Petition for revision denied: triple identity requirement prevents res judicata contradiction between different parties in similar land allocation disputes under Law 15/2003

Şedinţa publică din data de 26 mai 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea a cărei revizuire se solicită

Prin Decizia nr. 985 din 13 octombrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021.a, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de recurenţii-pârâţi Municipiul Timişoara, Comisia pentru punerea în aplicare a Legii nr. 15/2003, Primarul Municipiului Timişoara si Consiliul Local al Municipiului Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 520/08.06.2022, pronunţată de către Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul - reclamant A., a casat în parte sentinţa, iar, în rejudecare, a respins excepţia de nelegalitate, ca neîntemeiată, a respins în tot cererea de chemare în judecată şi a obligat intimatul-reclamant la plata sumei de 100 RON, cheltuieli de judecată, către recurenţii-pârâţi.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea cererii de revizuire, se susţine existenţa unor hotărâri definitive care tranşează în mod definitiv problemele de drept asupra cărora Curtea de Apel Timişoara nu poate statua în contradictoriu - interpretarea expresiei "data rezolvării cererii".

Prin Decizia nr. 1181/23.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2020 se reţine în considerente (pagina 17) faptul că:

"În ce priveşte faptul achiziţionării unui teren, acesta s-a petrecut după momentul rezolvării cererii, adică după momentul aprobării atribuirii în folosinţă gratuită a terenului, astfel că, nu are cum a impieta asupra cercetării îndeplinirii condiţiilor impuse de Legea nr. 15/2003, cercetare - analiză care se produsese anterior."

Astfel, instanţa a îmbrăţişat opinia cu privire la interpretarea legală a expresiei "data rezolvării cererii".

Ulterior, Curtea de Apel Timişoara pronunţă o hotărâre potrivnică, respectiv decizia civilă nr. 985/2022 în dosarul nr. x/2021, prin care relevă în considerente (pagina 9):

"În ceea ce priveşte interpretarea noţiunii de "data rezolvării cererii", Curtea nu împărtăşeşte opinia reţinută de tribunal - cum că aceasta ar coincide cu data atribuirii prin act administrativ adoptat de autoritatea deliberativă, întrucât data rezolvării cererii nu poate fi reprezentată decât de momentul la care persoana care a formulat cererea în baza Legii nr. 15/2003 a intrat efectiv în posesia terenului, prin încheierea procesului-verbal de atribuire a terenului, dublată de încheierea contractului de comodat (folosinţa gratuită)."

Prin hotărârea anterioară, Curtea de Apel a îmbrăţişat opinia exprimată de reclamant şi a considerat că rezolvarea cererii sale de atribuire a fost datată la momentul adoptării HCL de atribuire, cererea tânărului fiind de atribuire, iar Consiliul Local a aprobat această cerere prin adoptarea unei hotărâri de consiliu local. Cererea a fost rezolvată, urmând operaţiunea tehnico-materială de punere în executare a actului administrativ reprezentat de HCL, care, potrivit legii, trebuia să aibă loc în 15 de zile, nu la 3-5 ani.

În atare situaţie, atunci când aceeaşi problemă dedusă judecăţii într-un litigiu dintre alte părţi a fost soluţionată definitiv pe cale incidentală sau pe fond într-un anumit sens, considerentele instanţei, ce stau la baza soluţiilor din dispozitivul hotărârii, au dobândit autoritate de lucru judecat şi trebuie avut în vedere de instanţa sesizată ulterior.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6.1 din Convenţie impune respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, care, la rândul său presupune ca soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti să nu mai poate fi contestate, sau, cu alte cuvinte, instanţele sunt obligate să ţină cont de constatările sau dezlegările din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenţie.

Or, prin decizia civilă 1181/23.09.2021 a fost analizată şi interpretarea expresiei "data rezolvării cererii", raportat la faptul că familia de tineri B. şi C. au cumpărat ulterior adoptării HCL de atribuire un imobil (teren şi locuinţă), fapt care nu a condus la pierderea dreptului obţinut prin respectivul HCL, instanţa procedând la admiterea acţiunii şi obligarea primarului la încheierea contractului de comodat şi a procesului-verbal de predare-primire.

