Appeal dismissed: public transport subsidies held not directly linked to price and excluded from VAT taxable base

Şedinţa publică din data de 31 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.10.2015, sub nr. x/2014 reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti - R.A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 114/23.04.2014 (pct. 1 şi pct. 3), emisă de A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON taxă timbru, conform art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin sentinţa civilă nr. 547/27.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia nulităţii acţiunii în ceea ce priveşte solicitarea de anulare a deciziei de soluţionare pct. 3 ca neîntemeiată, admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii în ceea ce priveşte solicitarea de anulare a deciziei de soluţionare a contestaţiei pct. 3 şi respinsă acţiunea sub acest aspect, fiind respinsă în rest acţiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 3560/14.11.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul formulat de către Regia Autonomă de Transport Bucureşti, casată sentinţa recurată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare la data de 14.03.2018 sub nr. de dosar x/2014

În rejudecare a fost administrată proba cu expertiză contabilă.

2. Hotărârea primei instanţe, în fond după casare.

Prin sentinţa civilă nr. 157 din data de 15 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Societatea de Transport Bucureşti STB S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor; a anulat în parte Decizia nr. 114/23.04.2014, respectiv pct. 1 din Decizia nr. 114/23.04.2014 referitor la respingerea contestaţiei pentru suma de 183.965.550 RON, precum şi în parte pct. 3 din Decizia nr. 114/23.04.2014 pentru suma de 3.675.461 RON TVA şi 3.803.845 RON accesorii aferente TVA; a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată şi a obligat pârâta la plata sumei de 2075 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru fond şi recurs, precum şi onorariu de expert.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 157 din data de 15 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin primul motiv de recurs se susţine că, hotărârea primei instanţe este nelegală întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).

Instanţa, în considerentele hotărârii atacate, s-a limitat la a expune concluziile expertului contabil fără a prezenta propriile argumente care au stat la baza soluţiei adoptate, ceea ce echivalează cu o nemotivare, întrucât soluţia dată nu poate face obiectul cenzurii instanţei de control judiciar.

Or, în situaţia în care instanţa nu a prezentat niciun argument personal în considerarea căruia şi-ar fi format convingerea, şi, în situaţia în care nu s-a arătat niciun un motiv pentru care au fost înlăturate apărările instituţiei pârâte, inclusiv obiecţiunile formulate la raportul de expertiză contabilă, instanţa de fond omologând concluziile acestuia şi întemeindu-şi soluţia, exclusiv pe acestea, hotărârea atacată nu este motivată potrivit legii.

De asemenea, instanţa de fond nu motivează care norme de drept material au fost încălcate la emiterea actului administrativ anulat de către aceasta.

Invocă, în susţinerea considerentelor anterior expuse, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3774/2020 pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Faţă de cele expuse, solicită să se constate incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., şi, constatând ca este imposibilă exercitarea controlului judiciar, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se arată că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 pct. 8 C. proc. civ..)

Pentru a pronunţa hotărârea atacată, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din raportul de expertiză fiscal-contabilă rezultă că subvenţia acordată cu privire la călătoriile efectuate de pensionari nu era legată de preţ întrucât nu putea fi determinată înainte de desfăşurarea activităţii de transport şi în consecinţă nu trebuia inclusă în baza de calcul a TVA.

Soluţia este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003, în forma aplicabilă în vigoare începând cu data de 01.09.2007, conform cărora baza de impozitare a TVA este constituită, pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) şi c), din tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni.

Această prevedere a fost explicitată prin pct. 18 alin. (1) şi alin. (2) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, în forma aplicabilă în perioada 30.03.2007-31.12.2009.

În scopul aplicării unitare a prevederilor art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale pct. 18 alin. (1) lit. a) şi b) din titlu VI din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009, a fost emisă Decizia nr. 4/2013 a Comisiei Fiscale Centrale, potrivit căreia:

"a) suma subvenţiei depinde de volumul bunurilor livrate/serviciilor prestate atunci când suma totală a subvenţiei acordate în cursul unei perioade stabilite de persoana care acordă subvenţia creşte sau scade direct proporţional cu numărul de unităţi de măsură subvenţionate, subvenţia fiind acordată pe fiecare unitate de măsură subvenţionată;

b) se consideră că suma subvenţiei poate fi determinată înainte de desfăşurarea activităţii atunci când beneficiarul subvenţiei cunoaşte înainte de prestarea serviciilor/livrarea bunurilor suma absolută sau procentuală a subvenţiei care va fi acordată pe fiecare unitate de măsură subvenţionată."

