Revision for conflicting judgments rejected due to failure of triple identity between distinct public entities under res judicata requirements.

Şedinţa publică din data de 26 mai 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea a cărei revizuire se solicită

Prin sentinţa civilănr. 2081 din 30.03.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională Antidrog şi a obligat pârâta să furnizeze reclamantului informaţiile de interes public solicitate de acesta prin cererea înregistrată la pârât sub numărul x/15.10.2020, respectiv cuantumul maxim al salariilor de bază, soldelor de funcţie, salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare din cadrul pârâtei pentru clasele de salarizare de la nr. 1 la 110, astfel cum se aflau în plată în data de 31.01.2017.

2. Calea de atac exercitată

Agenţia Naţională Antidrog a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii se arată că prin decizia civilă nr. 165/2022 (necomunicată) s-a respins ca nefondat recursul Agenţiei Naţionale Antidrog împotriva sentinţei civile nr. 2081, pronunţată la data de 30 martie 2021 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu reclamantul A..

Prin această sentinţă rămasă definitivă a fost admisă cererea de chemare în judecată a reclamantului şi a fost obligată pârâta Agenţia Naţională Antidrog să furnizeze reclamantului informaţiile de interes public solicitate, respectiv cuantumul maxim al salariilor de bază, soldelor de funcţie, salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare din cadrul pârâtei, pentru clasele de salarizare de la nr. 1 la 110, astfel cum se aflau în plată în data de 31.01.2017.

Revizuenta a arătat în cadrul procesului că nu s-au aplicat clasele de salarizare prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010, că informaţiile solicitate nu sunt deţinute de instituţie, aceasta neavând obligaţia de a deţine respectivele informaţii şi a detaliat modalitatea de stabilire a salariilor.

Instanţa a apreciat că revizuenta nu a comunicat reclamantului informaţiile de interes public solicitate, acesta fiind, de fapt, interesat de nivelul maxim al salariului de bază, soldelor de funcţie şi salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor lunare de încadrare din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog.

Totodată, instanţa a mai reţinut că nu a comunicată, modalitatea concretă de salarizare existentă şi cuantumul existent la nivel maxim în plată aferent fiecărei funcţii din cadrul instituţiei în data de 31.01.2017, cu referire la clasele de salarizare indicate de reclamant.

Astfel, revizuenta consideră că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică sentinţei civile nr. 4045/11.06.2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin decizia civilă nr. 40/13.01.2022 (necomunicată), dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, în care reclamant a fost tot A., iar pârât Ministerul Afacerilor Interne.

Reclamantul a solicitat în dosarul nr. x/2020 ca instanţa să dispună obligarea Ministerului Afacerilor Interne la comunicarea listei cu cuantumul maxim al salariilor de bază, soldelor de funcţie, salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor lunare de încadrare din cadrul Ministerului Afacerilor Interne pentru clasele de salarizare de la 1 la 110, cum se aflau în plată la data de 31.01.2017, existând şi alte solicitări. Capătul de cerere sus-menţionat se referă la aceleaşi informaţii solicitate şi în dosarul nr. x/2020, în care pârât a fost Agenţia Naţională Antidrog.

Prin sentinţa rămasă definitivă în dosarul nr. x/2020 s-a respins acţiunea reclamantului A., ca neîntemeiată, instanţa reţinând că scopul Legii nr. 544/2001 este de a asigura accesul cetăţenilor la informaţiile de interes public, informaţii deţinute de autoritatea publică, iar nu de a determina instituţiile publice să aplice, într-o manieră particulară, anumite dispoziţii legale, în vederea întocmirii unei evidenţe particularizate pe care o persoană doreşte să o deţină în cauză. Instanţa a apreciat că Ministerul Afacerilor Interne a răspuns solicitării reclamantului în sensul că nu deţine o astfel de listă, neexistând o obligaţie de întocmire a unei astfel de evidenţe, aducându-i la cunoştinţă modalitatea efectivă de stabilire a salariilor, prin aplicarea şi indicarea dispoziţiilor legale incidente. Astfel, instanţa a concluzionat că reclamantul a primit răspuns, care nu a vătămat interesul său de informare, deoarece dreptul la informare nu are în vedere întocmirea unor situaţii ipotetice, care nu fac obiectul activităţii instituţiei, în vederea emiterii unui răspuns de cercetare.

