Transfer of civil judge to military court: margin of appreciation of the CSM and inapplicability of seniority criteria under the Common Regulation

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 4.03.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 97 din 18 ianuarie 2022 a secţiei pentru Judecători - Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a solicitat anularea hotărârii şi obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să aprobe transferul reclamantului de la Curtea de Apel Constanţa către una din instanţele în raport de care şi-a exprimat opţiunea pentru care a fost declanşată procedura de transfer (Curtea Militară de Apel Bucureşti, Tribunalul Militar Bucureşti sau Tribunalul Militar Iaşi).

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1257 din 20 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1257 din 20 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a criticilor de nelegalitate şi netemeinicie ce au vizat Hotărârea nr. 97 din 18 ianuarie 2022 a secţiei pentru judecători - Consiliul Superior al Magistraturii, a modului de aplicarea şi justeţei criteriilor avute în vedere de către intimat la soluţionarea cererii de transfer, apreciind că acestea privesc oportunitatea actului administrativ care "nu pot fi analizate de către instanţă pentru soluţionarea favorabilă a demersului judiciar întrucât se încadrează în marja de apreciere a autorităţilor competente în soluţionarea cererilor de transfer." .

De asemenea, activitatea de judecată s-a rezumat la verificarea parţială a criticilor de nelegalitate pe care le-a formulat, fără a proceda la o minimă analiză a aspectelor de oportunitate şi care au fost avute în vedere de către intimat cu efect decisiv în procedura de transfer între persoanele care şi-au depus cererea de transfer, conferind aspect formal al modului de desfăşurare a judecării cauzei.

Sunt nefondate considerentele avute în vedere de instanţei de fond referitoare la imposibilitatea autorităţii judiciare în a verifica oportunitatea emiterii unui act administrativ şi procedând de această manieră judecarea cauzei s-a realizat fără a răspunde exigenţelor de echitabilitate în desfăşurarea procesului civil, potrivit art. 6 din CEDO.

A mai arătat recurentul că un alt motiv de nelegalitate al hotărârii contestate priveşte faptul că exercitarea dreptul de apreciere al intimatului - Consiliul superior al Magistraturii, secţia pentru judecători s-a realizat cu exces de putere.

In acest sens, în cazul reclamantului analiza cererii s-a realizat prin raportare la volumul de muncă al Curţii de Apel Constanţa pentru primul semestru al anului 2021, numărul posturilor vacante al instanţei unde îşi desfăşoară activitatea şi o analiză comparativă a volumului de activitate al Curţii de Apel Constanţa cu volumul de activitate al instanţelor militare.

Cu prilejul aceleiaşi sesiuni de transfer, intimatul se raportează la ceilalţi colegi judecători ale căror cereri au primit o soluţionare diferită la alte criterii, respectiv criteriile legale de transfer prevăzute de Ordinul nr. M.47 din 22 aprilie 2014 privind aprobarea Regulament Comun, aşa cum este cazul Hotărârii nr. 91/18 ianuarie 2022 a CSM, secţia pentru judecători, fie prin raportare la criteriile de vechime în funcţie, grad, instanţă şi specializare, iar volumul de activitate şi numărul locurilor vacante se realizează doar prin raportare la instanţa de la care provine magistratul fără o analiza comparativă cu instanţa militară la care solicită transferul, aşa cum este cazul Hotărâri nr. 92/18 ianuarie 2022 a CSM, secţia pentru judecători, .

În cazul recurentului, cu prilejul aceleiaşi sesiuni de transfer, intimatul nu analizează cererea pe care a formulat-o în baza aceloraşi criterii legale aşa cum procedează si în cazul colegilor judecători a căror solicitare a primit o soluţionare favorabilă, respectiv în baza criteriului de vechime în funcţie, în grad şi instanţă, ci ia înconsiderare criterii care nu sunt prevăzute de Regulamentul comun de transfer al magistraţilor civili la instanţe militare.

