Revision request challenging prior res judicata on salary allowance calculation under Framework Law No. 153/2017

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin sentinţa civilă nr. 1624/CA/04.10.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului şi casarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii.

Prin decizia nr. 90/R/30.01.2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2017, s-a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1624/CA/04.10.2017 pronunţată de Tribunalul Braşov pe care o casează şi, rejudecând, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov; a fost obligat pârâtul să emită decizie de salarizare pe numele reclamantului la nivelul maxim de salarizare pentru aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie cu acordarea sporurilor de mobilitate şi confidenţialitate începând cu data de 01.08.2016; a fost obligat pârâtul să calculeze şi să plătească reclamantului diferenţa dintre drepturile stabilite conform aliniatului anterior şi drepturile salariale aflate în plată, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data de 01.08.2016, până la plata efectivă; au fost respinse restul pretenţiilor.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub dosar nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Munca Braşov, obligarea pârâtului să anuleze, în parte, Decizia nr. 7/27.01.2021, respectiv art. 3-12, prin care s-a stabilit salariul reclamantului începând cu data de 01.07.2017; să emită o nouă decizie prin care, de la data de 01.07.2017, să stabilească reclamantului drepturile salariale prin aplicarea sporurilor de mobilitate şi confidenţialitate la salariul de încadrare, în aceeaşi modalitate în care le-a aplicat pentru perioada 01.08.2016-30.06.2017, conform art. 2 din Decizia nr. 7/27.01.2021; să achite reclamantului diferenţa dintre salariul cuvenit şi salariul pe care l-a stabilit în mod necorespunzător de la data de 01.07.2017, diferenţa ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânzile legale aferente; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1022/CA din 11 noiembrie 2021, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată cererea reclamantului A., în contradictoriu cu paratul ITM Brasov.

Prin decizia nr. 42/R/2023 din 31 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei de nelegalitate a Adresei nr. x/28.10.2019 emisă de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi a Deciziei nr. 7/27.01.2021 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov; s-a respins excepţia de nelegalitate a Adresei nr. x/28.10.2019 emisă de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi a Deciziei nr. 7/27.01.2021 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov invocată de recurentul reclamant A., ca inadmisibilă; s-a respins cererea de recurs formulată de recurentul reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1022/CA/11.11.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal, pe care o menţine.

2. Revizuirea exercitată în prezenta cauză

Împotriva Deciziei nr. 42/R/2023 din 31 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, a formulat cerere de revizuire revizuentul A..

Revizuentul a solicitat, în principal, anularea hotărârilor pronunţate în Dosarul nr. x/2021 (Sentinţa civilă nr. 1022/CA/11.11.2021 a Tribunalului Braşov, definitivă prin respingerea recursului prin Decizia 42/R/2023 a Curţii de Apel Braşov), iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 90/R/2019 a Curţii de Apel Braşov (prin care s-a admis recursul împotriva sentinţei nr. 1624/CA/04.10.2017 a Tribunalului Braşov), pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Dezvoltând motivele de revizuire, revizuentul a arătat că atât prima instanţă, cât şi instanţa de recurs au încălcat autoritatea de lucru judecat ce derivă din decizia nr. 90/R/30.01.2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2017. Astfel, prin această decizie, ITM Braşov, pârât în dosarul menţionat, a fost obligat să emită decizie de salarizare pe numele reclamantului "la nivelul maxim de salarizare pentru aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie, cu acordarea sporurilor de mobilitate şi confidenţialitate începând cu data de 01.08.2016".

Contrar celor reţinute prin sentinţa nr. 1022/CA/11.112021, revizuentul a susţinut că a făcut dovada că anumiţi consilieri juridici care fac parte dintr-o instituţie aflată în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, beneficiază de sporurile de confidenţialitate de 15% şi de mobilitate de 15%, aplicate la salariul de bază brut.

A precizat revizuentul că instanţa din primul litigiu (Dosarul nr. x/2017) a statuat cu putere de lucru judecat cu privire la cel puţin trei aspecte, respectiv: (1) prin hotărâre s-au acordat către reclamant sporurile de mobilitate şi confidenţialitate; (2) sporurile sunt "aplicate la salariul de bază brut" (n.n. şi nu incluse în acesta); (3) prevederea sporurilor de confidenţialitate şi mobilitate în cuantum fix, fiecare de câte 15%.

