Appeal dismissed; refusal to suspend replacement of judicial liquidator upheld

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, la data de 7 septembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. în calitate de lichidator judiciar provizoriu al S.C. B. S.A. Bârlad, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a solicitat ca în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea actului administrativ Decizia nr. 324/CSP din 27 iunie 2022 emisă de către Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă în cadrul ANAF.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 124 din 17 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia lipsei de interes ca nefondată şi s-a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 324/CSP/27.02.2022 formulată de reclamanta A. lichidator judiciar al S.C. B. S.A. Bârlad, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 124 din 17 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. - Lichidator Judiciar al S.C. B. S.A. Bârlad, criticând-o prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta a arătat că raţionamentul este profund greşit întrucât în cazul expus, creditorul ANAF (care se considera si majoritar) odată ce a parcurs procedura de selecţie/inlocuire a lichidatorului judiciar, judecătorului sindic nu îi rămâne decât să ia act de alegerea făcută, fiind obligat sa tină cont de aceasta opţiune a creditorului.

În ce priveşte prezumţia de legalitate a actului administrativ, în opinia sa, actul administrativ a fost emis cu încălcarea flagrantă a legii.

Astfel, selecţia ce a determinat emiterea deciziei contestate a fost efectuată in baza OPANAF nr. 1443/2019. Or, prevederile art. 14 din OPANAF 1443/2019 stabilesc principiul unicităţii selecţiei practicianului în insolvenţă, respectiv selecţia efectuată pentru calitatea de administrator este valabilă si pentru calitatea de lichidator judiciar, nefiind necesară câte o selecţie pentru fiecare fază procesuală.

A fost selectată şi numită drept administrator judiciar al debitoarei B. S.A., prin decizia nr. 825307 din 11.05.2010 şi 825616 din 12.05.2010, emise tot de către ANAF la data de 11.05.2010 şi 12.05.2010, în baza selecţiei efectuate potrivit OPANAF 1009/2008, actul normativ în vigoare la momentul respectiv.

Or, din studiul prevederilor OPANAF nr. 1443/2019 rezultă că nu există posibilitatea efectuării unei noi selecţii în situaţia în care există efectuată o selecţie sau există un administrator judiciar/lichidator judiciar confirmat. Care este motivaţia efectuării unei noi selecţii a unui practician în insolvenţă, nu se poate şti cu certitudine pentru că organul fiscal nu a prezentat o nota de fundamentare în acest sens, dar se poate intui, respectiv înlocuirea actualului lichidator judiciar. Acest lucru este un abuz flagrant asupra legii, motivat de faptul ca înlocuirea administratorului judiciar/lichidator judiciar este atributul exclusiv al judecătorului sindic.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) li. e) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic dispune înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului.

În concluzie, în opinia sa, atât timp cât OPANAF 1443/2019 nu permite efectuarea unei noi selecţii pentru faza procesuală a lichidării, fiind confirmaţi de către creditorul ANAF în baza selecţiei efectuate în prima fază procesuală, iar judecătorul sindic nu a pronunţat o încheiere de înlocuire a sa, selecţia efectuată de către organul fiscal este un abuz evident şi o încălcare flagrantă a legii.

Cât priveşte condiţia pagubei iminente, recurenta a susţinut că procedura lichidării debitoarei S.C. B. S.A. este o procedură ce trebuie sa se desfăşoare cu celeritate, motivat de faptul că, la momentul actual, activele unităţii sunt închise şi aflate în conservare.

Prin urmare, motivaţia efectuării unei noi selecţii a unui practician în insolvenţă, poate fi doar înlocuirea actualului lichidator judiciar, având în vedere că organul fiscal nu a prezentat o nota de fundamentare în acest sens, recurenta făcând referire la dispoziţiile art. 11 alin. (1) li. e] din Legea nr. 85/2006.

Procedura prevăzuta la art. 19 din Legea nr. 85/2006 nu este incidenţa in prezenta cauza, intrucat DGRFP IAŞI a depus la dosarul cauzei un simplu anunţ, iar nu o decizie de inlocuire a lichidatorului judiciar. Altfel spus, anunţul depus de către DGRFP IAŞI in B.P.I. nu reprezintă prin el insusi decizia de înlocuire a lichidatorului judiciar astfel cum impun rigorile legale in materie.

Potrivit Ordinului nr. 1443/2019, ANAF nu poate proceda la înlocuirea lichidatorului fără a urma o procedura anume, procedura care trebuie sa se regăsească descrisa in cadrul unei decizii, or analizând anunţul din 23.08.2022 - acesta nu cuprinde decizia emisa in data de 23.08.2022, fapt pentru care a apreciat că demersul creditorului devine unul nelegal.

Mai mult, faptul ca trebuie sa existe o decizie standard de înlocuire a lichidatorului judiciar rezulta fără putinţă de tăgada şi din anexa 9 a Ordinului nr. 1443/2019 OPANAF. In concret, in măsura in care creditorul majoritar ANAF decide înlocuirea unui lichidator judiciar acesta trebuie sa procedeze la întocmirea unui tipizat conform anexei 9, iar aceasta sa fie publicată în BPI, numai acest din urma formular având valoarea juridică a unei decizii de înlocuire a unui lichidator judiciar. După cum limpede se poate observa ANAF nu a depus în BPI un astfel de tipizat, în lipsa acestuia neputându-se constata decât nelegalitatea procedurii de înlocuire.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

În esenţă, a susţinut că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi a producerii unei pagube iminente, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea de chemare în judecată fiind neîntemeiată.

