Limits of administrative judicial inspection review: exclusion of substantive judicial merits and confirmation of lawful panel continuity reassignments

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 01.09.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a contestat Rezoluţia nr. C20 - 887 din 27.07.2020 şi Rezoluţia de clasare nr. 1330/A/22.04.2020 în dosarul nr. x - 386 înregistrat la 15.07.2020.

În şedinţa publică de la data de 15.01.2021 reclamantul a depus precizări, prin care a arătat că înţelege să conteste în termen legal Rezoluţia nr. 2066/A/08.07.2020 emisă în dosarul nr. x/08.07.2020 cu privire la dosarul nr. x/2018. Interpelat de către instanţă, reclamantul a învederat că înţelege să conteste şi această rezoluţie.

La data de 12.02.2021 a depus întâmpinare pârâta Inspecţia Judiciară faţă de cererea completatoare formulată de reclamantul A., prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului.

A invocat, totodată, excepţia lipsei procedurii prevăzute de art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, în raport de contestaţia ce formează obiectul cererii completatoare.

La termenul din 26.03.2021, Curtea a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON în raport de cererea completatoare.

2. Hotărârea recurată

Prin sentinţa civilă nr. 1068 din 2 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de netimbrare; a fost anulat ca netimbrat capătul de cerere având ca obiect contestaţie împotriva rezoluţiei de clasare nr. 2066/A/08.07.2020; s-a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, împotriva rezoluţiilor de clasare nr. C20-887/27.07.2020 şi nr. 1330/A/22.04.2020, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1068 din 2 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs.

În contextul unei succinte expuneri a situaţiei de fapt, recurentul-reclamant a susţinut că a solicitat Curţii de apel, ca probe, dosarul nr. x/2017 în original şi toate înregistrările de şedinţă până la 13.12.2019, pentru a dovedi că în acest dosar doamna judecător B. i-a respins toate cererile din acţiunea introductivă.

A mai arătat că Inspectia Judiciară nu a constatat lipsa de procedură în sensul că nu s-a respectat continuitatea completului de judecată. Astfel, au fost implicaţi 7 judecători, iar doamna C. s-a implicat şi în dosarul nr. x/2019, în dosarul nr. x şi 131/II/2/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea soluţionat de domnul judecător C., şi trebuia să se abţină, dar nu a făcut-o.

În fine, recurentul a susţinut că Primarul D. E. comuna Tătăranu a falsificat Registrul agricol - fila x, care, la data de 02.11.2017, i-a fost prezentată în original reclamantului şi soţiei sale de către primar, filă în care se preciza că "F. a introdus în C.A.S. 2 ha", refuzându-i-se eliberarea unei fotocopii de pe aceasta, cu privire la acest aspect făcând trimitere şi la audierea sa de către inspector G. de la Postul de poliţie Năneşti, care a avut loc în faţa primăriei în maşina de poliţie, acesta refuzând intrarea în Primărie pentru a constata personal cum a fost modificat Registrul agricol de către dl. E., din 2 ha în 1,5 ha.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în opinia sa, argumentele invocate de recurent neîncadrându-se în motivele de casare ale art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea recurată este legală, nefiind susceptibilă de criticile formulate de reclamant din perspectiva motivelor de casare invocate.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a reiterat susţinerile din cererea de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 30 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, cauza fiind amânată la data de 25 mai 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că recursul reclamantului este nefondat.

1. Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurentul-reclamant privesc greşita interpretare şi aplicare a legii, respectiv a prevederilor din Legea nr. 303/2004 privind pretinsele abateri disciplinare reclamate de acesta, respectiv respingerea de către instanţă a cererilor formulate de reclamant în dosarul nr. x/2017 şi nerespectarea principiului continuităţii completului de judecată în acelaşi dosar, putând fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin sesizarea înregistrată în data de 28.01.2020 la Inspecţia Judiciară-Direcţia de inspecţie pentru judecători (ca urmare a înaintării de către Consiliul Superior al Magistraturii a sesizării adresate de către reclamant Ministrului Afacerilor Interne şi transmisă de către Ministerul Afacerilor Interne Consiliului Superior al Magistraturii), petentul A. a sesizat aspecte privind dosarul nr. x/2017, învederând că de la 01.11.2017 până la 13.09.2019 nu i s-a dat cuvântul pe probe, în calitate de mandatar al soţiei sale H., fiind primul dosar în care s-au implicat 7 judecători, ultimii doi (I. şi J.) având un comportament nepotrivit faţă de acesta, iar la 13.12.2019 jud. B. i-a respins toate cererile formulate în acţiune.

