Scope of Article 15 Law 554/2004 suspension versus Article 14 pending first-instance judgment and requirement of imminent harm

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună: anularea Ordinului nr. 1.947/2021 privind modalitatea de revizuire a amenajamentelor silvice care se suprapun parţial sau total peste arii naturale protejate de interes comunitar, respectiv a Deciziei Ministerului Mediului Apelor si Pădurilor nr. R262773/17.12/2021, prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată; în temeiul art. 15 din Legea 554/2004, suspendarea executării actului administrativ normativ până la soluţionarea definitivă a cauzei de faţă.

Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, în temeiul art. 61 alin. (2) din C. proc. civ. a formulat cerere de intervenţie voluntară principală, prin care a solicitat să se dispună admiterea, în principiu, a cererii de intervenţie voluntară principală şi introducerea sa în prezenta cauză; în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 61 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat recalificarea cererii de intervenţie voluntară ca fiind una accesorie în favoarea reclamantei.

Prin încheierea din 14.03.2021, a fost admisă în principiu cererea de intervenţie principală formulată de petenta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva care a devenit astfel intervenient principal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 28 aprilie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. şi cererea de suspendare formulată de intervenienta principală Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi, în consecinţă, în temeiul prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1947 din 26.10. 2021 al Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, în vigoare de la 10.11.2021, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1077 din 10.11.2021, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare formulate în prezentul dosar.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 28 aprilie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea cererii, recurentul-pârât a arătat că măsura trebuia să fie respinsă fie ca lipsită de interes, fie ca nefondată, pentru neîndeplinirea condiţiei pagubei iminente.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 221 din 16.12.2021 pronunţată în cadrul dosarului nr. x/2021, Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea formulata de reclamanta A. privind suspendarea executării Ordinului ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1947 din 26.10.2021 şi, în consecinţă, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, a suspendat executarea acestuia până la pronunţarea instanţei de fond, această soluţie fiind executorie de drept.

În aceste condiţii, o cerere de suspendare întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004 nu mai poate fi privită ca având caracter urgent, deoarece persoana vătămată beneficiază deja de măsura suspendării.

Spre deosebire de împrejurările reţinute de instanţă cu privire la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente la data pronunţării sentinţei civile nr. 221 din 16.12.2021 pronunţată în cadrul dosarului nr. x/2021, la data soluţionării cererii de suspendare întemeiate pe art. 15 din Legea nr. 554/2004 din litigiul dedus judecăţii, orice eventuală pagubă iminentă invocată de intimata-reclamantă nu ar mai putea subzista întrucât ordinul contestat este deja suspendat ca urmare a admiterii cererii de suspendare întemeiate pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004,

În ceea ce priveşte paguba iminentă, recurentul a susţinut că aceasta se analizează întotdeauna in concreto, prin raportare la circumstanţele concrete ale cauzei şi nu in abstract. Astfel, câtă vreme ordinul contestat era suspendat, condiţia unui prejudiciu viitor şi previzibil nu mai putea fi îndeplinită.

În realitate, ceea ce intimata-reclamantă a urmărit, în mod nelegal, prin cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, a fost să îşi asigure prelungirea efectelor sentinţei civile nr. 221 din 16.12.2021 pronunţată în cadrul dosarului nr. x/2021, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a actului administrativ contestat.

Or, un asemenea scop ar fi însă nelegitim întrucât: în situaţia ipotetică în care acţiunea în anulare ar fi admisă, suspendarea executării ordinului contestat s-ar fi prelungit de drept, în temeiul dispoziţiilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Astfel, nu ar fi existat niciun interes al intimatei-reclamante în formularea cererii în această ipoteză; în situaţia respingerii acţiunii în anulare, ar fi nelegitim ca efectele unei măsuri provizorii dispuse ca urmare a unei analize sumare a motivelor de nelegalitate invocate, fără prejudecarea fondului cauzei, să subziste şi să producă efecte dincolo de o soluţie pronunţată pe fondul cauzei.

În consecinţă, în opinia sa, o eventuală cerere formulată în condiţiile de mai sus, fundamentată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, ar fi trebuit respinsă ca lipsită de interes sau ca nefondată, pentru neîndeplinirea condiţiei pagubei iminente.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de interes şi respingerea recursului ca fiind lipsit de interes, arătând că efectele Ordinului sunt deja suspendate printr-o hotărâre definitivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, într-un proces care în timp se suprapune şi acoperă litigiul de faţă, şi în care Asociaţia nu este parte, demersul Ministerului fiind fără finalitate.

De asemenea, a invocat excepţia nulităţii recursului, în opinia sa, nefiind formulate critici concrete de nelegalitate a sentinţei atacate.

Intimata-intervenientă Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare.

