Appeal dismissed; judicial inspection's dismissal of unsigned electronic complaint upheld
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision to reject the action and leaving the dismissal of the claimant's demands in force. The dispute involved a civil administrative action where the plaintiff sought to compel the Judicial Inspection to process an electronic complaint submitted in January 2022 and to award moral damages, arguing that the refusal was erroneous. The courts determined that the complaint was lawfully closed by the Judicial Inspection because it failed to meet mandatory formality requirements, specifically lacking a valid signature. The decisive legal basis for this outcome was Article 45(2) of Law No. 317/2004, which allows for the closing of unsigned or incomplete complaints, interpreted in conjunction with Article 7 of Law No. 455/2001, which mandates that electronic documents requiring a written form for validity or proof must include an extended electronic signature based on a qualified certificate; the submitted email did not satisfy these requirements, rendering the complaint inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ, art. 425 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 45 alin. (2) din legea nr. 317/2004; Appeal dismissed; judicial inspection's dismissal of unsigned electronic complaint upheld: Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea motivelor în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 31 mai 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a solicitat obligarea pârâtei la soluţionarea sesizării formulate în data de 21.01.2022 cu email-ul de la ora 11:09 şi la plata de daune morale.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 1693 din data de 04.10.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs.
Împotriva sentinţei civile nr. 1693 din data de 04.10.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod eronat instanţa de fond a reţinut că CSM "nu a constatat legalitatea petiţiei ci i-a comunicat procedura de soluţionare a sesizărilor".
În răspunsul la întâmpinare depus cu email-ul din ziua de 06.08.2022 ora 14:54 a arătat că între petiţionar şi CSM există o corespondenţă dovedită pe email, că a mai formulat sesizări la CSM şi nu i s-a solicitat niciodată să le semneze electronic pentru a fi soluţionate.
Prin email-ul din ziua de 25.01.2022 ora 08:27 a solicitat expertizarea psihiatrică a şefului inspecţiei judiciare B. iar Inspecţia Judiciara i-a răspuns că magistraţii sunt testaţi psihologic şi medical înainte de înscrierea la concursul de ocupare a unui post: de magistrat, iar ulterior aceştia sunt testaţi psihologic la fiecare 5 ani. I s-a dat un răspuns, însă trebuie remarcat faptul că răspunsul a fost dat la o sesizare nesemnată electronic.
Ba chiar a exemplificat faptul că a chemat în judecată CSM în dosarul x/2020 în baza unei sesizări trimisă pe email şi nesemnată electronic iar CSM şi Curtea de Apel Bucureşti nu au invocat niciodată faptul că sesizarea nu era semnată electronic, considerând sesizarea ca fiind valabilă.
Solicită ca mijloace de proba înscrisurile depuse la instanţa de fond şi sentinţa civilă nr. 1693 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în data de 04 octombrie 2022 în soluţionarea prezentului dosar.
4. Apărările formulate în cauză.
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea motivelor în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 februarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 31 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia instanţei de recurs.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei la soluţionarea sesizării formulate în data de 21.01.2022 cu email-ul de la ora 11:09 şi la plata de daune morale.
Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând în esenţă că, intimata-pârâtă în mod just a constatat că sesizarea formulată la data de 21.01.2022 nu respectă condiţiile de probă sau de validitate prevăzute de lege, sens în care, în temeiul dispoziţiilor art. 45 indice 1 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a dispus clasarea acesteia.
Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.
Astfel, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs, recurentul-reclamant invocă cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.
Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia adoptată, context în care, Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamant în contextul faptic dat.
Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant susţine că în mod greşit nu s-a soluţionat de către intimata-pârâtă sesizarea formulată în data de 21.01.2022 şi transmisă cu email-ul de la ora 11:09.
În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.
Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că sesizarea formulată de reclamantul A. prin intermediul poştei electronice, la data de 21.01.2022 şi transmisă către Consiliul Superior al Magistraturii a fost direcţionată către Inspecţia Judiciară, iar prin adresa nr. x/2022, Consiliul Superior al Magistraturii i-a comunicat petentului că "mesajele electronice trimise în referire la dosarul nr. x/2020 au fost trimise, în temeiul art. 61 din O.G. nr. 27/2002, Inspecţiei Judiciare".
De asemenea, prin adresa nr. x/2.02.2022, Inspecţia Judiciară i-a comunicat petentului că, în temeiul art. 45 alin. (2) din legea nr. 317/2004, sesizarea sa a fost clasată, întrucât nu îndeplineşte condiţiile de formă, respectiv lipseşte semnătura petentului. Prin aceeaşi adresă i s-a adus la cunoştinţă petentului că are posibilitatea de a formula o nouă sesizare cu respectarea condiţiilor legale şi anume cu indicarea datelor de identificare şi a indiciilor privind identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, cu menţiunea de a semna sesizarea olograf sau electronic.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că, dispoziţiile art. 45 indice 1 alin2. din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora:
"În cazul în care sesizarea nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii concrete cu privire la situaţia de fapt care a determinat sesizarea, aceasta se clasează şi se comunică răspuns în acest sens. Se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege." au fost interpretate în mod corect de prima instanţă având în vedere că, analiza condiţiilor de admisibilitate a semnăturii electronice a fost realizată prin prisma dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 referitoare la comunicarea prin mijloace electronice de comunicare la distanţă, conform cărora:
"în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii."
Faţă de aceste dispoziţii legale, în mod corect s-a reţinut de către prima instanţă că, sesizarea petiţionarului, comunicată la data de 21.01.2022, în modalitatea de transmitere electronică, nu răspunde exigenţelor de formă impuse înscrisurilor în format electronic şi nu a permis stabilirea veridicităţii datelor privind identitatea petiţionarului, nefiind un document original sub semnătură privată.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că în urma corespondenţei purtate prin intermediul poştei electronice, recurentul-reclamant a intrat în posesia rezoluţiei emise în lucrarea cu nr. x/2.02.2022 şi pe cale de consecinţă, motivele de recurs sunt nefondate sub acest aspect.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1693 din 4 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 31 mai 2023.