Reclamantul a arătat că singura profesionistă este jud. C., iar dacă ar fi dus dosarul la final, altul ar fi fost rezultatul, însă nu a fost lăsată de judecătorii K., L., M., N. şi O..

Reclamantul a mai arătat că formulat o plângere la Parchetul General, care a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, unde nu s-a trimis nici măcar la poliţie, dându-se clasare şi disjungere cu privire la E..

Urmare a sesizării, pe rolul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru judecători s-a format lucrarea nr. 20-386.

Verificările prealabile, reglementate la art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, au fost efectuate de către un inspector judiciar şi au fost finalizate la 22.04.2020.

Prin rezoluţia nr. 1330 din data 22.04.2020, în baza art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, s-a dispus clasarea sesizării, sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004 faţă de preşedintele secţiei civile a Judecătoriei Focşani N., sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza I) din Legea nr. 303/2004, faţă de judecătorii P. de la Tribunalul Vrancea şi judecătorii Q., C., R., J. şi I. de la Judecătoria Focşani şi sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 faţă de judecătorul B. de la Judecătoria Focşani.

Împotriva rezoluţiei de clasare reclamantul a formulat plângere la inspectorul-şef, ce a fost respinsă prin rezoluţia nr. C20-887/27.07.2020 motivat de faptul că rezoluţia contestată este motivată, cuprinzând argumentele de fapt şi de drept care au stat la baza măsurii de clasare, fiind dispusă cu respectarea condiţiilor legale şi a Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară.

În acest context factual, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a contestat Rezoluţia nr. C20 - 887 din 27.07.2020 şi Rezoluţia de clasare nr. 1330/A/22.04.2020 în dosarul nr. x - 386 înregistrat la 15.07.2020. În şedinţa publică de la data de 15.01.2021 reclamantul a depus precizări, prin care a arătat că înţelege să conteste în termen legal Rezoluţia nr. 2066/A/08.07.2020 emisă în dosarul nr. x/08.07.2020 cu privire la dosarul nr. x/2018.

Prin sentinţa recurată, a fost anulat ca netimbrat capătul de cerere având ca obiect contestaţie împotriva rezoluţiei de clasare nr. 2066/A/08.07.2020; s-a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, împotriva rezoluţiilor de clasare nr. C20-887/27.07.2020 şi nr. 1330/A/22.04.2020, ca neîntemeiată, reclamantul înţelegând să formuleze critici din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciind însă că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză.

Înalta Curte aminteşte că dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. vizează situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii.

Recurentul-reclamant, în susţinerea nemulţumirii faţă de hotărârea recurată, a invocat faptul că în mod greşit nu s-a constatat îndeplinirea condiţiilor abaterilor săvârşite de judecătorii care au soluţionat dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Focşani, cu referire concretă la respingerea cererilor formulate de acesta prin acţiunea introductivă, precum şi la nerespectarea principiului continuităţii completului de judecată, expunând argumente similare cu cele invocate în faţa primei instanţe, care au fost corespunzător analizate de aceasta, Înalta Curte împărtăşind pe deplin soluţia pronunţată.

În primul rând, Înalta Curte constată că prima instanţă a analizat rezoluţia contestată numai în raport de aspectele semnalate de către reclamant Inspecţiei Judiciare, Curtea neputând analiza rezoluţia prin prisma celorlalte motive indicate în contestaţie întrucât acestea excedează limitelor procesuale, întrucât nu au făcut obiectul sesizării Inspecţiei Judiciare.

În continuare, instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 97 din Legea 303/2004:

"(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.

(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac".

Soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti pot fi modificate, aşadar, doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, aşa cum rezultă şi din dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată.

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 97 alin. (2) din Legea 303/2004 verificările administrative nu pot implica cenzurarea unor raţionamente juridice de drept substanţial sau procedural.

Inspecţia Judiciară nu exercită atribuţii de verificare a legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti, neavând prerogative specifice controlului jurisdicţional, nefiind posibilă efectuarea unui control administrativ asupra legalităţii şi temeiniciei, modul de aplicare a normelor de drept material ori procesual, modul de soluţionare a cererilor părţilor litigante neputând fi considerate o abatere de la îndatoririle de serviciu sau o faptă care să afecteze prestigiul justiţiei.

În acest demers, judecătorul trebuie să decidă liber, fără nicio influenţă, presiune sau ameninţare, iar opinia pe care acesta şi-o formează nu poate fi cenzurată decât în căile de atac ordinare şi/sau extraordinare prevăzute de lege, nu şi în cadrul unei verificări disciplinare.

