Salary suspension challenge rejected; appellate court upholds refusal to halt pay recalculation.

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 06.07.2022, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost modificată ulterior, la data de 11.07.2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., Gabriel, X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX. şi YY. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Conturi a României, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Hunedoara, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea parţială a Deciziei nr. III/2/14.01.2022 emise de Direcţia 1 din cadrul Departamentului III al Curţii de Conturi a României, sub aspectul măsurii privind recalcularea salariilor de bază cuprinse în statele de personal ale ANCPI şi ale instituţiilor subordonate (OCPI Hunedoara) în concordanţă cu presupusa nelegalitate a acordării majorării salariale de 15% pentru complexitatea muncii prevăzute de punct 2 din Nota la Anexa VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 38 alin. (4) din aceeaşi lege, inclusiv în ceea ce priveşte măsura impusă de recalculare a salariilor şi a nelegalităţii acordării normei de hrană pentru perioada ianuarie-mai 2019 în favoarea personalului din cadrul ANCPI (OCPI Hunedoara) şi a tuturor înscrisurilor care au fost întocmite/emise în baza ei până la soluţionarea în fond a litigiului având ca obiect nulitatea parţială a Deciziei nr. III/2/14.01.2022 (măsurilor de la punctele: I. pct. 3 şi II pct. 4 şi II pct. 5 din Decizia nr. III/2/14.01.2022).

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 161 din 20 iulie 2022, Curtea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâta Curtea de Conturi a României.

A respins cererea de suspendare parţială a Deciziei nr. III/2/14.01.2022 formulată de reclamanţi, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii A., B. şi alţii au formulat recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost promovată, cu cheltuieli de judecată.

Au susţinut recurenţii că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive străine ori contradictorii, instanţa în mod lapidar arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei cazului bine justificat şi pagubei iminente.

Au apreciat recurenţii că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pentru că nu există argumente pro sau contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile reclamanţilor iar, pe de altă parte, la normele legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, ci doar o înşiruire a unor norme de drept, motivarea fiind superficială.

Au mai susţinut recurenţii-reclamanţi că instanţa a interpretat greşit prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât sunt prevăzute în mod expres condiţiile în care se poate suspenda actul administrativ şi instanţa nu a dat importanţă susţinerilor lor.

4. Apărările formulate. Recursul incident formulat de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară

4.1. Intimatul-pârât Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Hunedoara a formulat întâmpinare, prin care a precizat, în esenţă, referindu-se la fondul cauzei, că salariile recurenţilor au fost stabilite conform cu clarificările pentru aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

4.2. Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.3. Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a depus întâmpinare, prin care a precizat că a formulat, în nume propriu, contestaţie împotriva Deciziei nr. III/2/14.02.2022, înregistrată la Curtea de Conturi sub nr. x/09.02.2022, prin care a solicitat revocarea măsurilor dispuse la pct. I3, II.4 şi II.5 din decizie, astfel că, potrivit art. 210 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, efectele acestei decizii sunt în prezent suspendate de drept, măsură care produce efecte atât faţă de entitatea publică centrală auditată (ANCPI), cât şi faţă de instituţiile subordonate acesteia.

A mai arătat că susţinerile recurenţilor, în realitate, vizează doar un singur motiv de casare, respectivă că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

4.4. Odată cu întâmpinarea, în condiţiile art. 491 C. proc. civ., intimata-pârâtă ANCPI a formulat şi recurs incident, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., apreciind că instanţa nu a analizat şi nu a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANCPI, pe care a formulat-o în cuprinsul întâmpinării, şi pe care o reiterează, solicitând respingerea acţiunii formulată în contradictoriu cu ANCPI ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge atât recursul principal, cât şi recursul incident, ca nefondate, pentru următoarele considerente.

5.1. Referitor la recursul principal, în ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fi avut în vedere, susţinerile recurenţilor-reclamanţi neputându-se circumscrie ipotezei avute în vedere de textul legal.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond.

Înalta Curte constată că deşi, la nivel formal, recurenţii-reclamanţi au invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., memoriul de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Or, recurenţii s-au limitat la a aprecia că instanţa ar fi interpretat greşit prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, fără, însă, a dezvolta în niciun fel aceste argumente. Exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia adoptată şi aprecierea recurenţilor că instanţa ar fi interpretat eronat o dispoziţie legală, fără a preciza în ce constă această eroare, nu reprezintă critici de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Însă, deşi motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. a fost invocat numai la nivel formal, Înalta Curte apreciază că susţinerile din recurs se pot circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., referitor la nemotivarea hotărârii.

