Invalid suspension of administrative litigation for lack of necessary dependency between distinct penalty decisions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the plaintiff's appeal, quashed the Court of Appeal’s suspension order, and ordered the continuation of proceedings, thereby allowing the plaintiff to proceed with the challenge against the local police administration. The dispute concerned the annulment of an administrative decision imposing a financial liability of 23,592 RON for wages legally paid for overtime work in 2020, which the lower appellate court had suspended *ex officio* pending the outcome of a separate lawsuit involving different overtime penalty decisions. The Court held that the suspension was legally unfounded because the two cases did not involve a dependency where the resolution of the present case hinged on the existence or non-existence of a right in issue in the other litigation, violating the conditions for facultative suspension under Article 413(1)(1) of the Civil Procedure Code, which requires a direct logical link between the matters and a judicial assessment of the opportunity to suspend.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, art. 496 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Invalid suspension of administrative litigation for lack of necessary dependency between distinct penalty decisions: Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 30 mai 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea deciziei nr. 77/19.02.2021 emisă de Directorul General al Poliţiei Locale Sector 1 Bucureşti, prin care i se impută suma de 23.592 RON reprezentând sporuri acordate pentru munca suplimentară prestată peste programul de lucru, ce au fost plătite în anul 2020 de către instituţie în mod nelegal.
Prin sentinţa civilă nr. 7174/2021 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. şi a dispus anulare deciziei de imputaţie nr. 63/19.02.2021, ca nelegal emisă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtă Poliţia Locală Sector 1 Bucureşti întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Prin încheierea din 19 ianuarie 2023 Curtea de Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis sesizarea din oficiu şi în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a suspendat judecarea prezentului recurs formulat de către recurenta-pârâtă Poliţia Locală Sector 1 Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 7274/23.11.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu intimatul-reclamant A., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a CAF.
A reţinut Curtea de Apel Bucureşti că din verificările făcute din oficiu rezultă că pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a fost înregistrat dosarul nr. x/2021 având ca obiect anulare act administrativ, în cadrul acestuia solicitându-se anularea Deciziilor de impunere nr. x/03.04.2020, nr. y/29.04.2020, nr. 233/.04.05.2020, nr. 321/10.07.2020, nr. 355/30.07.2020, nr. 364/19.08.2020, nr. 402/30.09.2020 şi nr. 440/28.10.2020 emise de către Directorul General al Poliţiei Locale Sector 1 prin care s-a stabilit efectuarea plăţii pentru munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru cu un spor de 75% din salariu de bază, solda de funcţie/salariu de funcţie, indemnizaţia de încadrare, corespunzător orelor suplimentare efectuate, pentru perioada 12.03.2020-31.10.2020, decizii emise în urma aprobării HCL Sector 1 nr. 77/19.03.2020, nr. 80/.08.2020, nr. 123/28.05.2020 şi nr- 244/27.08.2020 privind rectificarea bugetului general centralizat al Sectorului 1 pe anul 2020.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A. solicitând casarea încheierii recurate cu consecinţa respingerii cererii de suspendare şi continuarea judecării cauzei.
Arată recurentul că anularea deciziilor de imputare din dosarul nr. x/2021 nu ar conduce la anularea Hotărârilor de Consiliu local în baza cărora au fost emise aceste decizii, astfel că o eventuală decizie de anulare a deciziilor anterior menţionate nu poate să conducă la concluzia că decizia de imputare emisă în cauză este legală.
Mai arată recurentul că prin sentinţa civilă nr. 7122 din 28.12.2022 pronunţată în dosarul care a determinat suspendarea, Tribunalul Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată constatând că deciziile sunt legale şi temeinice.
4. Apărările formulate în recurs
Intimata-pârâtă Poliţia Locală Sector 1 Bucureşti a formulat întâmpinare arătând că achiesează la argumentele recurentul în sensul că se impune casarea încheierii de suspendare a judecării cauzei.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".
Textul reglementează unul dintre cazurile suspendării facultative şi se referă la chestiuni prealabile, care pot avea o influenţă asupra dreptului dedus în justiţie.
În cauza de faţă, instanţa de judecată a fost învestită cu o acţiune în contencios administrativ privind anularea deciziei nr. 77/19.02.2021 emisă de Directorul General al Poliţiei Locale Sector 1 Bucureşti, prin care se impută reclamantului A. suma de 23.592 RON reprezentând sporuri acordate pentru munca suplimentară prestată peste programul de lucru, ce au fost plătite în anul 2020 de către instituţie în mod nelegal.
Prin încheierea din 19 ianuarie 2023 Curtea de Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis sesizarea din oficiu şi în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a suspendat judecarea prezentului recurs formulat de către recurenta-pârâtă Poliţia Locală Sector 1 Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 7274/23.11.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu intimatul-reclamant A., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a CAF.
În dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a CAF prin cererea de chemare în judecată reclamanta, în calitate de autoritate emitentă, a exercitat acţiunea în contencios administrativ reglementată de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, solicitând anularea Deciziilor de impunere nr. x/03.04.2020, nr. y/29.04.2020, nr. 233/.04.05.2020, nr. 321/10.07.2020, nr. 355/30.07.2020, nr. 364/19.08.2020, nr. 402/30.09.2020 şi nr. 440/28.10.2020, decizii care prevedeau sporuri pentru munca suplimentară.
Înalta Curte constată că cerinţele impuse de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speţă, prima instanţă, reţinând în mod greşit că soluţionarea litigiului privind anularea deciziei nr. 77/19.02.2021 emisă de Directorul General al Poliţiei Locale Sector 1 Bucureşti, prin care se impută reclamantului A. suma de 23.592 RON reprezentând sporuri acordate pentru munca suplimentară prestată peste programul de lucru, ce au fost plătite în anul 2020 de către instituţie în mod nelegal, depinde de soluţionarea dosarului având ca obiect anularea unor alte decizii de impunere care privesc sporuri pentru munca suplimentară în dosarul nr. x/2021.
Faptul că într-un alt dosar s-a solicitat anularea unor alte decizii de impunere vizând sporuri acordate pentru munca suplimentară prestată peste programul de lucru în niciun caz nu poate fi asimilat situaţiei reglementate de legiutor în sensul dispoziţiile legale care reglementează în materia suspendării cauzei facultative.
În acest context, se apreciază că sunt întemeiate atât susţinerile recurentului reclamant, cât şi cele ale intimatei pârâte referitoare la inexistenţa unei legături între cele două cauze.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine şi faptul că adoptarea măsurii suspendării judecării cauzei depinde într-adevăr de aprecierea instanţei, care este însă datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci şi oportunitatea suspendării judecăţii.
Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată este afectată de nelegalitate şi a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat reclamantul A. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa încheierea recurată şi va dispune continuarea judecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea recurată şi continuarea judecării cauzei.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.