Revision for contradictory decisions inadmissible where parties and acts differ; costs awarded.

Şedinţa publică din data de 31 mai 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 09.03.2021 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar, Consiliul Local Constanţa şi Primarul Municipiului Constanţa, anularea în tot a dispoziţiei nr. 4945/14.12.2020, prin care s-a dispus suspendarea reclamantului din funcţia publică de Director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială Constanţa şi repunerea sa în funcţia deţinută în cadrul acestei direcţii (ceea de director general) cu toate drepturile aferente, de la data de 14.12.2020 şi până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 2111 din data de 25.11.2021, Tribunalul Constanţa a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa şi Consiliul Local Constanţa, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanţa, a anulat dispoziţia nr. 4945 din 14.12.2020, emisă de pârât, şi a dispus repunerea reclamantului în funcţia de Director General al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială Constanţa de la data de 15.12.2020 şi până la data încetării raportului de serviciu prin demisia reclamantului, precum şi plata drepturilor salariale aferente de la data de 15.12.2020 si până la data încetării raportului de serviciu prin demisia reclamantului.

1.3. Împotriva sentinţei civile nr. 2111 din data de 25.11.2021 a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Constanţa.

2. Hotărârea suspusă revizuirii

Prin decizia civilă nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului, a admis recursul declarat de recurentul - pârât Primarul Municipiului Constanţa, a casat în parte sentinţa civilă nr. 2111 din data de 25.11.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2021 şi, rejudecând, a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Totodată, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus obligarea intimatului la plata către recurent a sumei de 2261 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în recurs.

3. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva deciziei civile menţionate anterior la punctul 2, a formulat cerere de revizuire intimatul - reclamant A., prin care, invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ., a solicitat, în esenţă, admiterea cererii de revizuire, cu consecinţa anulării deciziei civile nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 şi a trimiterii cauzei spre rejudecare unei astfel de instanţe.

În susţinerea căii extraordinare de atac, revizuentul a invocat încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat ataşat deciziei civile nr. 60 din data de 08.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2021 şi încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi a autorităţii de lucru judecat de care se bucură sentinţa civilă nr. 644 din data de 13.04.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia nr. 5 din data de 10.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanta în dosarul nr. x/2021.

A arătat, în esenţă, revizuentul că A. că a fost director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială Constanta din luna mai 2015, iar doamna B. s-a aflat în subordinea sa, în calitate de director al Căminului de bătrâni, din data de 06.09.2017. Ambii au fost suspendaţi din funcţiile deţinute prin dispoziţii date de organele competente, motivul fiind acelaşi, respectiv "pentru neîndeplinirea gravă a atribuţiilor de serviciu legate de instituirea şi aplicarea măsurilor pentru prevenirea contaminării şi combaterii efectelor COVID-19 în Căminul pentru persoane vârstnice Constanţa, situat pe Strada x nr. 104". Atât revizuentul A. cât şi doamna B. au contestat, în instanţă, cele doua decizii de suspendare, care, sub aspectul conţinutului lor, au fost identice, aşadar chestiunea litigioasa din dosarele celor doi a fost identică, respectiv nelegalitatea dispoziţiei emise de Primarul Municipiului Constanţa. Revizuentul a subliniat că apărările celor două instituţii pârâte, respectiv Primarul Municipiului Constanta şi DGAS Constanţa au fost identice în ambele dosare.

În raport de o atare situaţie de fapt, revizuentul a evocat incidenţa cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, însă instituţia autorităţii de lucru judecat protejează atât efectul negativ (imposibilitatea reluării aceleiaşi judecăţi, pentru a se statua în sens contrar), cât şi efectul pozitiv al lucrului judecat (un aspect litigios care, odată tranşat jurisdicţional, nu poate fi contrazis de o judecată ulterioară).

Expunând în mod comparativ aspectele reţinute prin decizia civilă nr. 60 din data de 08.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respins apelul formulat de DGAS Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 2449/15.06.2021 (prin care se admisese acţiunea doamnei B. şi se dispusese anularea Dispoziţiei nr. 61/04.01.2021) cu cele ale deciziei civile nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi apărările formulate de către două instituţii publice pârâte (DGAS Constanţa şi Primăria Constanţa) în cele două litigii, despre care a afirmat că au fost identice, revizuentul a clamat existenţa unei contrarietăţi, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., între hotărârile pronunţate în cele două litigii referitoare la verificarea legalităţii a doua decizii de suspendare identice, a celor doi funcţionari publici care se aflau şi în relaţie de subordonare.