Intimatul avea obligaţia ca în cadrul aceleiaşi sesiuni de transfer să ia în considerare aceleaşi criterii de departajare pentru toţi candidaţii.

Pe lângă cele învederate mai sus, ca urmare a experienţei astfel acumulate în materie penală, a arătat că îşi doreste ca activitatea sa în sistemul judiciar din România să fie completată de posibilitatea de a soluţiona cauze de competenţa instanţelor militare.

De asemenea, are calitatea de ofiţer în rezervă şi are cunoştinţe necesare în domeniu militar. Doreste să fie reactivat în calitate de ofiţer activ şi apreciază că are competenţele şi abilităţile profesionale pentru a desfaşura activitatea în cadrul unei instituţii militare.

A mai solicitat să se aibă în vedere faptul că îndeplineste condiţiile legale obligatorii pentru dobândirea calităţii de ofiţer activ, prin Raportul nr. x din 23.12.2021, Ministrul Apărării Naţionale acordând aviz conform privind îndeplinirea calităţii de ofiţer în activitate şi, de asemenea, solicită să se aibă în vedere aspectele de oportunitate învederate anterior.

În cazul în care s-ar aprecia că prezenta cerere ar fi întemeiată, aceasta nu ar prejudicia activitatea Curţii Militare de Apel întrucât sunt vacante 4 posturi de judecător, dintr-o schemă de 8 posturi sau activitatea Tribunalului Miliar Bucureşti fiind ocupat un post dintr-o schemă de 5 posturi şi nici activitatea Curţii de Apel Constanţa, întrucât datele statistice prezentate nu relevă că activitatea generală a instituţiei prin transferul unui judecător ar fi afectată.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

Astfel, în esenţă, a susţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte susţinerile încadrate de recurent în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în opinia intimatului, acestea nu sunt veritabile critici de nelegalitate, ci privesc actul administrativ contestat, acesta reiterând apărările referitoare la fondul cauzei şi la situaţia de fapt aşa cum au fost redate în acţiunea introductivă de instanţă.

În fine, criticile privind pretinsa omisiune a secţiei pentru Judecători de a avea în vedere la cererea sa de transfer şi criteriile privitoare la vechimea în funcţie şi în grad, privind faptul că la analizarea cererii sale secţia ar fi avut în vedere alte criterii decât cele examinate la emiterea Hotărârii nr. 91 şi Hotărârii nr. 92 din 18.01.2022, privind oportunitatea transferului recurentului sunt nefondate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 25 msi 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Recurentul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în raport de prevederile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 125 alin. (2) şi art. 133 alin. (1) din Constituţie, ce formează obiectul dosarului asociat nr. x/2022, cerere care a fost admisă prin încheierea din data de 25 mai 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Hotărârea nr. 97 din data de 18.01.2022 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, contestată în cauză, s-a respins cererea de transfer la Curtea Militară de Apel Bucureşti, la Tribunalul Militar Bucureşti sau la Tribunalul Militar Iaşi, formulată de petentul A., judecător la Curtea de Apel Constanţa.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva Hotărârii nr. 97 din 18 ianuarie 2022 a secţiei pentru Judecători - Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a solicitat anularea hotărârii şi obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să aprobe transferul reclamantului de la Curtea de Apel Constanţa către una din instanţele în raport de care şi-a exprimat opţiunea pentru care a fost declanşată procedura de transfer (Curtea Militară de Apel Bucureşti, Tribunalul Militar Bucureşti sau Tribunalul Militar Iaşi).

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamantul formulând critici întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte nu poate reţine criticile formulate de recurent circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu privire la faptul că instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a criticilor de nelegalitate şi neteminicie ce au vizat Hotărârea nr. 97/18.01.2022.

Astfel, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Astfel, judecătorul a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată.

În sensul dispoziţiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv.

Aceasta înseamnă, aşa cum s-a reţinut în practica consolidată a instanţei supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conţinut, nu de volum, că instanţa nu este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor/apărărilor părţilor ori fiecărei nuanţe date de părţi textelor legale pe care acestea şi-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte sentinţa recurată, faptul că soluţia pronunţată nu este în concordanţă cu opinia recurentului neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nici incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reţinută în cauză.

