Lack of current legal interest in suspending a public competition following its final conclusion

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, A., în calitate de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a solicitat suspendarea organizării concursului de promovare pentru ocuparea funcţiei publice de conducere vacante din Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii din data de 06 decembrie 2022, respectiv de Şef Serviciu al Serviciului Juridic din cadrul Direcţiei Generale Programe Europene Transport, aceasta să se facă fără somaţie şi fără trecerea unui termen.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 238 din 5 decembrie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii; au fost suspendate efectele rezultatului soluţionării contestaţiei pentru proba selecţiei dosarelor dar şi a soluţiei de selecţie a dosarelor în privinţa reclamantului A., şi, pe cale de consecinţă fiind înlăturate temporar efectele acestor acte, a fost obligat pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii să permită candidatului, reclamantului A., participarea la etapa imediat următoare la concursul organizat potrivit adresei x/16.11.2022 şi, în măsura participării la proba scrisă programată pentru data de 6.12.2022, a fost obligat mai departe pârâtul la evaluarea lucrării scrise a acestuia elaborate pentru concursul de ocupare a funcţiei de şef Serviciu Juridic în cadrul Direcţiei Generale Programe Europene Transport, cu consecinţele descrise prin anunţul de organizare a concursului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 238 din 5 decembrie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că judecătorul de caz a pronunţat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, prin prisma faptului că a pronunţat o sentinţă prin care, drept consecinţă a celor dispuse i se permitea participarea la concurs, deşi nu a solicitat acest lucru prin cererea de chemare în judecată, ci dimpotrivă a solicitat suspendarea întregului concurs, respectiv a etapelor de probă scrisă şi a probei de interviu, pe motivul că din modul în care comisia de concurs şi cea de soluţionare a contestaţiei, au înţeles să interpreteze normele de drept civil incidente în speţa de faţă, îl determinau să creadă că dau dovadă de incompetenţă, chiar şi în modul în care urmau să soluţioneze subiectele de la proba scrisă cât şi de la proba de interviu.

Mai mult, judecătorul, prin modul de soluţionare a cauzei pendinte judecăţii, nu a făcut altceva decât să modifice cererea de chemare în judecată, respectiv din aceea de suspendare a concursului, până la soluţionarea pe fond a cauzei ce are ca obiect anularea concursului, cu acela de suspendare a rezultatului dat de comisia de concurs, şi menţinut şi de comisia de soluţionare a contestaţiilor, lucru pe care nu l-a solicitat în urma sesizării instanţei de judecată.

Referitor la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, a arătat că ulterior afişării rezultatelor, a formulat contestaţie la acesta, în data de 25 noiembrie 2022, contestaţie în urma căreia comisia cu atribuţii în domeniu nu a comunicat niciun răspuns în termenul legal prevăzut şi reglementat de art. 64, alin. (1) din Hotărârea de Guvern nr. 611/2008. Ţinând cont de aceste reglementări, precum şi de faptul că rezultatul la contestaţia formulată nu a fost afişată în termenul legal, a apreciat că au fost încălcate în mod flagrant prevederile legale incidente în materie, astfel încât în speţa dedusă judecăţii sunt incidente normele de drept civil prevăzute de art. 71 din aceeaşi lege aflată în discuţie.

Având în vedere situaţia de fapt prezentată, recurentul a susţinut că orice acţiune de continuare a derulării concursului la care a făcut referire ar fi contravenit în mod neîndoielnic actelor normative în vigoare, printre care aminteşte Legea fundamentală a ţării, O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea de Guvern nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, etc, acte normative pe care atât reprezentanţii comisiei de concurs, cât şi cei ai comisiei de soluţionare a contestaţiilor le-au încălcat cu nonşalanţă şi fără nicio temere.

Ţinând cont de cele prezentate, a considerat că la momentul promovării acţiunii de chemare în judecată, erau îndeplinite în totalitate condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru promovarea acţiunii, urgenţa luării acestei măsuri, vremelnicia şi neprejudecarea fondului cauzei.