Împrejurarea că unul dintre motivele de casare nu poate fi avut în vedere nu atrage nulitatea recursului declarat în cauză, pentru că reţinerea existenţei unor critici care se circumscriu unui singur motiv de casare este suficientă pentru constatarea validităţii căii de atac formulate, motiv pentru care a fost respinsă, în şedinţa publică, aspect consemnat în practicaua prezentei decizii, excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României.

Astfel, examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţii-reclamanţi, circumscrise motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a apărărilor invocate prin întâmpinări şi în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Recurenţii apreciază că hotărârea de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi că argumentele instanţei de fond ar fi lapidare în sensul că nu ar fi fost îndeplinite condiţiile vizând cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Însă, Înalta Curte constată că, din considerentele hotărârii, rezultă fără echivoc faptul că instanţa a procedat la o analiză proprie a argumentelor evocate prin acţiune şi a apărărilor părţilor, a analizat probele administrate şi a dezlegat fondul cauzei, cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Instanţa de fond s-a raportat la obiectul cauzei, suspendare executare act administrativ, în raport cu elementele de fapt şi de drept ale cauzei şi a expus argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Prin sentinţa recurată s-a reţinut, în esenţă, că argumentele reclamanţilor nu constituie aspecte de natură a fi evaluate pe calea cererii suspendării actului administrativ, ci vizează fondul legalităţii actului administrativ atacat, care sunt analizate de instanţa învestită cu analizarea cererii vizând anularea acestuia.

Astfel, Înalta Curte reţine, în acord cu judecătorul fondului, că argumentele reclamanţilor, vizând modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, referitoare la majorarea salariază de 15% pentru complexitatea muncii şi cele vizând dacă acordarea normei de hrană este legală sau nu, reprezintă veritabile critici de nelegalitate care se analizează în cadrul acţiunii în anulare, ce nu pot fi subsumate condiţiei cazului bine justificat, întrucât acceptarea unui asemenea raţionament ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului care priveşte examinarea legalităţii.

Criticile reclamanţilor excedează analizei instanţei învestite cu cererea de suspendare în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi nu sunt capabile să dovedească îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, pentru că vrificarea acestor aspecte presupune administrarea unui probatoriu complex şi a antamării/analizării fondului legalităţii actului emis de Curtea de Conturi a României.

Or, în cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, de aceea nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenţei unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanţă nu li se pot pretinde amploarea şi profunzimea probelor şi raţionamentelor pe care se fundamentează o soluţie pronunţată cu privire la acţiunea în anularea actului.

În concluzie, în opinia Înaltei Curţi, motivarea primei instanţe este legală, fiind posibilă exercitarea controlului judiciar asupra hotărârii pronunţate, şi oferă garanţiile unui proces echitabil.

5.2. Referitor la recursul incident promovat de pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Sub imperiul acestei norme de drept, se pot include doar neregularităţi de ordin procedural, care a atrag sancţiunea nulităţii sentinţei în condiţiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. Acest motiv de casare vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale. Astfel, hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă, cu titlu de exemplu, nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii ş.a.m.d.

Recurenta-pârâtă ANCPI susţine că instanţa nu ar fi analizat şi nu ar fi soluţionat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, pe care a formulat-o în cuprinsul întâmpinării.

Înalta Curte constată că, iniţial, reclamanţii au formulat cerere de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 996-997 C. proc. civ., solicitând suspendarea parţială a Deciziei nr. III/2/14.01.2022 pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ordonanţei preşedinţiale, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

La primul termen de judecată, prin încheierea de şedinţă din 11 iulie 2022, Curtea a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată formulată în termen legal în baza art. 204 C. proc. civ. şi a dispus comunicarea cererii astfel cum a fost modificată către pârâţi pentru a-şi putea exprima punctul de vedere.

Conform art. 204 alin. (1) C. proc. civ.,

"(1) Reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei."

Înalta Curte constată că cererea modificatoare a fost comunicată pârâţilor, însă pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu a înţeles să mai formuleze întâmpinare faţă de acţiunea modificată, în condiţiile art. 204 alin. (1) anterior citat.

Întâmpinare faţă de cererea modificată a formulat numai pârâta Curtea de Conturi a României, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, excepţie care, în şedinţa publică din 20 iulie 2022, a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor şi a fost unită cu fondul de instanţă, fiind analizată în considerentele sentinţei nr. 161 pronunţate la aceeaşi dată.

Prin urmare, nu pot fi reţinute criticile recurentei-pârâte Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară că instanţa ar fi omis a pune în discuţie şi a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, de vreme ce, la judecata pe fond, nu a înţeles să formuleze întâmpinare faţă de cererea de chemare în judecată modificată conform normelor de procedură.

5.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reţinând că soluţia pronunţată de instanţa de fond este motivată şi dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A., B. şi alţii împotriva sentinţei nr. 161 din 20 iulie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal şi recursul incident formulat de pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară formulat împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.