Insurance indemnity denied under contractual exclusion for use of residential property for commercial purposes

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a la data de 25/02/2019, sub nr. unic x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 18516/01.02.2019, emisă de intimatul Fondul de Garantare a

Asiguraţilor prin care a fost respinsă cererea de plată nr. x/15.05.2017, în sumă de 88.414,76 RON;

- obligarea pârâtului să emită o nouă decizie, pentru admiterea cererii de plată, înregistrată sub nr. x/15.05.2017 în dosarul de daună nr. x şi plata despăgubirii în sumă de 88.414,76 RON, aceasta fiind întemeiată;

- obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea ce face obiectul recursului dedus prezentei judecăţi

Prin sentinţa nr. 574 pronunţată în data de 09.10.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., împotriva Deciziei nr. 18516/01.02.2019, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. şi, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi în rejudecarea pe fond a cauzei, să se dispună anularea Deciziei nr. 18516/01.02.2019, emisă de intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin care a fost respinsă cererea de plată nr. x/15.05.2017, în sumă de 88.414,76 RON, ca netemeinică şi nelegală şi obligarea pârâtului să emită o nouă decizie, pentru admiterea cererii de plată, înregistrată sub nr. x/15.05.2017 în dosarul de daună nr. x şi plata despăgubirii în sumă de 88.414,76 RON, aceasta fiind întemeiată, susţinută de înscrisurile probatorii aflate la dosarul de daună instrumentat.

În dezvoltarea criticilor sale, recurentul susţine că sentinţa civila pronunţata de instanţa de fond este nelegală, fiind aplicate greşit dispoziţiile art. 1266-1269, 1270,1350 C. civ., în speţa dedusa judecaţii fiind întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile contractuale a asigurătorului, respectiv pentru plata indemnizaţiei de asigurare datorată pentru incendierea locuinţei subsemnatului reclamant, in temeiul Politiei de asigurare seria x, nr. x, valabila la data evenimentului asigurat din 10.04.2017.

Arată recurentul că dispoziţia contractuală restinută de prima instanţa ca fiind incidenţă in justificarea refuzului de plata, respectiv art. 3.3 din Condiţiile particulare, pct. d3) este greşit interpretata si aplicată, deoarece aceasta dispoziţie se referă strict la bunurile tip conţinut, din clădirea asigurata, iar nu la aceasta (conform art, 1 lit. b) din Condiţiile de asigurare, Obiectul asigurării il constituie: b) in cazul construcţiilor individuale (cu o singură locuinta)- Locuinta, Dependinţele care nu sunt legate structural de locuinţa, anexele şi bunurile de tip conţinut).

Art. 3.3 are următorul conţinut: Nu se incheie asigurare si nu se acorda Indemnizaţii pentru:

a)Construcţii ridicate fara eliberarea unei autorizaţii . . . . . . . . . .

b)Locuinţe construite in zone in care organelle in drept au interzis.

c)Locuinţele si bunurile de tip conţinut situate in clădirile expertizate tehnic... si încadrate prin raport de expertiza tehnica

d)Bunurile:

d.l.care, din cauza proastei intretineri. uzurii sau deteriorării, nu mai pot fi folosite conform destinaţiei stabilite prin proiectare/construire/fabricare, d.2)pentru care la data producerii riscului asigurat nu exista toate aprobările/avizele cerute de lege privind construirea/utilizarea/functionarea d.3)folosite in alt scop decât cel pentru care erau destinate prin proiectare/construire.

d.4)care, in momentul in care s-aprodus riscul asigurat care le-a avariat/distrus, se aflau in afara perimetrului asigurat;

Dispoziţia contractuala de la art. 3.3, pct. d.3 din Condiţiile particulare (parte integranta a contractului de asigurare), astfel cum aceasta a fost indicata de prima instanţă ca motiv al respingerii acţiunii, este greşit aplicată, deoarece nu se refera la bunul asigurau Clădire, ci la bunurile (tip conţinut"), care nu se despăgubesc daca au fost folosite in alt scop .