În opinia revizuentei, reclamantul, în cadrul dosarelor civile mai sus menţionate, a solicitat aceleaşi informaţii nu doar de la Ministerul Afacerilor Interne, ci şi de la Agenţia Naţională Antidrog, instituţie ce aparţine Ministerului Afacerilor Interne. Mai exact, reclamantul a formulat aceeaşi acţiune împotriva Ministerului Afacerilor Interne, atât cu titlu general, în cadrul dosarului civil nr. x/2020, cât şi cu titlu particular, la nivelul unei unităţi subordonate, ca parte a întregului reprezentat în cadrul dosarului civil nr. x/2020

Revizuenta consideră că ipoteza hotărârilor potrivnice reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca scop protejarea autorităţii de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătoreşti, nefiind admis ca o hotărâre definitivă să fie contrazisă de o hotărâre ulterioară, care să statueze între aceleaşi persoane şi cu privire la aceeaşi pricină.

În susţinerea afirmaţiilor şi în dovedirea existenţei autorităţii de lucru judecat faţă de care a fost pronunţată, în dosarul civil nr. x/2020, o hotărâre potrivnică, revizuenta arată că, potrivit Anexei I, Capitolul II ct. 1 din H.G nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Agenţia Naţională Antidrog este o structură ce aparţine Ministerului Afacerilor Interne, între cele două entităţi existând o relaţie de tipul întreg-parte, fiind organizată la nivel de direcţie, în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Astfel fiind, revizuenta apreciază că, în măsura în care prin sentinţa civilă nr. 4045/11.06.2021 a Tribunalului Bucureşti rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 40/13.01.2022 pronunţată în dosarul civil nr. x/2020 instanţa de judecată a stabilit că informaţiile solicitate de reclamant Ministerului Afacerilor Interne nu pot fi comunicate în sensul Legii nr. 544/2004 privind informaţiile de interes public, pronunţarea unei hotărâri contrare într-un litigiu intentat împotriva unei structuri integrate a Ministerului Afacerilor Interne duce la încălcarea ordinii juridice, fapt ce justifică retractarea soluţiei potrivnice.

Aşadar, cât timp Agenţia Naţională Antidrog este parte integrantă a Ministerului Afacerilor Interne, se poate afirma că între cele două litigii există tripla identitate obiect-cauză-părţi, hotărârea civilă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul civil nr. x/2020 încălcând autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentinţa civilă nr. 4045/11.06.2021, definitivă prin decizia civilă nr. 40/13.01.2022 pronunţată de aceeaşi instanţă.

Raţiunea pentru care s-a instituit cazul de revizuire adus are la bază în special în posibilitatea unei bune executări. Or, cât timp pentru aceleaşi pretenţii, formulate de acelaşi reclamant, împotriva aceleiaşi persoane sunt pronunţate hotărâri potrivnice, legiuitorul a dat posibilitatea revizuirii soluţiei ce o contrazice pe prima. În concret, în cauza de faţă, deşi exista o hotărâre definitivă care stabilea că ministerul nu trebuie să comunice informaţiile ce au făcut obiectul dosarelor civile, instanţa de judecată a dispus contrariul obligând nu întregul Minister, ci o structură integrantă a acestuia la comunicarea aceloraşi informaţii.

Ca atare, fiind dovedită tripla identitate definitorie pentru constatarea autorităţii de lucru judecat între cele două pricini, revizuenta arată că cea de-a doua hotărâre nu trebuia să fie pronunţată, încălcarea efectului autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive anterioare afectând eficienţa justiţiei şi prestigiul acesteia, încălcând o prevedere de ordine publică.

Se mai precizează că, apărările formulate în cadrul litigiilor menţionate au arătat, în principiu, că nu s-au aplicat clasele de salarizare, că nu se deţin informaţiile solicitate şi nu există o obligaţie legală de deţinere, că furnizarea informaţiilor ar presupune un efort suplimentar atribuţiilor de serviciu, în vederea întocmirii situaţiei dorite de solicitant.

De asemenea, se arată că în dosarul nr. x/2020 instanţa a respins acţiunea, iar în dosarul nr. x/2020 a admis cererea de chemare în judecată.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de revizuentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire este nefondată.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte are în vedere faptul că revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se dovedeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia, producând efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Totodată, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.

Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi promovată doar pentru motivele şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 - 11 C. proc. civ.

Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare caz în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice de admisibilitate, în lipsa cărora cererea de revizuire nu poate fi primită.

Revizuenta a invocat în susţinerea cererii de revizuire, motivul prevăzut de dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;".

Revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi căutate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarîetate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".

Pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., deci, este necesar ca hotărârile potrivnice să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, revizuirea neputând fi admisă atunci când, între decizia instanţei de recurs şi celelalte hotărâri invocate de revizuent nu există contrarietate, întrucât acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat - "una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".

Prin hotărâri definitive potrivnice se înţeleg acelea care s-au pronunţat în dosare separate, prin hotărârea din cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultat din hotărârea în primul dosar.

Prin "una şi aceeaşi pricină" se înţelege întrunirea condiţiilor triplei identităţi, de obiect, de cauză şi de părţi, cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluţionarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecinţa în acest caz fiind, potrivit art. 513 alin. (4) teza a Ii-a C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri.