În opinia revizuentului, cum prin Decizia nr. 90/R/30.01.2019 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în Dosarul nr. x/2017 s-a prevăzut că aceste sporuri se acordă, instanţa din cel de-al doilea litigiu nu putea stabili că sporurile nu se mai acordă fără a încălca autoritatea de lucru judecat. În concret, singurul aspect de analizat în cel de-al doilea litigiu era dacă sporurile de mobilitate şi confidenţialitate trebuie incluse sau nu în salariul de bază. Or, hotărârile pronunţate în Dosarul nr. x/2021 nu s-au oprit la analizarea acestui aspect, ci au încălcat efectul pozitiv al lucrului judecat ce derivă din pronunţarea Deciziei nr. 90/2019 şi, prin respingerea acţiunii, s-a ratificat punctul de vedere al I.T.M. Braşov exprimat prin Decizia nr. 7/27.01.2021 care, introducând sporurile în salariul de bază şi aplicând plafonul stabilit pentru salariul de bază la salariul lunar (care include şi sporurile), a dus indirect la neacordarea sporurilor. A subliniat revizuentul că instanţa din al doilea litigiu nu mai putea să se pronunţe spunând că sporurile solicitate în Dosarul nr. x/2017 nu ar trebui să se mai acorde, nefiind prevăzute de lege, ci doar să stabilească dacă sporurile trebuie sau nu incluse în salariul de bază.

Revizuentul a susţinut că instanţa din al doilea litigiu a încălcat hotărârea instanţei din primul litigiu în sensul că sporurile sunt "aplicate la salariul de bază brut" şi nu incluse în acesta.

A mai arătat că s-a creat confuzie între salariul de bază şi salariul lunar în condiţiile în care art. 7 din Legea nr. 153/2017 a definit în concret cele două categorii de salarii dar şi sporul; în concret, sporul este un element distinct care se calculează procentual în raport cu salariul de bază şi nu poate fi inclus în acesta.

Revizuentul a precizat că modalitatea de calcul a salariului său lunar s-a făcut diferit înainte şi după adresele Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale care au fundamentat emiterea Deciziei 7/27.01.2021 după cum urmează: a) de la pronunţarea Deciziei nr. 90/R/30.01.2019 a Curţii de Apel Braşov din Dosarul nr. x/2017 şi până la emiterea Deciziei nr. 7/27.01.2021 a I.T.M. Braşov. I.T.M. Braşov a emis Decizia nr. 85/25.03.2019, prin care i s-au recunoscut şi acordat cu începere de la 01.08.2016 un spor de mobilitate în procent de 15%, respectiv un spor de confidenţialitate în procent de 15%; aceste sporuri erau calculate ca procent din salariul de bază, erau adăugate la salariul de bază şi astfel se obţinea salariul lunar. b) după emiterea Deciziei nr. 7/27.01.2021 s-a revenit, cu începere din 01.07.2017 (data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017) asupra modului iniţial de calcul în sensul că sporurile i s-au introdus în salariul de bază şi, prin faptul că salariul lunar a atins plafonul decretat de lege pentru salariul de bază (art. 38 alin. (4) pentru anul 2022 din Legea nr. 153/2017), venitul său lunar a fost redus la acest plafon, dovadă fiind fluturaşii de salarii depuşi în probaţiune. În cauză, I.T.M. Braşov nu a respectat dispoziţiile instanţei pentru că s-a limitat doar la a majora salariul până la maximul în plată din cadrul celorlalte inspectorate de muncă, fără a depăşi maximul stabilit pentru salariul de bază de Legea nr. 153/2017. Or, în opinia revizuentului, corect ar fi fost ca I.T.M. Braşov, după stabilirea salariului de bază prin raportare la salariile maxime în plată la nivelul celorlalte inspectorate de muncă, să recunoască şi să adauge peste nivelul maxim al salariilor de bază, sporurile de mobilitate şi confidenţialitate recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, aşa cum rezultă din Decizia nr. 90/R/30.01.2019 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

A susţinut revizuentul că intrarea în vigoare la Legii nr. 153/2017 nu modifică efectele produse prin admiterea acţiunii din Dosarul nr. x/2017, iar aceste sporuri trebuie să se acorde şi după intrarea în vigoare a acestei legi. De asemenea, a arătat că nicăieri în Legea nr. 153/2017 nu se specifică faptul că sporurile ar trebui introduse în salariul de bază. Prin urmare, modalitatea corectă de calculare a drepturilor salariale după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 era de menţinere în plată a ambelor componente ale salariului lunar (salariul de bază, respectiv sporurile), iar creşterea de după 01.01.2018 urma să privească fiecare dintre aceste elemente, privite distinct, astfel cum prevede expres art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017.