Având în vedere prevederile legale incidente, subvenţiile primite de la bugetul de stat, bugetele locale sau de la bugetul comunitar, legate direct de preţul bunurilor livrate şi/sau al serviciilor prestate, se includ în baza de impozitare.

De asemenea, în perioada 30.03.2007-31.12.2009, se consideră că subvenţia este legată direct de preţ dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

- suma subvenţiei să depindă de volumul bunurilor livrate/serviciilor prestate;

- suma subvenţiei să poată fi determinată înainte de desfăşurarea activităţii.

Nu intră în baza de impozitare a taxei subvenţiile sau alocaţiile primite de la bugetul de stat, de la bugetele locale sau de la bugetul Comunitar care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), cum sunt: subvenţiile pentru acoperirea cheltuielilor de transport public local, subvenţiile acordate pentru efectuarea de investiţii proprii.

Începând cu data de 01.01.2010, pct. 18 alin. (1) şi alin. (2) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, se consideră că subvenţia este legată direct de preţ dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

- subvenţia este concret determinabilă în preţul bunurilor şi/sau al serviciilor, respectiv este stabilită pe unitatea de măsură a bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate, în sume absolute sau procentual;

- cumpărătorii trebuie să beneficieze de subvenţia acordată furnizorului/prestatorului, în sensul că preţul bunurilor/serviciilor achiziţionate de aceştia trebuie să fie mai mic decât preţul la care aceleaşi produse/servicii s-ar vinde/presta în absenţa subvenţiei.

Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei subvenţiile sau alocaţiile primite de la bugetul de stat, de la bugetele locale, de la bugetul comunitar sau de la bugetul asigurărilor sociale de stat, care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), respectiv subvenţiile care sunt acordate pentru atingerea unor parametri de calitate, subvenţiile acordate pentru acoperirea unor cheltuieli sau alte situaţii similare.

STB a acordat gratuităţi şi reduceri de tarif la transportul public urban următoarelor categorii de persoane:

- pensionari cu domiciliul stabil în Bucureşti, indiferent de cuantumul pensiei, au beneficiat de gratuitate de 100% pe mijloacele de transport în comun aparţinând RATB în baza actului de identitate şi a ultimului talon de pensie, conform HCGMB nr. 139/2006;

- veterani de război şi văduve de război, revoluţionari, persoane persecutate politic, eroi martiri şi luptători care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, persoane foşti deţinuţi politici, deportate în străinătate, persoane persecutate politic, detaşamente de muncă forţată, membrii Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi personalul din instituţiile administraţiei publice din municipiul Bucureşti, au beneficiat de gratuitate la transportul în comun acordată sub formă de abonamente lunare pe toate traseele în baza Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, Legii nr. 341/2004 a recunoştiinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, Legii nr. 189/2000 privind aprobarea O.G. nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, HCGMB nr. 36/1999şinr. 33/2011;

- elevi şi studenţi din învăţământul de stat al municipiului Bucureşti, de la cursurile de zi, elevii şi studenţii bursieri ai statului român şi donatorii onorifici de sânge au beneficiat de reducerea tarifului cu 50% la transportul urban, în baza unor legitimaţii de transport lunare eliberate de RATB, potrivit prevederilor H.G. nr. 309/1996, Normelor aprobate prin OMECTS nr. 4055/1996, HCGMB nr. 129/1996 privind acordarea unor reduceri şi scutiri la tarifele de transport, Normelor aprobate prin OMECTS nr. 329/2007 şi H.G. nr. 1364/2006.

Subvenţiile încasate pentru acoperirea diferenţelor de tarif pentru gratuităţi şi reduceri reprezintă contrapartida obţinută de RATB pentru serviciile de transport public local şi se includ în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, aşa cum este reglementat la art. 137, alin. (1), lit. (a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia "Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din: a) pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) şi c), din tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni".