Hotărârile pe care revizuenta le circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., chiar dacă sunt date în soluţionarea unor cauze având obiect/cauză asemănătoare, raporturile procesuale se desfăşoară între părţi diferite, care nu îndeplinesc condiţiile reglementate de textul legal anterior citat.

Revizuenta circumscrie, aşadar, noţiunii de contrarietate, astfel cum este reglementată de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., modalitatea diferită de soluţionare a unor cauze similare, ceea ce nu poate fi primit, întrucât, relevant în aprecierea stării de contradicţie este împrejurarea ca acelaşi litigiu, supus judecăţii a doua oară, şi purtând între aceleaşi părţi şi având aceeaşi cauză, primeşte o altă rezolvare.

Or, în cauză, hotărârile pretins potrivnice nu întrunesc tripla identitate pe care o impun dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., soluţiile pronunţate nu sunt contrare unele altora, nu se exclud una pe alta, întrucât sunt pronunţate în litigii diferite şi între părţi diferite.

Între cauzele în care s-au pronunţat hotărârile pretins contrare s-ar putea, cel mult, afirma că există similitudini, asemănări, însă nu şi identitatea cerută în mod expres prin dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., care se referă la existenţa unor hotărâri definitive potrivnice date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".

Or, scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. este acela de a înlătura situaţiile de încălcare a autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, pronunţate între aceleaşi părţi, şi având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, iar nu de a uniformiza practica judiciară într-o anumită materie.

Autoritatea de lucru judecat, astfel cum este reglementată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală, şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, ipoteză valabilă în cauza dedusă judecăţii.

Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Astfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti.

Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul la acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

Autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente esenţiale ale judecăţii -respectiv obiect cauză şi părţi - care se impune în al doilea proces ce are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a fi contrazis.

Principiul corespunde necesităţii stabilităţii juridice şi ordinii sociale, interzisă fiind repunerea în discuţie a situaţiilor juridice rezolvate definitiv. În această măsură, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, a determinat constant jurisprudenţa, să sancţioneze o a doua cerere adresată justiţiei care, chiar şi în condiţiile lipsei identităţii obiectului celor două procese, scopul urmărit este acela de a readuce în discuţia judecătorului o chestiune deja stabilită definitiv.

Or, ceea ce principiul autorităţii de lucru judecat interzice părţilor, precum şi instanţei de judecată să nege, să conteste, este rezultatul finit al unei judecăţi, readucând-o în dezbaterea judiciară şi pretinzând o altă soluţie, şi nicidecum o soluţie pronunţată într-un cu totul alt litigiu, chiar similar.

La modul concret, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia existenţei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, în sensul că cele două cauze au părţi diferite, respectiv în dosarul nr. x/2020 parte este Ministerul Afacerilor Interne, pe când în dosarul nr. x/2020 parte este Agenţia Naţională Antidrog.

Prin sentinţa civilă nr; 2081/2021 pronunţată la 30.03.2021 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020. Agenţia Naţională Antidrog a fost obligată să furnizeze reclamantului A. cuantumul maxim al salariilor de bază, soldelor de funcţie, salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog-, astfel cum se aflau. în plată în data de 31.01.2017.

Sentinţa civilă nr. 2081/2021 a rămas definitivă odată cu respingerea recursului Agenţiei Naţionale Antidrog prin decizia civilă nr. 165/2022 pronunţată la 25.01.2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în acelaşi dosar.

Înalta Curte reţine că Ministerul Afacerilor Interne şi Agenţia Naţională Antidrog sunt persoane distincte, având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne potrivit cărora:

"Ministerul Internelor şi Reformei Administrative este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică...", precum şi cele ale art. 1 din H.G. nr. 461/2011 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale Antidrog care stabilesc că:

"Agenţia Naţională Antidrog, denumită în continuare Agenţie, se organizează şi funcţionează la nivel de direcţie, în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, având personalitate juridică."

Pentru a ne afla în prezenţa autorităţii de lucru judecat este necesar ca tripla identitate care caracterizează instituţia autorităţii de lucru judecat să fie îndeplinită.

În cauza de faţă, nu este îndeplinită această condiţie, astfel că nu există autoritate de lucru judecat, având în vedere faptul că în dosarul nr. x/2020 părţi sunt A. şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar în dosarul nr. x/2020 părţi sunt A. şi Agenţia Naţională Antidrog.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că decizia a cărei anulare se cere prin cererea de revizuire de faţă nu încalcă autoritatea lucrului judecat, sub niciun aspect - negativ sau pozitiv - în raport cu hotărârea judecătorească invocată de revizuentă, ca fiind potrivnică celei ce face obiectul revizuirii.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Agenţia Naţională Antidrog împotriva sentinţei civile nr. 2081/2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2023.