile ce îi revin.

În speţă, recurenta a fost citată cu respectarea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) pct. 13 coroborat cu dispoziţiile art. 156 C. proc. civ. şi, întrucât partea nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei referitoare la alegerea unui domiciliu în România, în continuare efectuarea comunicărilor s-a realizat prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.

De asemenea, reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită de instanţă de a-şi preciza obiectul contestaţiei, deşi a fost legal citată cu menţiune în acest sens.

De altfel, părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de judecător şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările, fiind de menţionat şi faptul partea reclamantă a avut cunoştinţă de lipsurile cererii de chemare deduse judecăţii şi prin pronunţarea şi comunicarea, în primul ciclu procesual, a Deciziei nr. 5026/08.10.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru aceste motive, constatând că sentinţa recurată prin care a fost respinsă acţiunea reclamantei este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 194/2021 din 25 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 iunie 2023.