În perioada 01.09.2007-31.12.2009 potrivit pct. 18, alin. (1) din H.G. nr. 44/2004, dat în aplicarea prevederilor art. 137, alin. (1), lit. (a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, "(...) Se consideră că subvenţiile sunt legate direct de preţ dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) suma subvenţiei să depindă de volumul bunurilor livrate/serviciilor prestate; b) suma subvenţiei să poată fi determinată înainte de desfăşurarea activităţii".

În perioada 01.01.2010-31.12.2011 potrivit pct. 18, alin. (1) din H.G. nr. 44/2004, dat în aplicarea prevederilor art. 137, alin. (1), lit. (a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, "subvenţiile primite de la bugetul de stat, bugetele locale sau bugetul Comunitar, legate direct de preţul bunurilor livrate şi/sau al serviciilor prestate, se includ în baza de impozitare.(...). Se consideră că subvenţiile sunt legate direct de preţ dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) subvenţia este concret determinabilă în preţul bunurilor şi/sau al serviciilor, respectiv este stabilită pe unitatea de măsură a bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate, în sume absolute sau procentual; b) cumpărătorii trebuie să beneficieze de subvenţia acordată furnizorului/prestatorului, în sensul că preţul bunurilor/serviciilor achiziţionate de aceştia trebuie să fie mai mic decât preţul la care aceleaşi produse/servicii s-ar vinde/presta în absenţa subvenţiei".

Prin urmare, învederează că pentru perioada septembrie 2007- decembrie 2009:

- STB poate determina care este valoarea fiecărei subvenţii pentru fiecare categorie de abonament subvenţionat, prin efectuarea diferenţei între preţul nesubvenţionat al abonamentelor şi valoarea subvenţionată a acestora;

- subvenţia depinde de volumul serviciilor prestate, în sensul că pentru încasarea de la bugetul local al Municipiului Bucureşti a subvenţiilor aferente serviciilor de transport public urban, efectuate în favoarea persoanelor care au beneficiat de facilităţi nominalizate anterior, STB întocmea lunar anexe justificative în care erau înscrise categoria de beneficiari, subvenţia/persoană, numărul de persoane beneficiare şi valoarea subvenţiei, anexe ce erau înaintate Primăriei Municipiului Bucureşti.

Totalul anexelor justificative întocmite era preluat de STB lunar în adresa înaintată Primăriei Municipiului Bucureşti, Direcţia firianciar-contabilitate, prin care se solicita diferenţa de tarif reprezentând protecţia socială acordată călătorilor, stabilită în baza rezultatelor financiare realizate pe luna respectivă.

Pentru perioada 1 ianuarie 2010- 31 martie 2013, învederează următoarele considerente:

- subvenţiile sunt concret determinabile în preţul bunurilor şi/sau al serviciilor, respectiv sunt stabilite pe unitatea de măsură a bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate;

- cumpărătorii beneficiază de subvenţia acordată furnizorului/prestatorului, în sensul că preţul bunurilor/serviciilor achiziţionate de aceştia este mai mic decât preţul la care aceleaşi produse/servicii s-ar vinde/presta în absenţa subvenţiei, având în vedere că facilităţile de transport public urban de călători se acordă direct beneficiarilor prin eliberarea de legitimaţii de călătorie nominale sau de abonamente la preţuri subvenţionate (în cazul reducerilor de preţ).

Mai mult, este lipsit de relevanţă faptul că în cazul pensionarilor s-a estimat un număr de beneficiari ai acestei facilităţi, atât timp cât acest număr a fost utilizat pentru determinarea cuantumului subvenţiei corespunzătoare gratuităţii la transportul public în comun acordată acestei categorii de persoane.

Având în vedere cele precizate mai sus, subvenţiile solicitate şi încasate de reclamanta de la bugetul local pe baza unui număr de beneficiari cert sau estimat pentru gratuităţile şi reducerile acordate anumitor categorii de persoane pe mijloacele de transport în comun aparţinând RATB, în perioada septembrie 2007- martie 2013, se includ în baza de impozitare a TVA.

