Appeal lapsed for inactivity; dismissal order upheld as claimant fails to pursue reinstatement challenge.

Şedinţa publică din data de 31 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 29 octombrie 2020 pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub numărul x/2020, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, contestaţie împotriva Ordinului nr. 3218/C/10.08.2020 şi împotriva răspunsului la plângerea prealabilă, solicitând anularea ordinului, repunerea în situaţia anterioară şi suspendarea executării actului în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 22 din data de 2 februarie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, prin Ministrul Justiţiei, şi a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 15 lit. d) şi art. 50 din Legea nr. 188/2000.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei indicate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs reclamanta A., atât în ceea ce priveşte soluţia pronunţată de instanţă asupra capătului de cerere referitor la suspendarea Ordinului 3218/C din 10.08.2020, cât şi în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra fondului cauzei. Recursul declarat faţă de soluţia primei instanţe ce a vizat cererea de suspendare a actului administrativ a fost întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta solicitând modificarea hotărârii privitor la solicitarea de suspendare a ordinului contestat şi constatarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a suspendării punerii în aplicare a actului administrativ contestat. Recursul promovat împotriva soluţiei prin care prima instanţă a dezlegat fondul cauzei a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., iar prin intermediul acestuia recurenta - reclamantă a solicitat casarea sentinţei atacate, cu consecinţa admiterii acţiunii de fond, astfel cum a fost formulată, a anulării ordinului contestat şi a repunerii sale în situaţia anterioară punerii în executare efectivă a dispoziţiilor acestuia.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimatul-pârât Ministerul Justiţiei, prin Ministrul Justiţiei a solicitat respingerea recursului promovat de recurenta- reclamantă ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările formulate în faţa primei instanţe.

4. Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 octombrie 2022, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 22 din data de 2 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că, prin încheierea de şedinţă din 19 octombrie 2022, a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A., apreciind incidente prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 19 octombrie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 19 aprilie 2023.

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit, din oficiu, de către instanţa de judecată.

În consecinţă, Înalta Curte, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, va constata intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării.

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 22 din data de 2 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată astăzi, 31 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.