Recus in contencios administrativ for suspension of notification execution; appeal declared null due to lack of valid cassation grounds and procedural abuse

Şedinţa publică din data de 30 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti-Sectia a IX-a în data de 28.04.2022, astfel cum a fost modificată în data de 17.05.2022 (I, 100) reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul de Protecţie şi Pază, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

1. In baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Notificării nr. x/28.03.2022 emisă de pârât, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea notificării, ce formează obiectul dosarului civil nr. x/2022

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 27 mai 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele: "Amână pronunţarea cauzei pentru data de 31 mai 2022. Se ataca impreuna cu fondul cauzei.

Pronunţata astăzi, 27.05.2022 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, conform art. 396, alin. (2) noul C. proc. civ..".

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierea din 27 mai 2022 a declarat recurs reclamantul B. arătând că în mod greşit i s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţiile de neconstitutionalitate invocate, în termenul de 48 de ore de la data pronunţării, că "judecătorul şi grefierul nu confirmă documentele trimise la dosar şi nu depun la dosar cererile preliminare trimise prin email din dispoziţia colegiului de conducere...", "... cererile de verificare a CSM şi a membrilor CSM dacă au constituite garanţiile/sechestre asigurătorii/mişcarea/modificarea bunurilor acestora doar cu încuviinţarea ANI ..." etc.

A susţinut recurentul nu a fost soluţionată cererea formulată de "contribuabilul european B. - recurs excepţie neconstituţionalitate invocate în scris dar ignorate de completul 2 fond, secţia 9, judecător C. a neînregistrării acţiunii 1 - ca intervenient accesoriu şi 2- ca intervenient în folos propriu formulată împotriva şedinţa publică din 18.05.2022 şi a şedinţei din 26.05.2022 oarele 11,30-CF înregistrărilor din şedinţă şi martorilor din sală.".

Intimaţii nu au depus întâmpinare în cauză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte constată că la filele x sunt înregistrate o serie de cereri înaintate de recurentul -reclamant prin poştă electronică, expuse la pct. 3 din prezenta hotărâre, cereri informe de sesizare a Curţii Constituţionale, de reexaminare a încheierii de respingere ajutor public judiciar, plângere penală raportată la dosarul administrativ/penal nr. x/2022 etc., având un destinatar neindicat şi cu referire la un anume dosar penal neidentificat.

Reţine instanţa că în materie procesuală, art. 12 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi.

Din aceste dispoziţii legale, rezultă că abuzul de drept procesual presupune două elemente, şi anume:

- un element subiectiv, ce constă în exercitarea cu rea-credinţă a dreptului procedural, în scop de şicană, fără justificarea unui interes special şi legitim, ci numai cu intenţia de a-l vătăma ori păgubi pe adversar, pentru a diminua sau întârzia posibilităţile de apărare ori de valorificare a drepturilor acestuia;

- un element obiectiv, care constă în deturnarea dreptului procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legală, actul săvârşit neputând fi explicat printr-un motiv legitim, ori în exercitarea dreptului într-un mod excesiv şi nerezonabil.

Înalta Curte constată că dosarul înregistrat pe rolul acestei instanţe, are ca obiect recursul formulat împotriva încheierii din data de 27 mai 2022.

În acest context, Înalta Curte reţine că cererile depuse la dosar, cu privire la care nu rezultă elemente că ar privi prezentul cadru procesual, întrunesc cerinţele prevăzute de art. 12 alin. (1) din C. proc. civ. pentru a fi considerate ca fiind abuzive, astfel că actul de procedură abuziv va fi lipsit de efectele contrarii scopului pentru care dreptul procedural a fost recunoscut, urmând ca cererea să fie respinsă ca atare.

În ceea ce priveşte recursul formulat în cauză, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii căii de atac în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a unor dispoziţiilor legale, întrucât, prin prisma trimiterii de la art. 28 din Legea nr. 554/2004, motivele de recurs şi condiţiile de exercitare a căii de atac (cu excepţia termenului) sunt reglementate prin C. proc. civ.

Astfel, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., apte să conducă la casarea hotărârii recurate, limitându-se a invoca lipsa de integritate şi de imparţialitate a hotărârii în raport de Constituţia României.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Inalta Curte va respinge cererile formulate de recurentul - reclamant, având în vedere abuzul de drept procesual şi, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, în temeiul dispoziţiilor art. 489 din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul B. împotriva încheierii din 27 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.