Precizează, de asemenea, că pentru stabilirea tratamentului fiscal al acestor operaţiuni, în ceea ce priveşte subvenţia acordată în perioada septembrie 2007- decembrie 2008 pensionarilor cu domiciliul stabil în Bucureşti, care au beneficiat de gratuitate pe mijloacele de transport în comun, organul de soluţionare a contestaţiei a solicitat opinia direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, respectiv Direcţiei Generale de Legislaţie Codul fiscal şi Reglementări Vamale, care în acord cu prevederile legale aplicabile situaţiei de fapt, a precizat că "în condiţiile în care în urma analizei efectuate, în baza constatărilor organelor de inspecţie fiscală şi în baza documentelor existente la dosarul contestaţiei rezultă că pe o anumită perioadă, valoarea subvenţiei a fost acordată pe fiecare unitate de măsură subvenţionată, respectiv, în cazul de faţă în funcţie de numărul de pensionari beneficiari ai acestei facilităţi, apreciază că acestea pot fi considerate ca fiind subvenţii legate direct de preţ, incluse în baza de impozitare a TVA."

Însuşirea de către instanţa de fond a concluziilor raportului de expertiză în sensul că subvenţia acordată cu privire la călătoriile efectuate de pensionari nu era legată de preţ întrucât nu putea fi determinată înainte de desfăşurarea activităţii de transport şi în consecinţă nu trebuia inclusă în baza de calcul a TVA este nelegală, întrucât expertul nu a analizat, în amănunt documentele depuse de RATB la PMB, pentru obţinerea subvenţiei.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 15 decembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 31 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 114/23.04.2014 (pct. 1 şi pct. 3), emisă de A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prima instanţă, în fond după casare, a anulat în parte Decizia nr. 114/23.04.2014, respectiv pct. 1 din Decizia nr. 114/23.04.2014 referitor la respingerea contestaţiei pentru suma de 183.965.550 RON, precum şi în parte pct. 3 din Decizia nr. 114/23.04.2014 pentru suma de 3.675.461 RON TVA şi 3.803.845 RON accesorii aferente TVA; a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată şi a obligat pârâta la plata sumei de 2075 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, subvenţia acordată reclamantei nu era legată de preţ, astfel cum s-a reţinut şi prin decizia de casare cu putere de lucru judecat, precum şi prin raportul de expertiză întocmit, iar pentru aceste considerente nu trebuia inclusă în baza de impozitare, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Normele Metodologice, dispoziţii ce au fost în vigoare până la data de 01.01.2010, şi deşi pct. 18 alin. (2) din Normele Metodologice a fost modificat începând cu data de 01.01.2010, această prevedere este în continuare aplicabilă în cauză şi în forma modificată întrucât subvenţia acordată reclamantei nu era legată de preţ, astfel încât şi după această dată, suma acordată cu titlu de subvenţie nu trebuia inclusă în baza de impozitare.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs de faţă, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, prin primul motiv de recurs se invocă incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Un atare motiv de casare se justifică prin faptul că, în lipsa motivelor pe care se întemeiază soluţia pronunţată, nu se poate aprecia dacă soluţia adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

În speţă, recurentul-pârât a susţinut că instanţa nu a prezentat niciun argument personal în considerarea căruia şi-ar fi format convingerea, şi, în situaţia în care nu s-a arătat niciun un motiv pentru care au fost înlăturate apărările instituţiei pârâte, inclusiv obiecţiunile formulate la raportul de expertiză contabilă, instanţa de fond omologând concluziile acestuia şi întemeindu-şi soluţia, exclusiv pe acestea, hotărârea atacată nu este motivată potrivit legii.

Înalta Curte constată că, din cuprinsul textului art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., se desprinde necesitatea arătării motivelor de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei, precum şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, ea constituind astfel o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi, de altfel, singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include, printre altele, dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României şi hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României).

