Appeal rejected; environmental closure measures upheld against operator for non-compliance under GEO 195/2005.

Şedinţa publică din data de 31 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 12.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General şi Comisariatul Judeţean de Mediu Olt, a solicitat anularea în totalitate a notelor de constatare x/14.10.2020 şi y/15.10.2020 şi Adresa x/23.10.2020 prin care a fost respinsă cererea prealabilă, emise de Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General, acte administrative în baza cărora pârâţii au luat următoarele măsuri:

1. Prin nota de constatare x/14.10.2020 s-a dispus:

a) încetarea temporară a activităţii generatoare de poluare a aerului, respectiv funcţionarea instalaţiei de incinerare, inclusiv distrugerea/deteriorarea sigiliilor aplicate de Garda Naţională de Mediu (001 şi 002) şi menţionate în nota de constatare respectivă.

b) Asigurarea certificată a funcţionării întregului ansamblu de filtrare al gazelor aşa cum este menţionat în autorizaţia de mediu nr. x/14.04.2020 emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului Olt, luând în considerare că emisiile generate în urma procesului de incinerare sunt evacuate direct în atmosferă.

c) La momentul pornirii instalaţiei de filtrare, S.C. A. S.R.L. Slatina, în calitate de operator va asigura pe amplasament prezenţa unui organism autorizat pentru a certifica funcţionarea întregului ansamblu de filtrare al gazelor rezultate din incinerarea deşeurilor.

d) S.C. A. S.R.L. va notifica Garda Naţională de Mediu cu 24h înainte de prezenţa pe amplasament a organismului certificat (autorizat), care va notifica că toate operaţiunile de certificare a sistemului de filtrare se vor realiza numai în prezenţa comisarilor GNM.

e) Va fi pusă în funcţiune instalaţia de epurare aferentă incineratorului ecologic IE (v)150, instalaţie de epurare prevăzută şi în Autorizaţia de mediu x/14.04.2020. Când va fi pusă în funcţiune se va notifica Garda Naţională de Mediu.

f) Incinerarea deşeurilor se va realiza cu respectarea prevederilor capitolului 1 - activitate autorizată în parametrii camerei de post - combustie (de ardere secundară) din autorizaţia de mediu x/14.04.2020.

2. Prin nota de constatare x/15.10.2020, Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General, la data de 15.10.2020, orele 15:30, instalaţia de incinerare a societăţii a fost oprită şi a fost sigilată cu sigiliile GNM 001 şi 002, ca o completare la nota de constatare nr. x/14.10.2020.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 365 din data de 12 noiembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Comisariatul Judeţean de Mediu Olt şi a respins acţiunea faţă de acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Garda Naţională de Mediu-Comisariatul General.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 365 din data de 12 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L..

În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că, prin hotărârea recurată instanţa de fond a motivat că societatea recurentă nu a adus la îndeplinire măsura nr. 1 şi măsura nr. 2 din NC nr. 144/18.08.2020, fapt constatat de organele GNM prin NC nr. 175/14.10.2020 şi că pentru prelevarea de probe de către laboratorul de mediu din cadrul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Dolj la data de 09.10.2020, finalizat prin încheierea raportului de încercare nr. 109 67/E/13.10.2020 nu are importanţă dacă acesta este autorizat sau nu şi totodată a constatat că măsurile dispuse de pârâtă prin actele contestate nu s-au întemeiat pe rezultatele obţinute prin intermediul său.

În continuare, recurenta-reclamantă susţine că hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 61 alin. (1) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 195/2005, potrivit cărora:

"autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului prin autorităţile publice din subordinea sa supraveghează şi controlează aplicarea prevederilor legale privind protecţia atmosferei şi gestionarea zgomotului ambiental în care scop:

A. Dispune în scris sau în actul de control încetarea temporară sau definitivă a activităţilor generatoare de poluare, disconfort olfactiv în vederea aplicării unor măsuri de urgenţă sau pentru nerespectarea programului pentru conformare şi/sau a planului de gestionare a disconfortului olfactiv după caz.

