Nullity of cassation appeal for failure to demonstrate violation of material law or inadequate reasoning of the appealed judgment

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.10.2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii, desfiinţarea Rezoluţiei de clasare nr. 2095/07.07.2021 din dosarul nr. x, desfiinţarea Rezoluţiei Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare din data de 24.09.2021 din dosarul nr. y şi trimiterea dosaruliu pentru completarea verificărilor. Totodată, a solicitat şi suspendarea din funcţie a judecătorilor vizaţi până la soluţionarea cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 902 din 5 mai 2022, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii în privinţa capătului de cerere vizând desfiinţarea rezoluţiilor contestate şi a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind suspendarea din funcţie a judecătorilor până la soluţionarea cauzei şi a respins acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii, ca inadmisibil.

A respins, în rest, acţiunea precizată, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a formulat recurs, apreciind că hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi că instanţa nu a răspuns motivat şi nu a analizat motivele sale din plângere.

În susţinerea recursului, recurenta a reiterat aspectele prezentate în cuprinsul acţiunii, cu privire la judecătorii din cadrul Tribunalului Argeş vizaţi de plângere, şi a solicitat a se ţine cont de jurisprudenţa în materie vizând abaterile disciplinare ale magistraţilor.

3. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Inspecţia Judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii, au depus, fiecare, întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că recurenta nu a adus niciun argument cu privire la nelegalitatea hotărârii recurate.

Pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii-pârâţi prin întâmpinare.

4.1. Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamantei A. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurentei, rezultă că acesta a invocat încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi nemotivarea hotărârii, motive de casare ce s-ar putea încadra în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 şi, respectiv, pct. 6 C. proc. civ., fără, însă, a evidenţia niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în ipotezele textelor legale.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor.

Recurenta, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, s-a limitat la a reitera argumentele prezentate în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă şi la a-şi prezenta dezacordul faţă de soluţia primei instanţe, fără, însă, a-şi circumstanţia în niciun mod criticile de nelegalitate, în sensul de a preciza de ce sentinţa ce face obiectul prezentului recurs ar fi nemotivată şi de a evidenţia modalitatea în care instanţa de fond ar fi aplicat greşit normele de drept material incidente cauzei.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

Simpla nemulţumire a recurentei cu privire la soluţia instanţei de fond şi reiterarea argumentelor din cuprinsul acţiunii, fără a invoca niciun aspect referitor la nelegalitatea hotărârii recurate, nu echivalează cu motivarea căii de atac, pentru că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii sau a reaprecia probele administrate, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 902 din 5 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.