Pe fond, intimatele au solicitat respingerea recursului, în cauză, în mod corect, fiind reţinută îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 23 martie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 25 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimate, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurentul-pârât privesc greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Înalta Curte urmează să respingă excepţia lipsei de interes a recursului invocată de intimata-reclamantă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 29 C. proc. civ. "Acţiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces.

Art. 32 din acelaşi cod prevede că "(1) Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: (...) d) justifică un interes;(...)"

Interesul reprezintă, aşadar, o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune ce trebuie îndeplinită inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Or, recursul prezent are ca obiect sentinţa prin care a fost admisă acţiunea reclamantei, prin care a fost suspendată executarea Ordinului emis de pârât, pârâtul justificând interes în formularea recursului prin care solicită casarea sentinţei şi respingerea acţiunii, intervenirea, ulterior pronunţării sentinţei recurate, a unei decizii prin care a rămas definitivă cererea de suspendare a executării aceluiaşi ordin într-un dosar privind alte părţi decât în cauza de faţă, până la soluţionarea dosarului de fond respectiv, acţiunea pe fond cu privire la acel dosar fiind într-un stadiu procesual mai avansat decât în dosarul de faţă, în condiţiile în care suspendarea efecte până la soluţionarea definitivă a acelui dosar neafectând, prin ea însăşi, legalitatea sentinţei recurate în prezenta cauză.

3. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Ordinul MMAP nr. 1947/2021 a fost reglementată modalitatea de revizuire a amenajamentelor silvice care se suprapun parţial sau total peste arii naturale protejate de interes comunitar, pentru care nu s-a elaborat studiul de evaluare adecvată şi raportul de mediu în cadrul procedurii de evaluare de mediu sau s-a finalizat cu decizia etapei de încadrare, cu elaborarea studiului de evaluare adecvată, dar fără elaborarea raportului de mediu.

A., în calitate de reprezentantă a administratorilor de păduri din România afiliaţi, ca şi Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, în calitate de administrator al terenului forestier proprietate publică a statului au formulat plângeri prealabile împotriva acestuia, la data de 02.12.2021 respectiv în data de 14.12.2021, solicitând revocarea sa însă prin adresa nr. x/17.12.2021 respectiv prin adresa nr. x/28.12.2021, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a respins plângerile, pe motiv că ordinul contestat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie şi îndeplinesc condiţiile de fond şi de formă cerute pentru validitatea actelor administrative.

Totodată, la data de 27.12.2021, A. a sesizat instanţa de contencios administrativ cu privire la acţiunea în anulare şi cererea de suspendare a efectelor ordinului respectiv până la rămânerea definitivă a sentinţei instanţei de fond.

În temeiul art. 14 din Legea 554/2004, prin sentinţa nr. 221/16.12.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Alba-Iulia a dispus suspendarea executării Ordinul nr. 1947/2021 până la soluţionarea în fond a dosarului prezent.

Prin încheierea recurată, cererea privind suspendarea executării actului a fost admisă, pârâtul formulând recurs prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 15 şi 14 din Legea nr. 554/2004, cu referire concretă la condiţia pagubei iminente.

Astfel, instanţa de recurs observă că măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliul Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei R 89/13.09.1989, pentru că prevede, în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.

Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Potrivit art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004 "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. (...)".

Deci, cu alte cuvinte, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat, condiţii care sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În primul rând, instanţa de control judiciar constată că recurentul-pârât nu a formulat critici în ceea ce priveşte constatarea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, argumentele sale privind condiţia pagubei iminente, respectiv a lipsei interesului reclamantei de a solicita suspendarea executării actului administrativ în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care a fost admisă cererea formulată de aceasta în baza art. 14 din aceeaşi lege.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, împărtăşind pe deplin soluţia primei instanţe.

Astfel, suspendarea de executare dispusă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 durează până la soluţionarea fondului cauzei în primă instanţă [art. 14 alin. (1)], în timp ce suspendarea dispusă în temeiul art. 15 durează până la soluţionarea definitivă a cauzei. La data soluţionării prezentei cereri, încă nu fusese pronunţată o soluţie asupra acţiunii în anularea actului administrativ, astfel că interesul reclamantei subzistă în continuare dată fiind distincţia de regim juridic, raportată la durata efectelor celor două forme de suspendare a executării reglementate de actul normativ în discuţie.

Înalta Curte reţine că la data de 27.12.2021 reclamanta a sesizat instanţa de contencios administrativ cu privire la acţiunea în anulare şi cererea de suspendare a efectelor Ordinul nr. 1.947/2021 până la rămânerea definitivă a sentinţei instanţei de fond.

În temeiul art. 14 din Legea 554/2004, prin sentinţa nr. 221/16.12.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Alba-Iulia a dispus suspendarea executării Ordinul nr. 1.947/2021 până la soluţionarea în fond a dosarului prezent.