B. Solicită aplicarea măsurilor tehnologice a restricţiilor şi interdicţiilor în scopul prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluanţi şi a disconfortului olfactiv."

Instanţa de fond fără a-şi motiva hotărârea a dispus că va înlătura apărările societăţii recurente, formulate în baza raportului de încercare nr. x/13.10.2020 din care a rezultat că societatea respectă valorile limită de emisie prevăzute de lege şi nu a existat o activitate poluatoare rezultată din incinerarea deşeurilor, deoarece încetarea temporară a activităţii de poluare expusă în act s-a datorat faptului că ar exista periculozitate la un anumit tip de deşeu fără al nominaliza şi se coroborează cu faptul că instalaţia nu respectă legislaţia de mediu în vigoare de funcţionare în condiţii de siguranţă, precum şi să fi existat o activitate generatoare de poluare, care presupunea ca incinerarea deşeurilor cu incineratorul nu respectau prevederile Legii nr. 276/2013 Anexa 6 capitolul 3, prin depăşirea limitelor emisiilor prevăzute de acest act normativ precum si de valorile limita de emisie stabilite prin autorizaţia de mediu nr. x/14.04.2020 emisa de APM OLT.

Acest fapt este dovedit prin raportul de încercare nr. x/13.10.2020 emis de APM Dolj, care a constatat că la data prelevării de probe dispusă a fi efectuată de GNM - CG s-a constatat că incineratorul şi implicit activitatea de incinerare respectau prevederile legislaţiei de medii astfel:

- Pentru CO valorile limită admise de Anexa 6 punctul 3 din Legea 278/2013 se situează la cifra 100, iar valoarea determinată prin măsurători la coşul incineratorului consemnată în raportul de încercare x/13.10.2020 emis de APM Doi] a fost de 67.25 [ măsurătoarea 1] şi 69.16 [ măsurătoarea nr. 2].

- Pentru S02 [oxizi de sulf] valoarea permisă de lege este de 200, iar valoarea măsurată la coşul incineratorului de laboratorul de mediu al APM Dolj a fost de l0.81 [măsurătoarea nr. l] şi 21.15 [măsurătoarea nr. 2].

- Pentru N02 [oxizi de azot] valoarea limită de emisie prevăzută de lege [VLE] este de 400, iar valoarea măsurată de laboratorul APM Dolj a emisiilor la cos la data de 09.10.2020 a fost de 229 [măsurătoarea nr. l] şi 201 [măsurătoarea nr. 2], deci la jumătate faţă de prevederile Anexei 6 Capitolul 3 din Legea 278/2013.

Consideră că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a disp art. 61 alin. (1) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 195/2005, invocată ca temei legal de suspendare a activităţii societăţii, încălcând prin hotărârea pronunţată disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. deoarece la data efectuării controlului 09.10.2020, de către GNM - CG nu erau îndeplinite condiţiile cerute de acest text de lege pentru a putea fi aplicabile şi anume:

- limitele stabilite prin aceasta autorizaţie (a se vedea fila39 din autorizaţia de mediu nr. x/14.04.2020, depusă la dosarul cauzei].

- O a 2-a condiţie ceruta de textul prevăzut de art. 61 alin. l lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 195/2005 este ca încetarea temporară a activităţii generatoare de poluare să se facă în vederea aplicării unor masuri de urgentă, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

- O a 3-a condiţie cerută de textul prevăzuta de art. 61 alin. (1) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 195/2005 este aceea de a nu fi respectat programul pentru conformare şi/sau a planului de gestionare a disconfortului olfactiv.

În legătură cu această condiţie, potrivit art. 3 punctul 54 din O.U.G. nr. 195/2005, programul pentru conformare este un plan de măsuri necesare pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de protecţia mediului la termenele stabilite de autorităţile competente pentru protecţia mediului; programul pentru conformate face parte integrata din autorizaţia de mediu.