A arătat revizuentul că prin decizia a cărei revizuire se solicită instanţa nu a verificat legalitatea şi temeinicia deciziei de sancţionare în raport de conţinutul ei, ci a admis recursul Primăriei Constanţa şi a respins acţiunea revizuentului în condiţiile în care motivele de recurs au fost exact aceleaşi cu motivele de apel ale DGAS Constanţa ce au fost analizate prin decizia 60/08.02.2022.

Din punctul de vedere al revizuentului decizia 1044/06.10.2022 încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat cu privire la chestiunea litigioasă dedusă judecăţii în dosarul nr. x/2021, având in vedere faptul că, sub aspectul legalităţii dispoziţiei de sancţionare s-a statuat deja, cu titlu definitiv, faptul că decizia prin care s-a luat o astfel de măsura trebuia să indice, în mod concret, faptele imputate angajatului (acţiuni sau inacţiuni), urmările şi legătura de cauzalitate între acestea, deoarece trebuie avute în vedere garanţiile prevăzute în cazul măsurilor disciplinare.

A mai arătat revizuentul că, din decizia 60/08.02.2022 chestiunea litigioasă a fost soluţionată prin verificarea legalităţii şi temeiniciei deciziei contestate în raport de conţinutul ei, iar în decizia 1044/06.10.2022 aceeaşi chestiune litigioasă a fost soluţionată pe criterii subiective, analizându-se gravitatea faptei revizuentului, deşi legiuitorul nu a instituit criterii clare cu privire la acest aspect, iar chestiunea nemotivării dispoziţiei de suspendare nu a fost deloc atinsă.

În raport de astfel de aspecte, revizuentul a subliniat că prin pronunţarea celor doua decizii potrivnice (decizia nr. 60/08.02.2022 şi decizia nr. 1044/06.10.2022) s-a ajuns la situaţia în care directorului căminului de bătrâni (doamna B.), care se afla în subordinea directorului D.G.A.S. (revizuentul A.), să i se constate lipsa de culpa în "neîndeplinirea gravă a atribuţiilor", pe când în cazul revizuentul (de la care doamna B. a primit toate indicaţiile şi măsurile) să se reţină în culpa în exercitarea atribuţiilor, deşi revizuentul a fost suspendat din funcţie pentru aceleaşi considerente şi printr-o dispoziţie identică cu cea a directorului căminului de bătrâni.

Revizuentul a subliniat că nu a solicitat o nouă judecare a cauzei, ci a se avea în vedere faptul că aceeaşi chestiune litigioasă a fost soluţionată diferit de către aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Constanţa, câtă vreme atât dosarul nr. x/2021, în care s-a pronunţat decizia nr. 60/08.02.2022, cât şi dosarul nr. x/2021, în care s-a pronunţat decizia nr. 1044/06.10.2022 vizează o singură problemă de drept, iar prin soluţiile pronunţate s-a ajuns la negarea dezlegării jurisdicţionale care a fundamentat soluţia în primul dosar.

A mai considerat revizuentul că, prin pronunţarea celor doua decizii potrivnice asupra aceleiaşi chestiuni de drept s-a încălcat principiul potrivit căruia "egalitatea în drepturi presupune aplicarea aceluiaşi tratament juridic pentru situaţii analoage, fără a se permite realizarea unei discriminări între persoanele care au fost părţi în aceste situaţii". În opinia revizuentului, în speţa de faţă, a fost discriminat în mod grav, deoarece s-a aflat în aceeaşi situaţie cu doamna B., iar aceeaşi problemă de drept (legalitatea dispoziţiilor de suspendare) a fost soluţionată în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive.

Printr-un alt set de argumente, revizuentul a apreciat că decizia civilă 1044/06.10.2022 încalcă autoritatea de lucru judecat şi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat ataşate sentinţei civile 644/13.04.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 5/10.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, prin care s-a dispus suspendarea executării dispoziţiei nr. 4945/14.12.2020 până la soluţionarea dosarului de fond.