Revizuentul a precizat că Decizia nr. 15/2021 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are înrâurire asupra situaţiei sale. Astfel, a solicitat să se observe că sporurile sunt deja acordate prin Decizia 90/R/30.01.2019 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în Dosarul nr. x/2017, nu sunt solicitate prin noua acţiune, iar dacă angajatorul nu i le acordă, această măsură trebuie justificată rezonabil.

Pentru toate acestea a solicitat admiterea cererii de revizuire.

În drept a invocat art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3. Apărările formulate în cadrul dosarului de revizuire

Intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

În motivare a arătat că I.T.M. Braşov a stabilit salariul reclamantului în urma măsurii dispuse de Direcţia Generală Corp Control, Implementare, Strategie Naţională Anticorupţie-Compartiment Corp Control Ministru prin adresa nr. x/28.10.2019.

A precizat că în dosarul civil nr. x/2017, reclamantul A., consilier juridic, a chemat în judecată Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov solicitând obligarea acestuia să emită decizie de salarizare începând cu data de 01.08.2016 privind acordarea sporului de mobilitate şi sporului de confidenţialitate în procentul maxim stabilit prin sentinţe judecătoreşti, reprezentând sporuri cu caracter permanent, aplicat salariului brut începând cu data de 01.08.2016, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016. Prin sentinţa civilă nr. 1624/CA, Tribunalul Braşov a respins acţiunea formulată de reclamantul A., iar împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat recurs, solicitând admiterea recursului şi casarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii. Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ Fiscal, prin Decizia nr. 90/R/2019 a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi, rejudecând, a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat I.T.M. Braşov să emită decizie de salarizare pe numele reclamantului la nivelul maxim de salarizare pentru aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime in funcţie cu acordarea sporului de mobilitate şi confidenţialitate începând cu data de 01.08.2016.

Referitor la punerea în aplicare a Deciziei Curţii de Apel nr. 90/R/2019, intimatul-pârât a arătat că a emis deciziile nr. 85/25.03.2019 şi nr. 99/22.05.2019 de punere în executare a deciziei civile nr. 90/R/2019 prin care A. a fost reîncadrat la nivelul maxim de salarizare pentru aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie şi i-a acordat spor de confidenţialitate de 15% şi spor de mobilitate de 15%, aplicate la salariul brut lunar. De asemenea, s-a efectuat calculul diferenţelor de salariu conform hotărârii instanţei.

A susţinut intimatul-pârât că, deşi Curtea de apel s-a pronunţat pentru acordarea drepturilor salariate cu acordarea sporurilor de confidenţialitate şi de mobilitate începând cu data de 01.08.2016, totuşi nu a făcut menţiunea că aceste sporuri trebuie acordate distinct (procent la salariul de bază sau introduse în salariul de bază), astfel încât reclamantul ar fi trebuit să solicite instanţei o lămurire de dispozitiv pentru a clarifica acest aspect. Prin urmare, la recalcularea drepturilor salariate, instanţa a dispus ca drepturile salariate să se stabilească conform prevederilor art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea cadru nr. 153/2017 şi O.U.G. nr. 91/2017.

În opinia intimatului, sporul de confidenţialitate şi sporul de mobilitate nu sunt drepturi salariale prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit dm fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, iar acordarea acestor sporuri, după data de 01.07.2017 şi calcularea acestora ca procent la salariul stabilit la momentul reîncadrării conform art. 36 alin. (1) contravine cu prevederile actului normativ menţionat anterior.