Art. 12 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005 arată că este obligatorie îndeplinirea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare şi măsurile stabilite în planul de gestionare al disconfortului olfactiv la termenele stabilite.

Deci, aceste texte de lege nu se referă la aducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite la data de 18.08.2020 prin NC 144, care au făcut obiectul de verificare prin NC 175/14.10.2020 a GNM - CG .

În legătură cu cele două măsuri, măsura nr. 1 şi măsura-nr. 2 notificate în NC 175/14.10.2020 că nu au fost aduse la îndeplinire, acest aspect este nefondat pentru că prin NC 175/14.10.2020 organele GNM - CG au precizat că instalaţia de aspirat fum de la coşul incineratorului a fost demontată şi că by-passul instalaţiei de incinerare nu exista, acest by-pass fiind o simplă gaură care nu poate fi închisă sau deschisă [a se vedea fila x dinNC17S/14.10.2020].

Prin autorizaţia de mediu nr. x/14.04.2020 emisă de APM OLT nu se prevede că măsura obligatorie impusa sau măsura a fi adusă la îndeplinire închiderea sau deschiderea inexistentului by-pass şi nici o dispoziţie legală nu reglementează situaţia aşa zisului by-pass pentru că el nu există în realitate, fapt ce rezultă şi din cartea tehnică a instalaţiei de incinerare [ fila x capitolul V - descrierea produsului ce se ataşează].

În legătură cu aducerea la îndeplinire a măsurii de a se pune în funcţiune instalaţia de epurare a gazelor stabilită prin NC 144/18.08.2020 şi constatată a fi neadusă la îndeplinire prin NC 175/14.10.2020, acest aspect este nefondat pentru că prin NC 468/09.10.2020 când a avut loc inspecţia propriu zisă, organele GNM nu au stabilit că acest sistem de epurare a gazelor ar fi fost oprit, pentru că nu este consemnat în această Notă de constatare.

Faptul că sistemul funcţiona este dat chiar de rezultatul consemnat în raportul de încercare x/13.10.2020 din care rezultă că valorile limită de emisie prevăzute de Legea nr. 278/2013 au fost sub limitele acestui act normativ, chiar situându-se spre cota de jumătate [ a se vedea raportul de încercare depus la dosarul cauzei].

Dacă nu ar fi funcţionat sistemul de epurare al gazelor, rezultatul prelevării de probe de la cos de către laboratorul de mediu al APM Dolj ar fi fost altul şi s-ar fi demonstrat astfel că dacă acestea nu erau epurate de către sistemul de epurare al gazelor arse, valorile limită de emisie cu siguranţă ar fi fost peste valorile stabilite de Legea nr. 278/2013.

Faptul că sistemul de epurare al gazelor al instalaţiei de incinerare funcţiona la datele de 09.10.2020 şi 14.10.2020 când s-a luat măsura suspendării activităţii de incinerare este dat de rezultatul consemnat în NC 24/13.02.20211 pag.l în care se precizează "echipamentele conexe camerei de combustie şi post combustie respectiv cele care sunt proiectate să asigure măsurarea gazelor, arse sunt funcţionale", cu prilejul punerii incineratorului în funcţiune după suspendare, constatându-se că acesta funcţiona la data respectivă în aceleaşi condiţii ca la oprirea sa avându-se în vedere şi faptul că pe perioada 15.10.2020 -13.02.2021 acest incinerator nu a funcţionat.

Or, aprecierea instanţei de fond că la data de 09.10.2020 când s-a făcut verificarea propriu zisă cu privire la faptul dacă măsurile impuse prin NC 144/18.08.2020 au fost aduse la îndeplinire, aspecte ce au fost consemnate în NC 175/14.10.2020, că masurile nu au fost aduse la îndeplinire este nefondată în raport de cele menţionate mai sus, de raportul de încercare x/13.10.2020 care nu a fost avut în vedere de instanţă la soluţionarea cauzei în fond, precum şi în raport de aspectele constatate la data de 13.02.2021 şi menţionate în NC 24, din care rezultă că instalaţia de incinerare a deşeurilor era funcţională şi toate echipamentele funcţionau la standardele prevăzute în autorizaţia de mediu x/14.04.2020.