Referitor la criticile privind greşita aplicarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, intimatul a susţinut că şi acestea sunt nefondate, în esenţă, arătând că este eronată aprecierea recurentei în sensul că reclamanta nu a făcut dovada unei aparenţe de nelegalitate a Deciziei nr. 324/CSP/27.07.2022, în speţă nefiind încălcat principiul unicităţii selecţiei practicianului în insolvenţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 23 martie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de către reclamanta A. în calitate de lichidator judiciar provizoriu al S.C. B. S.A. Bârlad, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 324/CSP/27.07.2022 emisă de ANAF - Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă, prin care a fost desemnat un alt practician în insolvenţă - C. - pentru debitoarea S.C. B. S.A., în dosarul de insolvenţă nr. 2485/89/2009, aflat pe rolul Tribunalului Vaslui.

Reclamanta a susţinut, în esenţă, că îndoiala evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ contestat derivă din încălcarea principiului unicităţii selecţiei practicianului în insolvenţă, prevăzut de art. 14 din OPANAF 1443/2019, în condiţiile în care A. fusese selectată şi numită administrator judiciar al debitoarei B. S.A. prin decizii ale ANAF din 2010, emise în temeiul OPANAF 1009/2008, iar efectuarea unei noi selecţii a unui practician în insolvenţă s-a realizat de pârâtă cu încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora înlocuirea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar este atributul exclusiv al judecătorului sindic. În ceea ce priveşte paguba iminentă, reclamanta susţine că şi această condiţie este îndeplinită, întrucât, în condiţiile declanşării noii selecţii a practicianului în insolvenţă, activele debitoarei sunt închise şi aflate în conservare, situaţie care afectează celeritatea desfăşurării procedurii de lichidare a debitoarei S.C. B. S.A..

Prin sentinţa recurată, cererea privind suspendarea executării actului administrativ contestat a fost respinsă, reclamanta criticând-o prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, aminteşte instanţa de recurs că măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliul Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei R 89/13.09.1989, pentru că prevede, în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.

Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile prevederilor art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare sau în termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunoştinţă a conţinutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Deci, cu alte cuvinte, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Or, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Este adevărat că tot în practica instanţei supreme s-a statuat că aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării.

Dar îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

În aceste condiţii, prin raportare la considerentele teoretice antereferite, Înalta Curte constată că, prin memoriul de recurs, reclamanta a invocat drept motive ce ar reprezenta în interpretarea sa un caz bine justificat, argumente similare cu cele invocate şi în faţa instanţei de fond, care nu sunt de natură a reforma sentinţa recurată, prin care s-a concluzionat că, la o analiză sumară a actului, nu se poate reţine un dubiu serios cu privire la aparenţa de legalitate a acestuia.

Astfel, din analiza conţinutului ordinului a cărui suspendare se solicită, se constată că nu este îndeplinită în cauză condiţia cazului temeinic justificat, nelegalitatea rezultând din nesocotirea principiului unicităţii selecţiei practicianului în insolvenţă sau din încălcarea prevederilor art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2006, fiind o chestiune care poate fi lămurită în cadrul acţiunii de fond privind anularea actului, neputând fi vorba despre o aparentă nelegalitate, care să poată fi cercetată pe calea unei cereri de suspendare, caracterizată de o procedură sumară, astfel cum susţine recurenta-reclamantă.

Art. 14 alin. (1) din OPANAF 1443/2019 prevede că "selecţia practicienilor agreaţi în vederea susţinerii în dosarele în care organul fiscal central este creditor se realizează atât pentru calitatea de administrator, cât şi pentru cea de lichidator judiciar, nefiind necesară câte o selecţie pentru fiecare fază procedurală."

Alin. (2) al aceluiaşi articol reglementează posibilitatea legală a unei noi selecţii, la solicitarea creditorului - organ fiscal:

"În cazul înlocuirii administratorului sau lichidatorului judiciar, potrivit dispoziţiilor legii insolvenţei, se efectuează o nouă selecţie, la solicitarea scrisă a organului fiscal care are calitatea de creditor fiscal, aplicându-se în mod corespunzător prevederile prezentului capitol.", aşa încât, nelegalitatea aparentă evidentă sub acest aspect nu este dată.

Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat prima instanţă că nici încălcarea aparentă şi evidentă a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2006 nu rezultă din susţinerile reclamantei, reiterate în memoriul de recurs, întrucât, din coroborarea prevederilor art. 7 cu cele ale art. 13 din OPANAF 1443/2019, precum şi din cuprinsul actului administrativ contestat, rezultă că organul fiscal central efectuează procedura de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi, care urmează a fi propuşi judecătorului-sindic în vederea desemnării, astfel că, prin selectarea unui practician în insolvenţă de către organul fiscal prin decizia contestată, nu este nesocotit atributul exclusiv al judecătorului sindic de desemnare sau înlocuire a administratorului/lichidatorului judiciar.

În concluzie, în cauză nu poate fi reţinută îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, astfel cum în mod judicios a constatat prima instanţă.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, instanţa de control judiciar reţine că îndeplinirea doar a uneia dintre cerinţele cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu poate conduce la admiterea cererii de suspendare. Prin urmare, în lipsa dovedirii cazului bine justificat, nu se mai impune analizarea elementelor doveditoare ale pagubei iminente, această condiţie, prin ea însăşi, în lipsa cazului bine justificat, neavând aptitudinea de a schimba soluţia pronunţată în prezentul recurs.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa de control judiciar reţine că sentinţa recurată este legală, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, motivele invocate de reclamantă prin memoriul de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare în sensul invocat de recurentă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. - Lichidator Judiciar al S.C. B. S.A. Bârlad împotriva sentinţei nr. 124 din 17 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.