Faptul că s-a permis continuarea desfăşurării acestui concurs, îl determină să creadă că fie nu s-a înţeles de către acesta gravitatea încălcării normelor de drept aplicabile spetei dedusă judecăţii, fie că s-a mulţumit a pronunţa o decizie care să satisfacă într-un fel ambele părţi implicate, lucru care nu s-a realizat din moment ce instanţei i-a adus la cunoştinţă că "declar recurs în fata dumneavoastră, fiind nemulţumit de modul în care v-aţi pronunţat asupra cauzei " .

Totodată, faptul că nu a transmis dosarul la instanţa ierarhic superioară imediat declarării recursului în cauză, în vederea soluţionării în regim de urgenţă a acestei cauze, până la momentul desfăşurării concursului în întregime, îl determină să-şi rezerve dreptul de a face anumite afirmaţii vis-a-vis de activitatea dumnealui, lăsând în acest fel la aprecierea instanţei de grad ierarhic superior să se pronunţe asupra acestei situaţii deosebit de grave, prin care s-a încălcat în mod flagrant scopul conferit de legiuitor acestei proceduri de urgentă.

În ceea ce priveşte vremelnicia, respectiv păstrarea unui drept care s-ar fi păgubit prin întârziere, şi chiar pentru prevenirea unei pagube iminente, a considerat recurentul că numai în acest mod puteau fi păstrate şi respectate aşa cum a intenţionat legiuitorul la momentul adoptării acestora, aparenţa de drept, (atât a posibilităţii de a participa la un concurs potrivit legii, şi nu la un concurs formal, cum de altfel s-a şi realizat, din moment ce fiecare post scos la concurs avea câte un singur candidat, (care din întâmplare erau cei care exercitau până la acel moment respectiva funcţie cu atribuţii delegate în acest sens), iar în cazul reclamantului, care intra în competiţie cu o persoană care din întâmplare, deşi este încadrată pe funcţia de consilier juridic în cadrul Serviciului Juridic din cadrul DGPET, deja de 9 luni de zile exercită funcţia de Director al Direcţiei Avizare din cadrul ministerului prin promovare), reprezenta o posibilă concurenţă.

Cu privire ultima condiţie avută în vedere de legiuitor, respectiv neprejudecarea fondului cauzei, a aratat că şi această condiţie era îndeplinită, prin prisma faptului că luarea măsurii de suspendare a concursului organizat pentru promovarea în funcţia publică de conducere de Şef Serviciu Ia Serviciul Juridic al Direcţiei Generale Programe Europene Transport din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii avea scopul de a suspenda continuarea desfăşurării acestui concurs, până la momentul la care, în urma promovării acţiunii pe fond cu privire la acesta, se va fi soluţionat cauza în mod definitiv, având în vedere că a fost întreprinsă şi această acţiune, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât, în opinia sa, criticile nu vizează nelegalitatea sentinţei recurate, ci reprezintă motive de netemeinicie a acesteia.

De asemenea, a invocat excepţia lipsei de interes în promovarea căii de atac, pe motiv că apreciază că reclamantul nu justifică un interes în promovarea recursului, în condiţiile în care acţiunea i-a fost admisă în parte, în sensul că au fost suspendate efectele rezultatului soluţionării contestaţiei pentru proba selecţiei dosarului şi a soluţiei de selecţie a dosarelor.

Astfel, din actele ataşate rezultă că Ministerul Transporturilor a pus în executare sentinţa recurată, însă reclamantul nu s-a prezentat la proba scrisă din 06.12.2022, iar afirmaţia reclamantului că nu a avut timp să se pregătească pentru concurs nu este un argument care să conducă la constatarea nelegalităţii concursului.

Pe fond, a arătat că, nu se poate reţine în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în mod corect fiind calificată acţiunea ca fiind întemeiată pe art. 14 Legea 554/2004.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimatul-pârât a arătat că recurentul nu aduce critici de nelegalitate sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului şi se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei lipsei de interes a căii de atac, care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte reţinute spre soluţionare.

1. Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurentul-reclamant privesc nemotivarea sentinţei, existenţa motivelor contradictorii şi a motivelor străine de natura cauzei, precum şi greşita interpretare şi aplicare a legii, respectiv a prevederilor O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea de Guvern nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., indicate expres în memoriul de recurs.

2. Argumente de drept şi de fapt relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care A., în calitate de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a solicitat suspendarea organizării concursului de promovare pentru ocuparea funcţiei publice de conducere vacante din Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii din data de 6 decembrie 2022, respectiv de Şef Serviciu al Serviciului Juridic din cadrul Direcţiei Generale Programe Europene Transport, aceasta să se facă fără somaţie şi fără trecerea unui termen.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea efectelor rezultatului soluţionării contestaţiei pentru proba selecţiei dosarelor, dar şi a soluţiei de selecţie a dosarelor în privinţa reclamantului A., şi, pe cale de consecinţă fiind înlăturate temporar efectele acestor acte, a obligat pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii să permită candidatului, reclamantului A., participarea la etapa imediat următoare la concursul organizat potrivit adresei x/16.11.2022 şi, în măsura participării la proba scrisă programată pentru data de 06.12.2022, obligarea mai departe a pârâtului la evaluarea lucrării scrise a acestuia elaborate pentru concursul de ocupare a funcţiei de şef Serviciu Juridic în cadrul Direcţiei Generale Programe Europene Transport, cu consecinţele descrise prin anunţul de organizare a concursului.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul a formulat recurs.

Înalta Curte urmează să admită excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea căii de atac.

Astfel, instanţa de control judiciar reţine că reclamantul a solicitat suspendarea organizării concursului de promovare pentru ocuparea funcţiei publice de conducere vacante din Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii din data de 6 decembrie 2022.

Totodată, se reţine că potrivit Raportului final a concursului de promovare pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere vacante, în cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 46732/13.12.2023 s-au stabilit rezultatele finale ale concursului, concursul fiind finalizat.

Prin urmare, finalizarea concursului pentru care s-a solicitat suspendarea nu afectează, prin ea însăşi, legalitatea sentinţei de fond, fiind o împrejurare ulterioară pronunţării acesteia, însă acest fapt pune problema subzistenţei interesului în susţinerea recursului exercitat în cauză.

Aminteşte Înalta Curte că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate (…) "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond".

Aşadar, potrivit textelor de lege enunţate, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune cel mult până la soluţionarea definitivă a cauzei în raport de care se solicită această suspendare, legiuitorul instituie reguli procedurale în legătură cu suspendarea executării actului administrativ, inclusiv în ceea ce priveşte durata efectelor acesteia, în concordanţă cu caracterul provizoriu al măsurii şi strânsa legătură pe care o are judecarea cererii cu acţiunea în anulare.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 din C. proc. civ. "Acţiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces."

Art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, prevede că una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac, şi care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu mai justifică un interes actual în soluţionarea recursului de faţă, atât timp cât concursul a avut loc, fiind finalizat, astfel că nu se poate suspenda retroactiv concursul şi nu se poate pune problema readucerii în situaţia anterioară.

Prin urmare, o eventuală soluţie de admitere a recursului este lipsită de eficacitate juridică, atât timp cât finalitatea juridică a exercitării căii de atac era suspendarea concursului, respectiv oprirea temporară a pârâtului de la desfăşurarea unor activităţi viitoare şi care, în speţă, s-au realizat în fapt.

Aşa fiind, Înalta Curte, având în vedere că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condiţiile legale astfel cum au fost analizate anterior, urmează să respingă, ca atare, prezenta cale de atac exercitată de recurentul-reclamant.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, va admite excepţia lipsei de interes invocată de intimatul-pârât şi va respinge recursul recurentului-reclamant ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.

Admite excepţia lipsei de interes invocată de intimatul-pârât Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 238 din 5 decembrie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.