Înalta Curte aminteşte că motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, se constată că secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat cererea de transfer formulată de reclamant prin raportare la dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 303/2004 şi art. 6 din Regulamentul comun al Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Apărării Naţionale, astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 97 din data de 18.01.2022.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 32 din Legea nr. 303/2004: "(1) Poate fi numită judecător sau procuror militar persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru intrarea în magistratură, cu avizul conform al Ministerului Apărării Naţionale privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer activ în cadrul acestui minister.

(2) Numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari se fac potrivit unui regulament comun al Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Apărării Naţionale."

În aplicarea acestei dispoziţii legale a fost adoptat Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea 176/2014 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 1 din Regulamentul comun prevede următoarele:

"(1) Poate fi numit în funcţia de judecător militar, respectiv de procuror militar, judecătorul sau procurorul care are cel puţin grad profesional de tribunal.

(2) Numirea nu poate fi aprobată decât la o instanţă sau la un parchet la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze.

(3) Poate fi numit în funcţia de judecător militar sau procuror militar judecătorul sau procurorul care are numai cetăţenia română.

(4) În scopul informării judecătorilor şi procurorilor care intenţionează să formuleze cereri de numire, semestrial se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii lista posturilor vacante de execuţie de la toate instanţele şi parchetele militare, precum şi a posturilor care urmează a se vacanta. Posturile vacante de conducere nu se ocupă prin numire, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege şi Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Prin posturi ce urmează a se vacanta se înţelege acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei sau cel târziu la data publicării acesteia, promovarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, promovarea la instanţele şi parchetele superioare, transferul, numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător ori eliberarea din funcţie.

(6) Cererile de numire a judecătorilor în funcţia de procuror militar sau a procurorilor în funcţia de judecător militar, precum şi cererea de numire a judecătorilor militari în funcţia de procuror militar sau a procurorilor militari în funcţia de judecător militar se analizează semestrial, de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

(7) Cererile de numire în funcţiile prevăzute la alin. (6) se formulează în scris şi se depun la Consiliul Superior al Magistraturii, în termen de 15 zile de la afişarea listei prevăzute la alin. (4), însoţite de următoarele documente, în două exemplare:

a) acte privind identitatea solicitantului, în copie: certificat de naştere, carte de identitate, certificat de căsătorie, certificat naştere copii şi alte acte care reflectă starea civilă, cetăţenia şi domiciliul;

b) documente care atestă studiile absolvite, în copie;

c) curriculum vitae;

d) declaraţie pe propria răspundere referitoare la incompatibilităţi cu calitatea de ofiţer în activitate;

e) ultimul raport de evaluare a activităţii profesionale;

f) orice alte acte pe care le consideră relevante.

(8) Dacă există locuri vacante, Direcţia resurse umane şi organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii solicită punctul de vedere al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul care solicită numirea în funcţia de judecător, respectiv de procuror militar şi întocmeşte, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, un referat în care prezintă datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situaţia posturilor vacante şi a celor ocupate la instanţa sau la parchetul la care funcţionează judecătorul ori procurorul în cauză şi la instanţa sau parchetul la care se solicită numirea.

(9) Referatul întocmit potrivit prevederilor alin. (8) cuprinde date privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcţiile de judecător ori de procuror militar, precum şi numărul cererilor de transfer formulate pentru instanţa sau parchetul militar la care se propune ocuparea funcţiei în condiţiile prezentului articol. De asemenea, în cuprinsul referatului sunt inserate precizări vizând dificultăţile de ocupare a posturilor vacante la instanţa sau parchetul militar la care se solicită transferul şi durata vacanţelor posturilor la instanţa ori parchetul în cauză.

(10) Dacă nu există locuri vacante, Direcţia resurse umane şi organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii întocmeşte un referat în acest sens."

