Peremption of appeal for failure to request resumption after suspension; appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin acţiunea înregistrată, la data de 10.01.2019, pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, obligarea pârâtei la acordarea indemnizaţiei lunare pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, cu începere din 01.07.2017 şi până la încheierea raportului de serviciu/muncă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 968 din 4 iulie 2019, Curtea a admis cererea formulată de reclamantă, a obligat pârâta la acordarea în favoarea reclamantei a indemnizaţiei lunare pentru titlul ştiinţific în cuantum de 50% din salariul minim brut pe ţară începând cu data de 01.07.2017 până la încetarea raportului de serviciu, şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.550 RON cheltuieli de judecată.

1.2. Împotriva acestei hotărâri, pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 29.08.2019, solicitând casarea sentinţei recurate, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Prin încheierea de şedinţă din 14 noiembrie 2019, Curtea de Apel Cluj a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Maramureş, apreciind că soluţia respectivă are înrâurire asupra cauzei.

1.3. La data de 16 iunie 2022, Curtea a repus cauza pe rol şi a acordat termen la 16 iunie 2022.

Prin decizia civilă nr. 666 din 16 iunie 2022, Curtea a perimat recursul formulat de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, obligând recurenta la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimata A..

A reţinut instanţa că dosarul nr. x/2019 a fost soluţionat definitiv de Curtea de Apel Cluj la data de 04.11.2021, dată de la care recurenta avea la dispoziţie un termen de 6 luni pentru a solicita repunerea pe rol a cauzei. Însă, recurenta a formulat cererea de repunere pe rol la data de 03.06.2022, după data de 04.05.2022, data când s-a împlinit termenul de 6 luni.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei, respingerea ca nefondată a excepţiei perimării recursului şi trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii.

A susţinut recurenta că instanţa a ignorat faptul că oportunitatea suspendării judecării recursului a fost pusă în discuţie din oficiu şi nu la solicitarea sau prin învoirea părţilor, ambele părţi opunându-se.

Art. 415 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că reluarea judecăţii procesului se va face prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor, respectiv în situaţia suspendării voluntare, precum şi în situaţia suspendării de drept prevăzute la pct. 2 şi 3 ale aceluiaşi articol, însă nu prevede nimic în ce priveşte repunerea pe rol a procesului în cazurile de suspendare facultativă prevăzute de art. 413 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, atâta vreme cât judecarea procesului a fost dispusă de instanţa de judecată din oficiu, nu există niciun argument pentru a i se imputa părţii faptul că nu a urmărit soluţionarea şi finalizarea procesului, ci dimpotrivă. Mai mult, art. 413 alin. (3) C. proc. civ. prevede posibilitatea revenirii asupra suspendării, act unilateral, efectuat din oficiu de instanţă.

Cu atât mai mult, existenţa unei cereri a părţii interesate privind repunerea cauzei pe rol se impune doar în cazurile menţionate expres la art. 415 pct. 1 şi 2 C. proc. civ., nu şi în situaţia în discuţie, când sunt aplicabile prevederile art. 415 pct. 4, potrivit cărora judecata cauzei suspendate se reia prin alte modalităţi prevăzute de lege.

Atât art. 413 alin. (1) pct. 1, cât şi pct. 11 C. proc. civ. reglementată suspendarea facultativă a cererii, sens în care nu este posibil ca, în două situaţii similare care reglementează suspendarea facultativă, redeschiderea judecăţii să se facă diferit, mai ales că normele procedurale prevăd că redeschiderea judecăţii se face din oficiu, în condiţiile art. 415 pct. 4 din acelaşi cod.

Perimarea este o sancţiune procesuală care poate interveni de drept numai în ipoteza în care partea se află într-o incontestabilă culpă procesuală, manifestată printr-o pasivitate neîndoielnică şi nescuzabilă.

A apreciat recurenta că, în raport cu textele analizate care nu impun obligaţia părţii de a formula cerere de repunere pe rol în cazul suspendării recursului conform art. 413 alin. (1) C. proc. civ., nu se poate reţine vreo culpă în sarcina sa pentru rămânerea dosarului în nelucrare, iar redeschiderea şi continuarea judecării recursului cădeau în sarcina instanţei.

3. Apărările formulate

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, prin prisma argumentelor prezentate de părţi, constată că recursul este nefondat.

4.1. Contrar celor afirmate de recurenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, Înalta Curte constată că în cauză a intervenit perimarea judecăţii, soluţia instanţei reflectând o corectă aplicare a prevederilor C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Alineatul (3) al aceluiaşi articol prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În cazul în care a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părţile au obligaţia de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecăţii.

Potrivit art. 415 C. proc. civ.,

"Judecata cauzei suspendate se reia:

1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor;

2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6;

3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

4. prin alte modalităţi prevăzute de lege."