Înalta Curte nu poate reţine critica cu privire la interesul reclamantei în formularea cererii de suspendare a executării întemeiate pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, având în vedere soluţia favorabilă primită prin sentinţa nr. 221/16.12.2021, constatând că acesta subzistă în continuare dată fiind distincţia de regim juridic, raportată la durata efectelor celor două forme de suspendare a executării reglementate de actul normativ în discuţie.

Astfel, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004 "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii principale.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 din aceeaşi lege:

"(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile prevederilor art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare sau în termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunoştinţă a conţinutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.(...) (6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive."

Aşadar, suspendarea de executare dispusă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 durează până la soluţionarea fondului cauzei în primă instanţă [art. 14 alin. (1)], în timp ce suspendarea dispusă în temeiul art. 15 durează până la soluţionarea definitivă a cauzei. La data soluţionării cererii ce formează obiectul cauzei de faţă, încă nu fusese pronunţată o soluţie asupra acţiunii în anularea actului administrativ în discuţie.

Prin urmare, nu poate fi reţinută o încălcare a prevederilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, pe de o parte pentru că, după cum s-a menţionat anterior, cele două cereri au temeiuri juridice diferite, şi pe de altă parte, pentru că sensul interdicţiei impuse de norma evocată este acela de a opri partea să reitereze aceleaşi motive atunci când i se respinge o cerere de suspendare a executării, ignorând efectul puterii de lucru judecat al hotărârii instanţei.

Împrejurarea că voinţa legiuitorului a fost aceea de a permite formularea unei cereri întemeiate pe art. 15, chiar în condiţiile în care există o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus suspendarea executării în temeiul art. 14, rezultă din însuşi modul de redactare al alin. (4) al art. 15:

"în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)".

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, Înalta Curte aminteşte că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă este definită de legiuitor ca fiind "prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public".

Instanţa de control judiciar constată că a răspuns anterior susţinerilro recurentului privind lipsa interesului reclamantei, reiterate şi cu privire la condiţia pagubei iminente.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţia pagubei iminente, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat prima instanţă la analizarea acesteia.

Astfel, condiţia pagubei iminente presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, dar cu toate acestea, iminenţa prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenţia unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul şi în situaţia dedusă prezentei judecăţi.

Din perspectiva reclamantei şi a intervenientei principale, executarea ordinului generează două tipuri de pagube:

- imposibilitatea realizării de venituri atât timp cât amenajamentele silvice în vigoare sunt practic blocate în sensul că pot fi executare doar activităţile silviculturale menţionate în Anexa şi doar condiţionat de acordul prealabil al Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate/administratorilor ariilor naturale protejate, după efectuarea unei analize de la caz la caz, în funcţie de parametrii şi valorile-ţintă din cadrul obiectivelor specifice de conservare. Dacă ar trebui revizuite amenajamentele în suprafeţele redate, RNP Romsilva nu ar putea recolta peste 1.397.566 mc x, preţul mediu de vânzare, paguba ar fi de 279.513.200 RON;

- alocarea de resurse suplimentare considerabile pentru costurile legate de elaborarea raportului de mediu, costurile privind obţinerea avizelor de mediu, taxele pentru emiterea avizelor de mediu, etc.

În acest context, în acord cu opinia judecătorului fondului, Înalta Curte apreciază că este valid argumentul reclamantei şi al intervenientei potrivit căruia punerea în executare a actului administrativ contestat este de natură a determina blocarea sau reducerea semnificativă a activităţii, cu consecinţe patrimoniale severe ceea ce reprezintă un prejudiciu material previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiţia pagubei iminente fiind astfel dovedită în cauză.

Aplicând principiile antereferite dezvoltate de jurisprudenţa europeană în această materie, Înalta Curte, evaluând interesele comparative ale părţilor, apreciază că este mai prudentă soluţia de suspendare a actului administrativ contestat până la pronunţarea hotărârii asupra fondului. Dacă s-ar adopta soluţia contrară a respingerii cererii de suspendare, reclamanta ar putea suferi prejudicii considerabile prin executarea imediată a actelor contestate până la definitivarea hotărârii privind acţiunea de fond, prejudicii ce pot fi ireparabile ulterior, în eventualitatea admiterii acţiunii de fond.

În fine, Înalta Curte reţine că prezumarea unor consecinţe viitoare produse de actul administrativ contestat asupra activităţii reclamantei astfel cum s-a reţinut anterior nu echivalează cu o susţinere ipotetică, raportată la o pagubă viitoare şi incertă, ci se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa de control judiciar apreciază că sentinţa recurată este legală, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente circumstanţelor factuale reţinute, motivele invocate de pârât prin memoriul de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă A. şi de intimata-intervenientă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, va respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimata-reclamantă A. şi va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă A. şi de intimata-intervenientă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva.

Respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimata-reclamantă A..

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva încheierii din 28 aprilie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.