Art. 2 - "În cazul în care există locuri vacante, în termen de 15 zile de la întocmirea referatului prevăzut la art. 1 alin. (8), Direcţia resurse umane şi organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii solicită Ministerului Apărării Naţionale prin Direcţia instanţelor militare din cadrul acestui minister, respectiv prin secţia parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, avizul conform privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate."

Art. 3 - "(1) Ministerul Apărării Naţionale eliberează avizul conform, în termen de 60 de zile, după ce se efectuează următoarele activităţi în structurile militare specializate:

a) examinarea medicală, pentru stabilirea aptitudinii de îndeplinire a serviciului militar, consemnată în fişa controlului medical;

b) testarea în vederea promovării baremelor de pregătire fizică;

c) evaluarea psihologică.

(2) Rezultatele verificărilor desfăşurate prevăzute la alin. (1) se transmit la Direcţia instanţelor militare din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, respectiv secţia parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."

Art. 4 - "(1) Direcţia instanţelor militare din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, respectiv secţia parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întocmesc un raport prin care propun ministrului apărării naţionale, după caz, acordarea avizului favorabil sau negativ privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate, cu respectarea termenului prevăzut la art. 3 alin. (1).

(2) Avizul, însoţit de raportul prevăzut la alin. (1), se comunică atât Consiliului Superior al Magistraturii, cât şi solicitantului."

Art. 6 " (1) Poate fi transferat în funcţia de judecător militar, respectiv de procuror militar, judecătorul sau procurorul care are cel puţin grad profesional de tribunal.

(2) Transferul nu poate fi aprobat decât la o instanţă sau un parchet la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze.

(3) Dispoziţiile art. 1 alin. (3)-(10) şi ale art. 2-4 se aplică în mod corespunzător.

(4) Judecătorul sau procurorul poate participa la şedinţa secţiei corespunzătoare, în vederea susţinerii cererii.

(5) secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii admite sau respinge cererea de transfer prin hotărâre."

Din cuprinsul art. 6 alin. (3) antereferit, Înalta Curte reţine, în acord cu opinia primei instanţe, că art. 5 din Regulament nu este aplicabil procedurii de transfer, ci doar cererilor prevăzute la art. 1 alin. (6) din acelaşi Regulament, respectiv de: numire a judecătorilor în funcţia de procuror militar sau a procurorilor în funcţia de judecător militar, precum şi cererea de numire a judecătorilor militari în funcţia de procuror militar sau a procurorilor militari în funcţia de judecător militar.

De altfel, art. 5 alin. (2) din Regulament se referă la "judecătorul sau procurorul care solicită numirea în una din funcţiile prevăzute la art. 1 alin. (6)", iar art. 5 alin. (3) prevede criteriile care pot fi avute în vedere "la soluţionarea cererilor prevăzute la art. 1 alin. (6)".

În aceste condiţii, în mod corect, prima instanţă a constatat nefondată critica reclamantului în sensul că în analiza cererii de transfer pârâtul nu a luat în considerare criteriile prevăzute de art. 5 alin. (3) din Regulamentul comun, întrucât aceste criterii nu sunt aplicabile procedurii de transfer a unui judecător civil în funcţia de judecător militar, ci doar cererilor de numire prevăzute la art. 1 alin. (6) din acelaşi Regulament.

Totodată, la procedura de transfer de la instanţele civile la instanţele militare la care a participat reclamantul, aprobată prin Hotărârea nr. 1350/18 noiembrie 2021, nu se aplică nici Regulamentul aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006 privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, deci nici criteriile stabilite prin art. 3 din acest Regulament. Acest Regulament a fost aprobat în temeiul dispoziţiilor art. 48 alin. (9), ale art. 49 alin. (9) şi ale art. 57-61 din Legea nr. 303/2004 care reglementează proceduri distincte de cele reglementate la art. 32 din aceeaşi Lege: numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari volumul de activitate.