Or, cu privire la aceste aspecte este o contradicţie între cele constatate de organele GNM la datele de 09.10.2020 -14.10.2020 când au constatat că instalaţia de incinerare şi activitatea de incinerare este poluatoare şi data de 13.02.2021 când instalaţia fiind pusă în funcţiune după oprirea sa din data de 15.10.2020, organele GNM au consemnat că instalaţia este în conformitate cu legislaţia de mediu şi că echipamentele sale respectă legislaţia de mediu, instalaţia funcţionând în aceleaşi condiţii ca şi la data opririi ei.

Rezultă aşadar ca la data de 09.10.2020 nu a existat o activitate generatoare de poluare şi că măsurile impuse prin NC 144/18.08.2020 au fost realizate şi că a fost respectat programul pentru conformare.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 01 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 19 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea în totalitate a notelor de constatare x/14.10.2020 şi y/15.10.2020 şi Adresa x/23.10.2020 prin care a fost respinsă cererea prealabilă, emise de Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând în esenţă că, măsurile dispuse prin notele de constatare nr. x/14.10.2020 şi nr. y/15.10.2020 au fost emise în conformitate cu dispoziţiile legale raportat la starea de fapt constatată, având în vedere că acestea au stabilit în sarcina reclamantei măsuri cu termen de realizat în vederea respectării actului de reglementare care stă la baza funcţionării societăţii din punct de vedere al protecţiei mediului.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 195/2005, potrivit cărora: autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului prin autorităţile publice din subordinea sa supraveghează şi controlează aplicarea prevederilor legale privind protecţia atmosferei şi gestionarea zgomotului ambiental în care scop:

A. Dispune în scris sau în actul de control încetarea temporară sau definitivă a activităţilor generatoare de poluare, disconfort olfactiv în vederea aplicării unor măsuri de urgenţă sau pentru nerespectarea programului pentru conformare şi/sau a planului de gestionare a disconfortului olfactiv după caz.

B. Solicită aplicarea măsurilor tehnologice a restricţiilor şi interdicţiilor în scopul prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluanţi şi a disconfortului olfactiv."

Aceste critici au fost încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că, în raport de conţinutul art. 61 din O.U.G. nr. 195/2005 şi definiţia autorităţilor care pot stabili măsurile respective, intimata-pârâtă are printre atribuţii şi posibilitatea de a dispune încetarea temporară a activităţii unui operator economic, actele emise sunt acte administrative ale unei autorităţi publice, întocmite de agentul constatator ca reprezentant al acestei autorităţi administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială şi care face dovada situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumţiei de legalitatea actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumţia de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) şi cu prezumţia de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Împrejurarea că Garda Naţională de Mediu verifică respectarea măsurilor de protecţie a mediului impuse de actele de reglementare emise de autorităţile competente pentru protecţia mediului şi dispune încetarea temporară a activităţii unui operator economic, nu poate fi asimilată unei activităţi nelegale, sau că actele au fost emise cu exces de putere, atât timp cât din conţinutul notelor de constatare rezultă că acestea au fost emise de intimata-pârâtă în calitate de autoritate publică, în aplicarea dispoziţiilor H.G. nr. 1005/2012 pentru organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu şi O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului şi conţin constatările echipei de control din cadrul autorităţii pârâte, precum şi măsuri concrete pentru intrarea în legalitate.