Contrar alegaţiilor recurentei-reclamante, constată Înalta Curte că, în situaţia suspendării facultative a judecăţii, dispuse în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., art. 415 C. proc. civ. nu prevede posibilitatea instanţei de a repune cauza pe rol din oficiu în vederea continuării judecăţii (ci numai în situaţiile expres prevăzute de pct. 3 al articolului menţionat).

Când a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părţile au obligaţia de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecăţii.

Deci, în situaţia suspendării facultative a judecăţii dispuse în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., procesul se reia la cererea părţii interesate şi nu din oficiu, de instanţă, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilităţii, ce guvernează procesul civil, cererea de repunere pe rol circumscriindu-se obligaţiei generale a părţilor de a contribui la desfăşurarea procesului, îndatorire prevăzută de art. 10 C. proc. civ.

Este demn de subliniat faptul că, în conformitate cu prevederile art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată".

Aceste dispoziţii legale conduc la concluzia că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în cauza ce a provocat suspendarea, fiind evident că, după acest moment procesual, încetează cauza suspendării şi începe să curgă termenul de perimare.

Perimarea implică prezumţia de renunţare tacită a părţii la judecată şi constituie, totodată, o sancţiune a pasivităţii ei, vizând orice cerere de chemare în judecată sau de exercitare a unei căi de atac, operând de drept, la împlinirea termenului legal, împotriva oricăror persoane fizice, inclusiv a celor lipsite de capacitate, precum şi a oricăror persoane juridice. În consecinţă, revine părţii obligaţia de a face dovada că nu a stat în pasivitate sau că ar fi fost împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act procedural făcut în cauză. El se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură în scopul judecării cauzei, respectiv se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor împrejurări mai presus de voinţa sa.

În mod corect prima instanţă a constatat că motivul suspendării judecăţii a încetat la data de 04.11.2021, prin pronunţarea Deciziei definitive nr. 1239 din 4 noiembrie 2021 în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Maramureş, până la a cărui soluţionare definitivă a fost suspendată cauza, iar termenul de perimare s-a împlinit la data de 04.05.2022.

Art. 413 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres că suspendarea dispusă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.

Suspendarea facultativă este limitată sub aspectul duratei ei de momentul la care hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă. În intervalul cuprins între data la care instanţa a dispus suspendarea cauzei şi momentul soluţionării definitive a cauzei care a declanşat suspendarea, cursul perimării este, la rândul lui, suspendat.

Momentul încetării suspendării marchează începerea curgerii termenului de perimare. Declanşarea cursului termenului de perimare nu poate avea altă explicaţie decât aceea că obligaţia de repunere pe rol revine părţii interesate, iar pasivitatea ei în neexercitarea acestei obligaţii dobândeşte valenţele unui comportament culpabil, apt să conducă la perimarea cererii de chemare în judecată.

Or, dacă obligaţia de repunere pe rol ar fi revenit instanţei de judecată, termenul de perimare nu ar fi putut să înceapă să curgă, în considerarea art. 416 alin. (3) C. proc. civ.

4.2. Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte necesitatea ca, în cazul suspendării facultative prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă a unui alt dosar aflat pe rolul instanţelor naţionale, partea să formuleze cerere de repunere pe rol a cauzei, se reţin a fi relevante şi considerentele avute în vedere de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022.

Prin această decizie, Înalta Curte a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj şi, în consecinţă, a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., în cazul suspendării facultative, dispuse de instanţă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. până la pronunţarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a unei hotărâri preliminare, ca urmare a solicitării unei alte instanţe naţionale sau a unei instanţe dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, nu intervine perimarea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac, în ipoteza în care partea interesată nu solicită repunerea cauzei pe rol în termen de 6 luni de la data pronunţării hotărârii preliminare de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, instanţa de judecată fiind obligată să dispună din oficiu reluarea judecării procesului.

La pct. 53 din considerentele deciziei, ÎCCJ-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în contextul analizării sancţiunii perimării şi a efectelor acesteia în raport cu motivul dispus pentru suspendarea judecăţii cauzei, a statuat următoarele:

"53. Dimpotrivă, în cazul suspendării facultative clasice instanţa nu este obligată să urmărească finalizarea celuilalt proces, care priveşte raporturi juridice între aceleaşi părţi litigante, acestea din urmă fiind datoare să ţină sub observaţie respectivul proces şi să ceară în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancţiunea intervenirii perimării cererii lor".

Astfel, se observă că şi raţionamentul instanţei supreme este în sensul celor expuse anterior în prezenta decizie.

Prin urmare, susţinerile recurentei nu sunt apte a dovedi incidenţa motivului de casare invocat, hotărârea recurată fiind pronunţată şi motivată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.

4.3. Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Maramureş împotriva Deciziei nr. 666 din 16 iunie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.