Din ansamblul dispoziţiilor legale incidente, respectiv art. 32 din Legea nr. 303/2004 coroborat cu Regulamentul comun aprobat prin Hotărârea CSM nr. 176/2014, instanţa constată că, în ceea ce priveşte transferul judecătorilor de la instanţele civile la instanţele militare, pârâtul se bucură de o marjă largă de apreciere în exercitarea acestei atribuţii, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate şi de numire a judecătorului civil în funcţia de judecător militar.

În atare condiţii, trebuie efectuată o analiză a legalităţii Hotărârii nr. 97/18.01.2022 prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 554/2004, pentru a verifica dacă actul administrativ contestat a fost emis cu exces de putere.

Or, art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 defineşte excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţile cetăţenilor.

Deopotrivă, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public. Art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege stabileşte că (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale., iar alin. (1)^1 că (1^1) Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Dreptul de apreciere al pârâtului în analiza cererii de transfer nu echivalează însă cu posibilitatea de a acţiona abuziv, arbitrar şi în afara oricărui control, exercitarea lui fiind supusă principiului proporţionalităţii, care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este chemată să îl ocrotească (gestionarea resurselor umane în cadrul sistemului judiciar, în vederea asigurării unei ocupări optime a posturilor vacante raportat la nevoile sistemului, pentru evitarea provocării unor disfuncţionalităţi la nivelul instanţelor de judecată) şi dreptul subiectiv sau interesul legitim privat invocat de reclamant ca fiind vătămat prin conduita administraţiei.

A susţinut recurentul-reclamant că pârâtul a analizat celelalte cereri de transfer formulate în aceeaşi sesiune prin raportare la alte criterii decât cele analizate prin hotărârea contestat, dar şi că volumul de muncă şi posturile vacante, analizate în cadrul hotărârii contestate, nu sunt prevăzute de Regulamentul comun drept criterii ce pot fi avute în vedere la analiza cererii de transfer.

Astfel cum în mod corect a reţinut judecătorul fondului, din lecturarea Hotărârilor nr. 91 şi 92 emise de secţia pentru judecători din cadrul pârâtului CSM la aceeaşi dată 18 ianuarie 2022, fără ca acestea să fie supuse filtrului de legalitate al prezentei instanţe, rezultă că nu se confirmă susţinerile reclamantului întrucât pârâtul a expus şi a analizat exact aceleaşi criterii ca în cazul hotărârii nr. 97 din data de 18.01.2022, ceea ce se contestă în realitate fiind relevanţa acordată de pârât fiecărui criteriu în parte, deci chiar modul în care autoritatea pârâtă şi-a exercitat dreptul de apreciere. Or, raportat la dispoziţiile art. 1 şi 8 ale Legii nr. 554/2004, oportunitatea luării unei anumite măsuri atunci când legea prevede un drept de opţiune al autorităţii nu poate fi cenzurată pe calea unei acţiuni în contencios administrativ decât în măsura în care se constată încălcarea legii de către autoritate ori nerespectarea principiului proporţionalităţii prin ruperea echilibrului între interesul public şi interesul privat. Cu alte cuvinte, instanţa de contencios administrativ nu poate proceda la o analiză proprie a cererii de transfer, astfel cum propune reclamantul prin cererea de chemare în judecată, pentru a ajunge la o concluzie diferită de autoritate, ci doar să cenzureze actul administrativ emis de pârât în măsura în care este nelegal, fiind emis cu exces de putere.

Atât în Hotărârile nr. 91 şi 92, cât şi în Hotărârea nr. 97, contestată în cauză, au fost analizate cererile de transfer prin raportare la aceleaşi dispoziţii legale (art. 32 din Legea nr. 303/2004 şi art. 6 din regulamentul comun) şi la aceleaşi criterii, fiind expuse în toate cele trei hotărâri date privind traseul profesional al judecătorilor, posturile vacante şi a celor ocupate la instanţa la care funcţionează judecătorul şi la instanţa sau parchetul la care se solicită numirea, precum şi avizul instanţei de la care provine judecătorul, adică exact informaţiile ce trebuie să se regăsească în referatul întocmit potrivit art. 1 alin. (8) din Regulamentul comun, aplicabil şi procedurii prevăzute de art. 6 din regulament, potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 6 alin. (3).