A învederat revizuentul că cele doua hotărâri (decizia civilă nr. 1044/06.10.2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa şi sentinţa civilă nr. 644/13.04.2021 a Tribunalului Constanţa, dată în dosarul nr. x/2021) au fost pronunţate în dosare diferite, având aceleaşi părţi, obiect şi cauză.

În opinia revizuentului, chiar dacă hotărârea nu soluţionează fondul, ci numai un aspect prealabil al acestuia, trebuie recunoscută autoritatea de lucru judecat a chestiunii tranşate cu consecinţe asupra unei noi sesizări a instanţei cu o nouă cerere prin care să se tindă la obţinerea unei soluţii contrare celei dintâi, apreciind revizuentul că aspectele dezlegate de instanţa învestită, în dosarul nr. x/2021, cu soluţionarea cererii de suspendare a deciziei administrative, întemeiate pe prevederile art. 14 şi art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 nu puteau fi contrazise prin analiza realizată, pe fondul cauzei, în dosarul nr. x/2021, a legalităţii aceleiaşi decizii administrative.

De asemenea, revizuentul a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 509 alin. (1) punctul 1 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei civile nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 şi, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului şi respingerea acestuia ca atare, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea, în totalitate, a sentinţei civile nr. 2111 din data de 25.11.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2021.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire în sensul de a se constata că au fost descoperite înscrisuri noi, reţinute de partea potrivnică şi care nu au putut fi înfăţişate de revizuent dintr-o împrejurare mai presus de voinţa, cu consecinţa schimbării în tot a deciziei civile nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, a respingerii recursului, ca nefondat şi a menţinerii, în totalitate, a sentinţei civile nr. 2111 din data de 25.11.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2021.

4. Apărările formulate în cauză

Prin notele de şedinţă depuse în cauză, intimatul Primarul Municipiului Constanţa a solicitat respingerea, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, a cererii de revizuire. Aceleaşi aspecte au fost solicitate de intimată şi prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei ulterior disjungerii cererii de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2022, prin decizia civilă nr. 1926 din data de 5 aprilie 2023

5. Procedura de soluţionare a revizuirii

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2022, fiind parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 509-513 C. proc. civ., coroborate cu art. 194-200 şi art. 201 C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013 şi stabilit termen de judecată la data de 5 aprilie 2023.

Prin decizia civilă nr. 1926 din data de 5 aprilie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ. de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, Înalta Curte a disjuns cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de revizuentul A. împotriva aceleiaşi decizii civile, reţinând competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a dispus constituirea unui nou dosar înregistrat pe rolul aceluiaşi complet în vederea soluţionării cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., mai precis dosarul nr. x/2023, fiind acordat termen de judecată în acesta la data de 31.05.2023, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire în raport de temeiul de drept indicat, precum şi de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare declarate în cauză de revizuentul A., pentru considerentele arătate în continuare.

Din circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că revizuentul A. s-a prevalat prin calea de atac extraordinară exercitată de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Demersul judiciar în discuţie a fost formulat împotriva deciziei civile nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, în raport de aspectele dezlegate, în opinia revizuentului, cu putere de lucru judecat, pe de o parte prin decizia civilă nr. 60 din data de 08.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2021, iar pe de altă parte prin sentinţa civilă nr. 644 din data de 13.04.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia nr. 5 din data de 10.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanta în dosarul nr. x/2021.

Condiţiile de admisibilitate prevăzute pentru cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. trebuie îndeplinite cumulativ, iar pentru a fi aplicabile astfel de dispoziţii este necesar ca hotărârile potrivnice să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, revizuirea neputând fi admisă atunci când între decizia atacată şi celelalte hotărâri invocate nu există contrarietate, în sensul instituţiei autorităţii de lucru judecat, întrucât acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa efectului pozitiv sau negativ al lucrului judecat.

Prin hotărâri definitive potrivnice se înţeleg acelea care s-au pronunţat în dosare separate, prin hotărârea din cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultat din hotărârea pronunţată în primul dosar.

