Insufficiently reasoned cassation appeal: failure to identify specific material law violations in challenge to consumer protection authority’s procedural standing

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.09.2021, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, acordarea de daune morale de 10.000 RON cauzate prin neosoluţionarea solicitării formulate şi prin refuzul de efectuare a anumitor operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea drepturilor sau intereselor lor legitime.

Prin sentinţa civilă nr. 22 din 24 martie 2022, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoiru cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii A. şi B. au formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate, respingerea excepţiei şi rejudecarea fondului şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În susţinerea recursului, au prezentat recurenţii situaţia de fapt, apreciind că au sesizat corect Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, accesând formularul online, şi nu au înregistrat, aşa cum reţine instanţa fondului, la Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Ilfov reclamaţia nr. 11476/2020, la dosar nefiind nicio reclamaţie în acest sens. ANPC probabil a solicitat ca acesta să preia cazul şi să facă verificările, aspect care nu a fost verificat de prima instanţă, care, cercetând actele dosarului, a respins acţiunea pe motiv că nu s-ar fi adresat pârâtei chemate în judecată.

Referitor la indicarea operaţiunilor administrative, au arătat că niciun text de lege nu defineşte această operaţiune. ANPC este cea care asigură derularea procedurilor de soluţionarea alternativă a litigiilor prin Direcţia de soluţionare alternativă a litigiilor (SAL), structură fără personalitate juridică. Chiar şi atunci când există o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la litigiul dintre consumator şi comerciant ar fi putut fi îndrumaţi, prin Direcţia SAL, cu privire la soluţionarea alternativă a litigiilor, din moment ce sesizaseră autoritatea competentă cu privire la protecţia drepturilor consumatorilor.

Faptul că sesizarea SAL este un drept recunoscut de lege este echivalent cu sesizarea ANCP care este tot un drept recunoscut de lege. Din corespondenţa care stă la baza dosarului se poate observa că lucrarea iniţială a fost clasată fără a fi solicitat un minim de documente, iar apoi plimbată între structurile cu personalitate şi cele fără personalitate ale Autorităţii, fără niciun rezultat în favoarea consumatorului.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului ridicată din oficiu.

4.1. Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamanţilor A. şi B. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurenţilor, rezultă că aceştia au invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material fără, însă, a evidenţia niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în ipoteza textului legal.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezei avute în vedere de legiuitor prin motivul de casare invocat.

Recurenţii, după cum s-a consemnat la pct. 2 al prezentei decizii, s-au limitat la a reitera situaţia de fapt şi la a face aprecieri cu privire la probele administrate, fără, însă, a-şi circumstanţia în niciun mod critica de nelegalitate, în sensul de a preciza modalitatea în care instanţa de fond ar fi aplicat greşit normele de drept material incidente cauzei.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

Or, simpla nemulţumire a recurenţilor cu privire la soluţia instanţei de fond, reiterarea situaţiei de fapt şi a demersurilor efectuate şi exprimarea opiniilor faţă de modalitatea de soluţionare a petiţiei lor, fără a invoca niciun aspect referitor la nelegalitatea hotărârii recurate în raport cu soluţia pronunţată, nu echivalează cu motivarea căii de atac.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii sau de administrare a probelor, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 22 din 24 martie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.