Aşadar, nu poate fi reţinută critica recurentului-reclamant în sensul că pârâtul ar fi analizat în cazul său alte criterii faţă de cele analizate la admiterea cererilor de transfer, iar situaţia posturilor vacante şi a celor ocupate la instanţa la care funcţionează judecătorul în cauză poate fi valorificată de pârât în analiza cererilor de transfer, din moment ce art. 1 alin. (8) din Regulamentul comun prevede că:

"Dacă există locuri vacante, Direcţia resurse umane şi organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii solicită punctul de vedere al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul care solicită numirea în funcţia de judecător, respectiv de procuror militar şi întocmeşte, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, un referat în care prezintă datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situaţia posturilor vacante şi a celor ocupate la instanţa sau la parchetul la care funcţionează judecătorul ori procurorul în cauză şi la instanţa sau parchetul la care se solicită numirea.".

Din cuprinsul hotărârii contestate în cauză nu se desprinde concluzia că pârâtul ar fi avut în vedere la respingerea cererii de transfer formulată de reclamant exclusiv situaţia posturilor vacante şi încărcătura pe judecător faţă de media naţională la instanţa de unde provine reclamantul. Astfel cum s-a reţinut deja, art. 6 din Regulamentul comun nu prevede criterii legale pentru transferul în funcţia de judecător militar şi cu atât mai puţin o ordine de preferinţă a anumitor criterii, autoritatea pârâtă analizând cererea prin raportare la ansamblul informaţiilor existente în dosarele de transfer conform art. 1 alin. (8) din Regulament. Or, comparând aceste informaţii de care dispunea pârâtul la data analizării cererilor de transfer, nu se poate reţine că reclamantul se afla exact în aceeaşi situaţie cu ceilalţi doi judecători ale căror cereri au fost admise şi că a existat o diferenţă de tratament juridic în analiza autorităţii. În acest sens, dincolo de împrejurarea că proveneau de la instanţe diferite, instanţa reţine că au existat cel puţin două elemente de diferenţă între cererea formulată de reclamant şi cererile admise prin Hotărârile nr. 91 şi 92: avizul negativ emis de instanţa de la care provenea reclamantul şi vechimea cea mai mică în funcţia de judecător a reclamantului. Cuantificarea ponderii acestor două elemente în analiza efectuată de pârât la emiterea actului administrativ contestat nu poate fi analizat de instanţă pentru soluţionarea favorabilă a demersului judiciar întrucât se încadrează în marja de apreciere a autorităţii competente în soluţionarea cererilor de transfer.

În ceea ce priveşte amplele consideraţiuni statistice relevate în contextul analizării oportunităţii cererii de transfer a recurentului - reclamant, reţine Înalta Curte faptul că însuşi recurentul a afirmat în cererea de recurs, că raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar şi a stabilităţii acestuia nu trebuie doar apreciate în abstract la momentul luării unei decizii asupra unei cereri de transfer, ci aplicate în cazul concret, printr-o analiză obiectivă întemeiată pe criterii prevăzute de lege. Or, a reduce analiza oportunităţii cererii de transfer la date statistice, aşa cum a reiterat acesta cererea în cadrul căii de atac, înseamnă chiar contrariul celor afirmate.

Totodată, aspecte de ordin subiectiv de natura celor dezvoltate în cererea de recurs, cum ar fi desfăşurarea activităţii la o instanţă cu cazuistică variată, dorinţa de dezvoltare a carierei profesionale prin accedere la o instanţă militară, pot fi analizate de CSM la momentul examinării unei cereri de transfer, însă nu sunt de natură a conduce prin ele însele la aprobarea cererii de transfer.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1257 din 20 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.