Cu privire la critica recurentei-reclamante în sensul că prin raportul de încercare nr. x/13.10.2020 emis de APM Dolj în care se menţionează că la data prelevării de probe s-a constatat că incineratorul şi implicit activitatea de incinerare respectau prevederile legislaţiei de mediu, Înalta Curte constată că acest raport se referă strict la probele supuse analizelor la momentul respectiv, în timp ce în cadrul notelor de constatare x/14.10.2020 şi y/15.10.2020 nu au fost reţinute în mod exclusiv doar emisiile generate în urma procesului de incinerare evacuate direct în atmosferă ci faptul că, recurenta-reclamantă nu a adus la îndeplinire măsurile nr. 1 şi nr. 2 din NC nr. 144/18.08.2020, respectiv faptul că recurenta-reclamantă a dezafectat tubulatura care prelua emisiile de la instalaţia de incinerare şi erau conduse într-un sistem de spălare a gazelor ncautorizat. By-pass-ul incineratorului era construit pe aceeaşi tubulatură pe care sunt evacuate în atmosferă emisiile rezultate din procesul de incinerare. A fost verificat modul de alimentare cu deşeuri medicale în camera de ardere, precum şi măsurarea temperaturii prin intermediul aparaturii din dotarea APM Dolj. S-a reţinut că, alimentarea incineratorului se efectuează manual cu o cantitate de 2-3 saci cu deşeuri la intervale de 10-15 minute, iar la solicitarea reprezentanţilor intimatei-pârâte, a fost introdusă treptat o cantitate mai mare de deşeuri în camera de ardere, 20-25 saci, iar după închiderea uşii incineratorului au fost observate emisii importante de culoare neagră eliberate direct în atmosferă. La verificarea temperaturii instantanee a efluentului gazos/emisiilor, măsurate cu aparatura APM Dolj, aceasta era de 450 ° C, iar temperatura în camera de ardere, afişată pe panoul de control era de 500 °C.

În acest context, s-a concluzionat, prin compararea celor două temperaturi, că emisiile rezultate în urma procesului de incinerare nu erau trecute prin sistemul de epurare al gazelor de ardere, fiind încălcate prevederile Autorizaţiei de mediu şi, pe cale de consecinţă s-a constatat că măsura nu a fost realizată nici până la data de 14.10.2020.

Cu privire la măsura nr. 2 din Nota de constatare nr. x/18.08.2020, prin care s-a dispus ca incinerarea deşeurilor să se realizeze cu respectarea prevederilor Cap.l Activitate autorizată - parametrii camerei de postcombustie (de ardere secundară) din AM nr. 64/14.04.2020, Înalta Curte constată că operatorul economic trebuia să pună în funcţiune instalaţia de distribuire a aerului suplimentar (această instalaţie având rolul realizării unei combustii corecte şi complete a deşeurilor supuse incinerării), cu atât mai mult cu cât în perioada 03.07.2020-03.08.2020 pe amplasament au fost incinerate 128,366 t deşeuri medicale, iar în cadrul managementului deşeurilor spitaliceşti, procesul de incinerare are sarcina evidentă de a elimina acest tip de deşeuri periculoase, cu condiţia de a respecta limitele maxim admise cu privire la emisiile de aer.

De asemenea, preluarea deşeurilor trebuie să se realizeze cu o cântărire efectivă, stocare temporar în condiţii care să facă faţă unor eventuale opriri neprogramate sau eventuale defecţiuni ale instalaţiei, iar alimentarea în unitatea de ardere să se facă în şarje în funcţie de compoziţia deşeurilor recepţionate, fiecare încărcătură fiind absolut necesar să stea o perioadă de timp prestabilită la o temperatură standard prevăzută şi în AM nr. 64/14.04.2020, astfel încât să fie distruse în totalitate substanţele nocive.

Înalta Curte constată că periculozitatea acestui tip special de deşeuri a fost coroborată cu faptul că instalaţia nu respectă legislaţia de mediu în vigoare şi nu funcţionează în condiţii de siguranţă, fiind sesizată lipsa unor componente fără de care nu se poate asigura o monitorizare a fiecărui lot de deşeuri, respectiv by-passul incineratorului era la momentul controlului în poziţia în care permitea evacuarea gazelor (rezultate în urma procesului de incinerare) direct în atmosferă, în loc să le direcţioneze prin instalaţia de epurare.