Hotărârea are autoritate de lucru judecat, în sensul art. 431 alin. (2) noul C. proc. civ., privitor la chestiunile de drept şi de fapt expuse în considerente, deoarece D. a obţinut punerea în executare a HCL şi a încheiat contractul de comodat cu autoritatea publică.

Acest efect al respectivei hotărâri împiedică Curtea de Apel să aibă o poziţie diametral opusă în speţa familiei A., care s-au căsătorit ulterior adoptării HCL de atribuire un imobil (teren şi locuinţă), fapt care a condus la pierderea dreptului obţinut prin respectivul HCL, instanţa procedând la admiterea recursului primarului şi implicit la respingerea acţiunii de obligare a primarului la încheierea contractului de comodat şi a procesului-verbal de predare-primire.

Familia A., deşi se afla în situaţie identică, nu a obţinut punerea în executare a HCL şi nu a încheiat contractul de comodat cu autoritatea publică.

Astfel, prima hotărâre împiedică reanalizarea argumentelor Primarului, chiar dacă litigiul ulterior se referă la o altă familie de tineri, căci în condiţiile art. 431 alin. (2) noul C. proc. civ. nu este necesar să fie întrunită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.

Este nelegal şi neconvenţional ca o familie să obţină o soluţie favorabilă în fata Curţii de Apel Timişoara, instanţa apreciind că data rezolvării cererii este data adoptării HCL 301/14.06.2019, iar o altă familie de tineri, aflaţi în aceeaşi situaţie, să obţină o hotărâre potrivnică în faţa Curţii de Apel Timişoara, instanţa considerând că data rezolvării cererii este o dată sine die, când Primarul are bunăvoinţă să încheie contractul de comodat (deşi legea impune 15 zile de la adoptarea respectivei HCL), sau după ce avocaţii tinerilor demarează acţiuni de amendare a Primarului. În decursul respectivelor procese, Primarul a înţeles să respecte totuşi hotărârile Curţii de Apel Timişoara şi să încheie contracte de comodat cu tinerii care au obţinut hotărâri definitive.

3. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Primarul Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Comisia pentru punerea in aplicare a Legii nr. 15/2003 au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cereri de revizuire ca fiind, în principal, inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca nefondată.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire este nefondată.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în decizia civilă nr. 1 181/23.09.2021 pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2020, invocată de revizuent ca având autoritate de lucru judecat, nu a fost pronunţată într-un litigiu în care acesta să fi avut calitatea de parte.

Înalta Curte constată că în cadrul dosarului nr. x/2020 reclamanţii C. şi B. au invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local nr. 451/28.10.2020 privind suspendarea Hotărârii Consiliului Local nr. 609/10.12.2019 pentru modificarea Hotărârii Consiliului Local nr. 127 din 27.03.2019 privind aprobarea Tabelului nominal ierarhizat după punctaj al solicitanţilor de teren conform Legii nr. 15/2003 şi a atribuirii parcelelor validate conform Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Timişoara nr. 20 din 29.01.2019. Această excepţie a fost admisă de către Curtea de Apel Timişoara prin decizia civilă nr. 1181/23.09.2021.

Ulterior pronunţării de către Curtea de Apel Timişoara a deciziei civile nr. 1181/23.09.2021, a fost emisă de către Consiliul Local al Municipiului Timişoara Hotărârea nr. 373/26.10.2021 prin care s-a aprobat încheierea contractelor de folosinţă gratuită şi a proceselor-verbale de atribuire a parcelelor conform repartizării şi a opţiunilor beneficiarilor aprobaţi conform HCL nr. 301/14.06.2019 şi convocarea tuturor solicitanţilor care fac obiectul atribuirii în vederea încheierii contractului de folosinţă gratuită şi a procesului-verbal de atribuire a terenului.

Astfel, Curtea de Apel Timişoara, prin decizia civilă nr. 985/13.10.2022, analizând prevederile H.C.L. nr. 373/2021, a admis recursul instituţiei, a casat sentinţa recurată şi în rejudecare a respins atât acţiunea formulată de către reclamantul A., cât si excepţia de nelegalitate a H.C.L nr. 373/26.10.2021.

