Insurance claim against bankrupt insurer: start date of 90-day filing period for post-bankruptcy claims

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea depusă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.08.2019, sub nr. unic de dosar x/2019, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, contestaţie împotriva Deciziei nr. 20655/23.07.2019, solicitând anularea deciziei şi obligarea intimatului sa emită o noua decizie prin care sa plătească despăgubirile materiale si morale la valoarea solicitata in cuprinsul prezentei contestaţii (valoare restrânsă fata de solicitarea iniţiala), cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 54 din data de 20.01.2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de către de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, a anulat Decizia nr. 20655/22.07.2019 emisă de pârât şi a obligat pârâtul să emită o decizie prin care să soluţioneze pe fond cererea de plată nr. x/17.08.2017.

Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 54 din data de 20.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor arătând că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susţine recurentul că, în soluţionarea cauzei, instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, art. 20 din Norma nr. 16/2015 şi art. 2548 C. civ.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, "în vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi" iar la alin. (2) "Cererea-tip de plată prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către potenţialul creditor şi se depune direct la sediul Fondului sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poşta electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Odată cu cererea-tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate."

Dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor menţionează:

"Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii Judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări".

Faţă de asigurătorul B. s-a deschis procedura de faliment prin hotărârea pronunţată la data de 16.02.2020, definitivă la data de 17.03.2017, în Dosarul nr. x/2016, de Tribunalul Sibiu, creanţele ce fac obiectul prezentei cauze fiind creanţe născute anterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

Prin urmare, data naşterii dreptului de creanţă este data la care reclamantul a cunoscut întinderea pagubei, cât şi făptuitorul/asiguratorul, respective 24.06.2016, neavând nici o importanţă argumentele referitoare la faptul că reclamantul ar fi aflat soluţia dosarului de urmărire penală nr. 416/P/2015 la data de 24.07.2017.

Faţă de aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în urma rejudecării, să dispună respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei atacate, ca fiind temeinică şi legală.

Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit cu soluţionarea dosarulu din data de 07.09.2020, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 17.05.2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate în cadrul recursului, de apărările din cuprinsul întâmpinării şi de prevederile legale incidente în cauza de faţă, constată că recursul promovat de recurentul Fondul de Garantare a Asiguraţilor este nefondat, motiv pentru care urmează a-l respinge, în considerarea următoarelor argumente:

Intimatul-reclamant A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 20655/23.07.2019 emisă de intimat şi obligarea Fondul de Garantare a Asiguraţilor să emită o decizie prin care să soluţioneze pe fond cererea de plată.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii, a anulat Decizia nr. 20655/23.07.2019 şi a obligat pârâtul să emită o decizie prin care să soluţioneze pe fond cererea de plată nr. x/17.08.2017.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, "în vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi" iar la alin. (2) "Cererea-tip de plată prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către potenţialul creditor şi se depune direct la sediul Fondului sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poşta electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Odată cu cererea-tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate."

Dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor menţionează:

"Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii Judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări".

Prin urmare, conduita oricărui creditor de asigurare era precis determinată prin actele normative invocate, fiind inserate condiţiile şi termenele în care îşi pot exercita drepturile de a obţine despăgubirile la care sunt îndreptăţiţi. Pentru realizarea acestor drepturi, persoanele interesate se pot raporta doar la dispoziţiile legii şi a actelor normative emise pentru organizarea şi executarea legii cu relevanţă pentru situaţia lor juridică.

Termenul de 90 de zile prevăzut de art. 14 din Legea nr. 213/2015 şi art. 20 din Norma ASF nr. 16/2015 este un termen de decădere, fiind reglementat de legiutor pentru exercitarea unui drept subiectiv, nesusceptibil de suspendare sau de întrerupere, asemenea termenului de prescripţie.

Acest termen începe să curgă de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări, în cazul reclamantului de la data cunoaşterii concrete a numărului de zile de îngrijiri medicale în funcţie de care ar fi putut determina prejudiciul suferit.

Or, executarea dreptului de creanţă al intimatului-reclamant şi stabilirea certă a consecinţelor evenimentului rutier ce a avut loc la data de 24.06.2016, din culpa conducătorului auto x, asigurat RCA la S.C. B. S.A., în urma căruia intimatul-reclamant A. (alături de soţia sa, C. şi cei doi copii D. şi E.), a suferit vătămări corporale şi pentru care a necesitat 30-35 de zile îngrijiri medicale, nu se putea realiza decât după administrarea tuturor probelor în cadrul procesului penal.

În cadrul procesului penal s-a stabilit numărul de îngrijiri medicale, s-au menţionat constatările organului de urmărire penală asupra stabilirii faptei, a vinovăţiei şi finalizarea cercetării penale, astfel că, în mod corect prima instanţă a concluzionat că intimatul-reclamant nu a putut cunoaşte întinderea creanţei de asigurare decât la momentul comunicării ordonanţei de clasare emise în dosarul nr. x/2016, respectiv la data de 31.07.2017.

Aşa fiind, în cauză, acest din urmă moment poate fi considerat data naşterii creanţei de asigurare de la care trebuie calculate cele 90 de zile prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, în care persoana îndreptăţită trebuie să formuleze cererea de plată, deoarece stabilirea certă a consecinţelor evenimentului rutier, respectiv numărul concret de zile de îngrijiri medicale, s-a realizat abia la finalizarea cercetării penale, după administrarea tuturor probelor în cadrul procesului penal.

Prin urmare, în acord cu instanţa de fond şi contrar susţinerilor recurentului - pârât, Înalta Curte constată că, în raport cu circumstanţele speţei, momentul de la care începe să curgă termenul pentru formularea cererii de plată este data la care recurentului - reclamant i-a fost comunicată Ordonanţata de clasare.

Având în vedere că ordonaţa de clasare emisă în dosarul nr. x/2016 a fost comunicată la data de 31.07.2017, iar cererea de despăgubire a fost depusă de reclamant la data de 09.08.2017, rezultă că aceasta a fost formulată cu respectarea termenului legal de 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă.

Astfel, însuşindu-şi raţionamentul juridic expus de instanţa de fond în hotărârea pronunţată, pe care îl apreciază legal şi temeinic, Înalta Curte constată ca nefondată critica recurentului, judecătorul de primă jurisdicţie apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de reformare, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a probatoriilor administrate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 54 din 20 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 mai 2022.