Aşa fiind, nu pot fi primite criticile recurentei-reclamante conform cărora "în raport de dispoziţiile art. 50 pct. 12 din Legea nr. 278/2013 - deşeurile infecţioase provenite din activităţile medicale care prezintă riscuri de infectare trebuie introduse direct în cuptor, fără a fi amestecate, în prealabil, cu alte categorii de deşeuri şi fără a fi manipulate în mod direct", având în vedere pe de o parte că recurenta-reclamantă nu a procedat la introducerea acestora direct în cuptor, iar pe de altă parte, chiar aceasta susţine că deşeurile periculoase au fost depozitate, deoarece deţine un spaţiu de depozitare betonat, acoperit şi bine întreţinut, fără potenţial de poluare.

Or, sub acest aspect, prima instanţă a reţinut că echipa de control şi-a asumat o decizie de a impune o stocare a unei cantităţi minime de deşeuri medicale periculoase în vederea vizualizării unui întreg ciclu de ardere. De altfel, cu această ocazie s-a dovedit în fapt, chiar şi lipsa dotărilor în ceea ce priveşte o locaţie dedicată, anume camere dotate cu instalaţie de frig pentru a fi folosite în cazuri de forţă majoră, în cazul unor defecţiuni, astfel încât să nu fie stocate în aer liber generând disconfort olfactiv în zonă şi scurgeri în canalizarea interioară a amplasamentului. Totodată, s-a reţinut că nu cunoaşte amplasarea conductelor bazinelor şi/sau bazelor şi modul de comunicare între ele sau cu exteriorul, însă din declaraţiile verbale ale administratoarei a rezultat că, în cazul unor ploi abundente, curtea se umple de apă dar şi de deşeuri lichide probabil şi din afara amplasamentului, de aici rezultând că nu se cunoaşte sigur planul de situaţie de pe întreaga platformă industrială pe care se află amplasată instalaţia.

Cu privire la ultima critică prin care se susţine încălcarea dreptului la apărare prin faptul că, societatea recurentă a solicitat Gărzii Naţionale de Mediu ca la prelevarea de măsurători să asiste şi laboratoarele S.C. B. S.R.L. Piteşti şi S.C. C. S.A. Bucureşti, Înalta Curte constată că această ipoteză a fost formulată pentru prima dată în faţa instanţei de recurs, ceea ce este interzis de către dispoziţiile art. 478 C. proc. civ., conform cărora "părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare", având în vedere că în faţa primei instanţe, recurenta-reclamantă a solicitat să se aibă în vedere că "rapoartele de încercare întocmite de cele două societăţi au scos în evidenţă că emisiile de gaze de ardere la coş şi în atmosferă se situează cu mult sub limitele prevăzute de lege, ceea ce demonstrează că sistemul de epurare a gazelor al incineratorului funcţiona şi funcţionează normal".

Subsumat aceleiaşi critici, recurenta-reclamantă susţine că i s-a încălcat dreptul la apărare prin respingerea concluziilor raportului de expertiză extrajudiciară, reţinând că acest raport nu a relevat o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în NC 175/14.10.2020 emisă de GNM-CG.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că concluziile "Raportului de Expertiză Tehnică Extrajudiciară" sunt sunt infirmate de concluziile "Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară" dispus de instanţa de judecată în soluţionarea cauzei nr. 886/54/2021, având ca obiect cererea S.C. A. S.R.L. de anulare Notei de constatare şi din cuprinsul căruia rezultă că:

"Raportat la prescripţiile tehnice, nici la data efectuării expertizei tehnice 13.02.2021, sistemul automat de alimentare cu deşeuri al incineratorului nu este în stare de funcţiune. Uşa de alimentare şi sistemul pneumatic nu sunt în stare de funcţionare."

Concluzionând, Înalta Curte constată că măsurile dispuse de către intimatul-pârât Garda Naţională de Mediu în sarcina recurentei-reclamante sunt măsuri cu termen de realizat în vederea respectării actului de reglementare care stă la baza funcţionării societăţii din punct de vedere a protecţiei mediului.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 365 din 12 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 31 mai 2023.