Astfel, pentru situaţia descrisă, nu este întrunită cerinţa ca hotărârile să fi fost pronunţate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Instanţa de revizuire nu este instanţă de control judiciar, care să analizeze legalitatea şi temeinicia hotărârii a cărei revizuire se solicită, fiind îndreptăţită doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a adus atingere autorităţii de lucru judecat rezultată din prima hotărâre.

Înalta Curte are în vedere faptul că revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se dovedeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia, producând efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Totodată, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.

Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi promovată doar pentru motivele şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 - 11 C. proc. civ.

Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare caz în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice de admisibilitate, în lipsa cărora cererea de revizuire nu poate fi primită.

Revizuentul a invocat în susţinerea cererii sale de revizuire, motivul prevăzut de dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;".

Revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi căutate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarîetate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".

Pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., deci, este necesar ca hotărârile potrivnice să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, revizuirea neputând fi admisă atunci când, între decizia instanţei de recurs şi celelalte hotărâri invocate de revizuent nu există contrarietate, întrucât acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat - "una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".

Prin hotărâri definitive potrivnice se înţeleg acelea care s-au pronunţat în dosare separate, prin hotărârea din cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultat din hotărârea în primul dosar.

Prin "una şi aceeaşi pricină" se înţelege întrunirea condiţiilor triplei identităţi, de obiect, de cauză şi de părţi, cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluţionarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecinţa în acest caz fiind, potrivit art. 513 alin. (4) teza a Ii-a C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri.

Hotărârile pe care revizuenta le circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., chiar dacă sunt date în soluţionarea unor cauze având obiect/cauză asemănătoare, raporturile procesuale se desfăşoară între părţi diferite, cu obiecte diferite, cu temeiuri de drept diferite şi nu îndeplinesc condiţiile reglementate de textul legal anterior citat.

Revizuentul circumscrie, aşadar, noţiunii de contrarietate, astfel cum este reglementată de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., modalitatea diferită de soluţionare a unor cauze similare, ceea ce nu poate fi primit, întrucât, relevant în aprecierea stării de contradicţie este împrejurarea ca acelaşi litigiu, supus judecăţii a doua oară, şi purtând între aceleaşi părţi şi având aceeaşi cauză, primeşte o altă rezolvare.

Înalta Curte constată că hotărârile pretins potrivnice nu întrunesc tripla identitate pe care o impun dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., soluţiile pronunţate nu sunt contrare unele altora, nu se exclud una pe alta, întrucât sunt pronunţate în litigii diferite şi între părţi diferite.

Între cauzele în care s-au pronunţat hotărârile pretins contrare s-ar putea, cel mult, afirma că există similitudini, asemănări, însă nu şi identitatea cerută în mod expres prin dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., care se referă la existenţa unor hotărâri definitive potrivnice date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".

Scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. este acela de a înlătura situaţiile de încălcare a autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, pronunţate între aceleaşi părţi, şi având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, iar nu de a uniformiza practica judiciară într-o anumită materie.

Autoritatea de lucru judecat, astfel cum este reglementată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală, şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, ipoteză valabilă în cauza dedusă judecăţii.

Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Astfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti.

Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul la acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

Autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente esenţiale ale judecăţii -respectiv obiect cauză şi părţi - care se impune în al doilea proces ce are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a fi contrazis.

Principiul corespunde necesităţii stabilităţii juridice şi ordinii sociale, interzisă fiind repunerea în discuţie a situaţiilor juridice rezolvate definitiv. În această măsură, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, a determinat constant jurisprudenţa, să sancţioneze o a doua cerere adresată justiţiei care, chiar şi în condiţiile lipsei identităţii obiectului celor două procese, scopul urmărit este acela de a readuce în discuţia judecătorului o chestiune deja stabilită definitiv.

Prin urmare, Decizia a cărei anulare se cere prin cererea de revizuire de faţă nu încalcă autoritatea lucrului judecat, sub niciun aspect - negativ sau pozitiv - în raport cu hotărârile judecătoreşti invocate de revizuent ca fiind potrivnice celei ce face obiectul revizuirii.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 985 din 13 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2023.