Circumstanţiind aspectele de ordin teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a făcut o justă analiză a susţinerilor părţilor şi a răspuns argumentelor acestora, expunând în mod logic şi gradual considerentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Astfel, este de observat că motivarea hotărârii atacate este clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, sub acest aspect Înalta Curte constatând că, în realitate, susţinerile recurentului-pârât referitoare la soluţia pronunţată, reflectă dezacordul părţii în privinţa argumentelor ce au stat la baza acestei soluţii, fără a susţine motivul de casare invocat.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este fondat, iar împrejurarea că recurentul-pârât nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe, nu poate conduce la incidenţa motivului de nelegalitate referitor la nemotivarea hotărârii, deoarece acest text de lege se referă la lipsa motivelor pe care se întemeiază soluţia adoptată, ipoteză care, aşa cum s-a arătat, nu se verifică în speţă.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de către recurentul-pârât pe această cale s-ar putea reţine că partea a invocat, eventual, o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, aspecte ce vor fi verificate şi analizate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă ipoteza că hotărârea recurată ar fi nemotivată nu poate fi primită.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Subsumat acestui motiv de casare, recurentul-pârât susţine că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003, în forma în vigoare începând cu data de 01.09.2007, conform cărora baza de impozitare a TVA este constituită, pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) şi c) din tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că în baza prevederilor art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi pct. 18 alin. (1) din H.G. nr. 44/2004 dat în aplicarea art. 137 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, în vigoare în perioada 01.09.2007-31.12.2009, respectiv în perioada 01.01.2010 - 31.03.2013, organele de inspecţie fiscală au stabilit TVA suplimentară aferentă subvenţiei încasate pentru perioada verificată în sumă de 80.538.810 RON şi accesorii aferente în sumă de 103.426.740 RON.

De asemenea, a reţinut că, prin decizia de trimitere, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că în drept, cauzei îi sunt aplicabile prevederile art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003, în forma aplicabilă în vigoare începând cu data de 01.09.2007 şi că, baza de impozitare a TVA este constituită, pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) şi c), din tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni.

În acest context, Înalta Curte constată că este corect raţionamentul primei instanţei în sensul că pentru perioada septembrie 2007 - decembrie 2008, subvenţia nu poate fi acordată pe fiecare unitate de măsură subvenţionată, deoarece pentru stabilirea subvenţiei sunt necesare şi elemente ce nu pot fi cunoscute înainte de desfăşurarea activităţii de transport, numărul efectiv de călători transportaţi sau costurile aferente serviciilor de transport efectuate, iar data la care subvenţia putea fi calculată este în luna următoare celei pentru care se solicită subvenţia, precum şi faptul că în aceste condiţii, dacă nu poate să fie determinată înainte de desfăşurarea activităţii de transport după cum impune pct. 18 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, subvenţiile acordate de la bugetul de stat nu sunt direct legate de preţ, ci reprezintă subvenţii pentru acoperirea cheltuielilor de transport public local fiind excluse din baza de impozitare a TVA.

Concluzionând, Înalta Curte constată că subvenţia acordată intimatei-reclamante nu era legată de preţ, astfel cum s-a reţinut şi prin decizia de casare cu putere de lucru judecat, precum şi prin raportul de expertiză întocmit, iar pentru aceste considerente nu trebuia inclusă în baza de impozitare, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Normele Metodologice, dispoziţii ce au fost în vigoare până la data de 01.01.2010, cât şi după această dată când a fost modificat pct. 18 alin. (2) din Normele Metodologice, fiind în continuare aplicabil în cauză şi în forma modificată întrucât subvenţia acordată intimatei-reclamante nu era legată de preţ, astfel încât şi după data de 01.01.2010 suma acordată cu titlu de subvenţie nu trebuia inclusă în baza de impozitare, acestea fiind acordate pentru acoperirea cheltuielilor de operare ca urmare a furnizării serviciului de transport public de călători şi a îndeplinirii interesului general, social şi economic al acestui serviciu, conform Legii nr. 92/2007.

Concluzionând, Înalta Curtea constată că din ansamblul materialului probator, înscrisurile administrate şi raportul de expertiză în mod corect a reţinut prima instanţă că subvenţia acordată cu privire la călătoriile efectuate de pensionari nu era legată de preţ întrucât nu putea fi determinată înainte de desfăşurarea activităţii de transport şi, în consecinţă, nu trebuia inclusă în baza de calcul a TVA, considerente de atrag nulitatea Deciziei nr. 114/2014 în parte, cu privire la sumele reprezentând TVA şi accesorii aferente.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva sentinţei nr. 157 din 15 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 31 mai 2023.