Legătura dintre litigii trebuie să fie una concretă şi se impune ca aspectul dezlegat să vizeze raporturile dintre părţi, existenţa unei identităţi de părţi fiind esenţială pentru reţinerea oricăreia dintre valenţele lucrului judecat întrucât, relevantă, în aprecierea stării de contradicţie, privită prin prisma efectului pozitiv de lucru judecat (evocat de revizuent), este împrejurarea dezlegării, cu putere de lucru judecat, a unor aspecte tranşate prin prima hotărâre în privinţa raporturilor dintre părţile celei de-a doua judecăţi, spre a fi împiedicată reluarea în dezbatere sau statuarea în sens contrar asupra unei chestiuni litigioase deja tranşate jurisdicţional între acestea, dacă o astfel de chestiune are legătură cu procesul ulterior.

Or, rezolvarea diferită, dată în alte cauze, a unor chestiuni litigioase similare nu creează "hotărâri potrivnice" în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Chiar dacă problemele de drept supuse controlului judiciar sunt similare, nu se poate susţine existenţa atributelor lucrului judecat (în oricare dintre formele acesteia de manifestare), hotărârile putând fi considerate, cel mult, ca exprimând o practică judiciară neunitară la nivelul instanţelor, a cărei unificare se face prin mecanismele prevăzute de lege, iar nu prin calea extraordinară de atac a revizuirii.

Caracterul similar al unor litigii înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti nu se confundă cu puterea de lucru judecat şi nu poate servi drept temei al formulării unei cereri de revizuire pe motivul existenţei unor hotărâri potrivnice.

Aplicând astfel de considerente teoretice litigiului pendinte, Înalta Curte constată că demersul judiciar din prezenta cauză a fost formulat, dintr-o primă perspectivă, prin opunerea soluţiei supuse revizuirii a aspectelor dezlegate prin decizia civilă nr. 60 din data de 08.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2021. Această din urmă hotărâre a fost, însă, pronunţată într-o cauză având un cadru procesual subiectiv compus din reclamanta B., şi pârâtă Direcţia Generală de Asistenţă Socială Constanţa, ce este complet diferit de cel al dosarului nr. x/2021, unde calitatea de reclamant a fost deţinută de A., iar calitate procesuală pasivă a avut pârâtul Primarul Municipiului Constanţa. De asemenea, se constată că între cele două cauze există şi o diferenţă de obiect, în dosarul nr. x/2021 fiind solicitată anularea unui alt act administrativ (dispoziţia nr. x/04.01.2021 a Directorului General al D.G.A.S. Constanţa) decât cel ce a făcut obiectul analizei în dosarul nr. x/2021 (dispoziţia nr. x/14.12.2020 a Primarului Municipiului Constanţa). Prin urmare, decizia civilă nr. 60 din data de 08.02.2022 vizează alte raporturi juridice, ce s-au desfăşurat între părţi diferite de cele din dosarul nr. x/2021.

În reglementarea noţiunii de autoritate de lucru judecat, inclusiv în planul fundamentării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., relevant este principiul respectării unei hotărâri judecătoreşti anterioare, în care s-au judecat chestiuni litigioase supuse controlului judecătoresc. Scopul unui astfel de mecanism este acela de a proteja principiul securităţii juridice din perspectiva sancţionării cazului în care a doua hotărâre încalcă aspectele dezlegate cu putere de lucru judecat prin prima hotărâre, însă un astfel de mecanism nu poate fi extins dincolo de ipotezele particulare pe care le reglementează, o astfel de reglementare fiind intrinsec legată de notele distinctive ale actului de justiţie realizat în cadrul litigiului concret soluţionat pe cale judiciară (în cazul de faţă dosarul nr. x/2021).

Or, rezolvarea unei chestiuni de drept pe calea unei hotărâri ce vizează alte părţi şi alt act administrativ nu creează "hotărâri potrivnice" în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., chiar dacă o astfel de hotărâre dezleagă problemele de drept similare, neputându-se susţine existenţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, câtă vreme o astfel de hotărâre nu dezleagă chestiuni tranşate între părţile cauzei (inter partes) printr-o altă hotărâre judecătorească care să privească circumstanţele particulare ale raporturilor juridice dintre părţi.

Pentru aceleaşi considerente nu se poate da eficienţă într-o cauză având drept obiect revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nici alegaţiilor prin care revizuentul invocă o discriminare a sa în raport de numita B..