Astfel, pot intra în sfera răspunderii disciplinare numai acele încălcări ale normelor de drept material sau procesual care pun în discuţie însăşi valabilitatea actelor întocmite de judecător şi pentru care nu poate fi găsită o justificare legală, ceea ce însă nu este cazul în speţă, considerentele hotărârii reprezentând în esenţă garanţia imparţialităţii judecătorului, a calităţii actului de justiţie, garanţie care a fost asigurată din această perspectivă.

Inspecţia Judiciară, fiind un organ administrativ, nu se poate substitui instanţelor de judecată şi nu are competenţa de a analiza în locul acestora temeinicia cererilor formulate de părţi, probele administrate sau dispoziţiile legale aplicabile, întrucât, în verificările efectuate, conform dispoziţiilor art. 46 alin. (2) din legea nr. 304/2004, trebuie să respecte principiul independenţei judecătorului, consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţia României, principiu ce ar fi încălcat prin analizarea criticilor petentului.

În concluzie, elementele esenţiale ale activităţii de judecată, inclusiv cele la care se referă recurentul-reclamant în memoriul de recurs, respectiv respingerea tuturor cererilor sale de către instanţa care a soluţionat pe fond dosarul nr. x/2017, nu pot fi cenzurate în cadrul verificărilor administrative ce se efectuează de Inspecţia Judiciară, ci sunt supuse analizei exclusiv în cadrul controlului judiciar, prin promovarea de către partea nemulţumită a căilor de atac ordinare şi, după caz, extraordinare prevăzute de lege, de altfel, împotriva sentinţei pronunţate în dosarul nr. x/2017 fiind formulat apel, astfel că numai instanţa de apel poate efectua controlul judiciar al soluţiei pronunţate în fond.

Prin urmare nu pot fi primite susţinerile recurentului privind faptul că modul de soluţionare a dosarului în discuţie constituie abatere disciplinară a membrilor completului de judecată, întrucât interpretarea subiectivă dată de acesta atât în faţa pârâtei, cât şi în faţa primei instanţe, nu a fost validată de acestea.

În ceea ce priveşte afirmaţia recurentului-reclamant din cererea de recurs cu privire la solicitarea de probe în dosarul Curţii de Apel constând în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Focşani, în original, şi toate înregistrările de şedinţă până la 13.12.2019, pentru a dovedi că în acest dosar doamna judecător B. i-a respins toate cererile din acţiunea introductivă, Înalta Curte constată că această cerere a fost respinsă de prima instanţă, ca nefiind utilă soluţionării cauzei, recurentul neformulând vreo critică concretă de nelegalitate cu privire la acest aspect.

Înalta Curte constată că sunt nefondate şi susţinerile recurentului privind faptul că Inspectia Judiciară nu a constatat nerespectarea principiului continuităţii completului de judecată.

Astfel, Înalta Curte reţine că potrivit art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor.

Potrivit art. 19 C. proc. civ., judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii.

Din procesul-verbal din 05.06.2018, Hotărârea Colegiului de Conducere al Judecătoriei Focşani nr. 17/08.06.2018, procesul-verbal de repartizare ciclică din 05.10.2018, Hotărârea Colegiului de Conducere al Judecătoriei Focşani nr. 40/19.12.2018, Hotărârea Colegiului de Conducere al Judecătoriei Focşani nr. 27/29.05.2019, Hotărârea Colegiului de Conducere al Judecătoriei Focşani nr. 44/06.09.2019, procesul-verbal din 13.09.2019, procesul-verbal din 18.10.2019, procesul-verbal din 22.11.2019 şi Hotărârea Colegiului de Conducere al Judecătoriei Focşani nr. 56/27.11.2019, rezultă că modificarea componenţei completului de judecată s-a datorat promovării primului judecător titular de la Judecătoria Focşani la Tribunalul Vrancea şi trecerii celui de-al doilea judecător de la secţia civilă la secţia penală, fiind dispusă aşadar, prin hotărâri ale Colegiului de Conducere sau conform planificării de permanenţă, cu respectarea dispoziţiilor legale antereferite.

Prin urmare, în mod temeinic inspectorul judiciar a apreciat că nu există indicii de săvârşire a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004, astfel cum în mod corect a concluzionat şi prima instanţă, susţinerile recurentului-reclamant fiind lipsite de suport.

În concluzie, sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente circumstanţelor factuale reţinute, motivul de nelegalitate şi argumentele astfel cum au fost invocate în susţinerea acestuia nefiind în măsură să conducă la reformarea hotărârii.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară şi va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1068 din 2 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.