În privinţa modului de stabilire a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, intimatul pârât a menţionat că art. 12 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că acestea se stabilesc potrivit dispoziţiilor acestei legi şi anexelor, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor şi proiectelor stabilite. Începând cu anul 2023, potrivit prevederilor art. 12 alin. (2) din lege, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare se vor stabili, pentru toate funcţiile cuprinse în anexele nr. I-VIII la lege, prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele nr. I- VIII cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat in plată în vigoare. De asemenea, în vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prin art. 12 din acest act normativ s-a stabilit că, la data intrării în vigoare- 01 iulie 2017, trebuie să se procedeze la reîncadrarea personalului salarizat "pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38". În acest context normativ, stabilirea unei anumite valori a salariului de bază pentru personalul salarizat din fonduri publice are un caracter tehnic, integrat concepţiei legislative de creare a unui sistem de salarizare prin care să se regleze în timp disfuncţionalităţile existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, inclusiv prin limitarea creşterilor salariale la un nivel stabilit prin lege.

A mai precizat intimatul că cele două sporuri, sporul de confidenţialitate şi sporul de mobilitate, nu reprezintă drepturi salariale prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, iar acordarea acestor sporuri, după data de 01.07.2017 şi calcularea acestora ca procent la salariul stabilit la momentul reîncadrăm conform art. 36, alin. (1) contravine cu prevederile actului normativ menţionat anterior.

4. Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

În faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei s-a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Hotărârea Înaltei Curţi asupra revizuirii

Examinând cererea de revizuire în raport de temeiul de drept indicat, precum şi de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al căii de atac extraordinare declarate în cauză, pentru considerentele arătate în continuare.

În primul rând, Înalta Curte constată strict formal cererea de revizuire se încadrează în prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În continuare, din circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că revizuentul s-a prevalat, prin calea de atac extraordinară exercitată, de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Demersul judiciar în discuţie a fost formulat împotriva deciziei 42/R/2023 din 31 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, în raport de aspectele dezlegate, în opinia revizuentului, cu efect pozitiv de lucru judecat, prin considerentele Deciziei nr. 90/R/30.01.2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2017.

Analizând astfel, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că instituirea acestei ipoteze legale, în care se poate anula o hotărâre a instanţei, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior şi, în cazul efectului pozitiv, instanţa nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situaţii juridice.

Din perspectiva presupusei încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, deşi nu s-ar impune întrunirea triplei identităţi, în raport de prevederile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte aminteşte că în ceea ce priveşte ipoteza existenţei unor dezlegări date asupra unor puncte litigioase ale procesului care să se opună cu putere de lucru judecat, faţă de a doua hotărâre există o altă condiţie ce trebuie să fie îndeplinită, respectiv aceea ca excepţia autorităţii de lucru judecat să nu fi fost invocată şi soluţionată prin hotărârea atacată, această împrejurare rezultând din interpretarea textului prin raportare la regulile care guvernează autoritatea de lucru judecat, o hotărâre definitivă neputând fi cenzurată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei soluţiei date cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, această soluţie beneficiind la rândul său de autoritate de lucru judecat.

In acest sens, astfel cum a observat şi instanţa de recurs o altă critică de recurs formulată de recurentul-reclamant a fost aceea că nu pot fi ignorate dispoziţiile obligatorii ale Deciziei nr. 90/R/30.01.2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2017.

Or, Curtea a apreciat neîntemeiată şi această susţinere, motivând, în esenţă, că Decizia menţionată a fost pronunţată în aplicarea şi interpretarea altor dispoziţii legale, respectiv a Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 57/2015, aşadar Decizia nr. 90/2019 produce efecte numai atât timp cât temeiul legal în baza căruia a fost pronunţată hotărârea judecătorească subzistă, expunându-şi raţionamentul şi prin raportare la considerentele Deciziei nr. 1601/2010 a Curţii Constituţionale a României.

În aceste condiţii, Înalta Curte are în vedere rolul revizuirii, reglementată ca o cale extraordinară de atac, şi care nu a fost concepută pentru a deschide părţii nemulţumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluţiei pronunţate în primul proces, permiţând astfel reanalizarea unei excepţii soluţionate definitiv.

În concluzie, în raport de scopul concret urmărit, Înalta Curte constată că o eventuală analiză a autorităţii de lucru judecat astfel cum este invocată de revizuent ar conduce la încălcarea de către instanţa de revizuire a autorităţii de lucru judecat a deciziei definitive pronunţate în recurs, care a analizat acest aspect.

Temeiul legal al soluţiei pronunţate în revizuire

Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 42/R/2023 din 31 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

Cu drept de recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.