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că, în cauză, în ceea ce priveşte raportul dintre decizia civilă nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 şi decizia civilă nr. 60 din data de 08.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2021, nu este îndeplinită condiţia existenţei unei hotărâri potrivnice, care să încalce autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, din perspectiva efectului negativ sau pozitiv al acestei autorităţi, hotărârea pe care revizuentul o circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., neîndeplinind condiţiile expuse în paragrafele anterioare, spre a fi calificată drept hotărâre potrivnică.

De asemenea, nu are natura unei hotărâri potrivnice nici sentinţa civilă nr. 644 din data de 13.04.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia nr. 5 din data de 10.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanta în dosarul nr. x/2021.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că obiectul dosarului nr. x/2021 a fost reprezentat de cererea reclamantului A., formulată în temeiul art. 14 şi următoarele din Legea nr. 554/2004, prin care acesta a solicitat suspendarea executării dispoziţiei nr. 4945/14.12.2020 a Primarului Municipiului Constanţa şi repunerea sa în funcţia deţinută în cadrul D.G.A.S. Constanţa până la pronunţarea instanţei de fond asupra plângerii formulate împotriva unei astfel de decizii.

În raport de astfel de element, Înalta Curte reţine atât diferenţa de obiect dintre dosarele nr. x/2021 şi nr. y/2021, dar şi diferenţa de cauză dintre acestea, mai precis acţiune în anularea unui act administrativ întemeiată pe prevederile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 (în dosarul nr. x/2021), respectiv cerere de suspendare a executării actului administrativ întemeiată pe prevederile art. 14 şi următoarele din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, Înalta Curte nu poate ignora nici specificul litigiilor ce au drept obiect cererile întemeiate pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cadrul cărora instanţa este chemată să realizeze o analiză de aparenţă a legalităţii, fără a influenţa şi afecta fondul cauzei. În pronunţarea unei soluţii într-o speţă de natura celei reglementate de antereferitul text normativ, judecătorul este îndreptăţit să "pipăie" fondul litigiului, spre a analiza în favoarea cui funcţionează aparenţa de legalitate, verificând doar dacă există un indiciu temeinic de nelegalitate, care să creeze o îndoiala rezonabilă privind prezumţia de legalitate de care se bucura actul administrativ, fără a fi necesar a răsturna această prezumţie, răsturnare care se poate petrece în faţa instanţei care examinează cererea în anularea actului administrativ.

În raport de astfel de aspecte, puterea de lucru judecat ataşată elementelor dezlegate în cadrul unui litigiu având drept obiect o cerere întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 poate fi opusă doar unei cauze având acelaşi rol de temporizare a efectelor actului administrativ, dar nu şi în cadrul unui litigiu în care este analizată însăşi legalitatea actului administrativ. De altfel, se reţine că suspendarea se dispune, în temeiul art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea cauzei privind anularea actului administrativ vizat.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că nici în ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 644 din data de 13.04.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia nr. 5 din data de 10.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanta în dosarul nr. x/2021, nu este îndeplinită condiţia existenţei unei hotărâri potrivnice, care să încalce autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, din perspectiva efectului negativ sau pozitiv al acestei autorităţi, hotărârea pe care revizuentul o circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neîndeplinind condiţiile expuse în paragrafele anterioare, spre a fi calificată drept hotărâre potrivnică.

Cum toate cerinţele de admisibilitate a căii extraordinare de atac trebuie îndeplinite cumulativ, absenţa uneia conduce la soluţia de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă (nemaifiind necesară analiza restului condiţiilor).

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 513 raportat la art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

De asemenea, observând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul Primarul Municipiului Constanţa, instanţa de control judiciar, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va admite şi va obliga revizuentul A. la plata sumei de 2261 RON către intimatul Primarul Municipiului Constanţa, reprezentând onorariu avocaţial dovedit prin depunerea facturii nr. x seria x din data de 06.12.2022, borderoului centralizator - poziţia 18 şi dovezii de plată din 23.12.2022 .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Obligă revizuentul A. la plata către intimatul Primarul Municipiului Constanţa a sumei de 2261 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată astăzi, 31 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.