Analizând intreg conţinutul art. 3.3 (si lit. a), b), c), e), f), g),h), este evident ca lit. d) (inclusiv pct. d. 3) se refera la posibilitatea de incheiere a poliţei si plata indemnizaţiei pentru bunurile (tip conţinut) din clădire, iar nu la constructia/locuinta asigurata.

Este astfel greşita soluţia instanţei de judecata, care a apreciat că bunul (Clădire, cu destinaţia de locuinţa) ar fi fost folosit de subsemnatul in alt scop decât cel pentru care a fost destinat prin proiectare/construire, respectiv cel pentru care a fost asigurat, deoarece imobilul asigurat era folosit ca locuinţa la data evenimentului asigurat de către recurentul -reclamant,care locuia efectiv, împreuna cu soţia în imobil (iar ca spaţiu comercial numai o camera).

Cu privire la activitatea de comerţ desfăşurata in prima camera (cu intrare separata, din strada) din imobilul asigurat, situat in Tg-Mures, str. x, recurentul susţine ca aceasta situaţie era cunoscuta înainte de încheierea poliţei, iar asigurătorul a acceptat încheierea poliţei de asigurare fără nicio obiectiune, Poliţa seria x numărul x fiind o reînnoire a unei poliţe anterioare, recurentul având asigurare de mai mulţi ani la societatea B., acest imobil fiind efectiv locuinţa sa.

Prejudiciul necesar a fi despăgubit nu s-a produs ca urmare a acestei activităţi de comerţ, desfăşurata în acea parte de imobil (astfel cum impun dispoziţiile art. 6.3.1 lit. k) din Condiţiile de asigurare), care de altfel nu a fost afectată, ci s-a produs din cauza unui incendiu izbucnit dintr-o sursa directa (cu autor necunoscut), amplasată în partea din spate a imobilului, în zona garajului, prin urmare, consider că refuzul de a accepta la plata cererea de despăgubire este neîntemeiat.

Acest refuz este situat in afara clauzelor contractuale, şi-I cauzează prejudicii certe, neplata despăgubirii facand imposibila aducerea imobilului în starea anterioară (la acest moment recurentul şi soţia sa locuind în condiţii improprii deoarece nu dispun de resursele necesare reparării complete).

Poliţa de asigurare este legal încheiată, iar în conformitate cu dispoziţiile contractului (art. 2.1 lit. b) din Condiţiile particulare), printre riscurile asigurate este si cel de incendiu, motiv pentru care prejudiciul ce i-a fost cauzat prin incendiul din data de 10.04.2017 reprezintă un risc asigurat care trebuie despăgubit de către asigurător, respectiv F.G.A.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, anularea Deciziei nr. 18516/01.02.2019, ca fiind nelegală si netemeinică, obligarea paratei F.G.A. să emită o noua decizie, de admitere a cererii de despăgubire formulate si de plată a sumei de 88.416,76 RON, stabilita (la un nivel minim) în urma evaluării întocmite de către reprezentantul său, pentru costurile necesare aducerii imobilului in starea anterioara producerii evenimentului asigurat.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurentul - reclamant, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond, ca temeinică şi legală.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul -reclamant A. a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului -pârât, în cadrul căruia solicită instanţei să înlăture apărările acestuia, ca fiind nefondate, dispunând admiterea recursului, deoarece în cauză imobilulm asigiurat a fost folosit ca locuinţă, aceasta fiind destinaţia principală a bunului imobil, iar activitatea comercială desfăşurată numai într-o camera a imobilului nu a avut nici o legătură cu incendiul, prejudicial neecesar a fi despăgubit neproducându-se ca urmare a acestei activităţi dee comerţ.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit cu soluţionarea dosarulu din data de 18.06.2020, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 17.05.2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate în cadruil recursului, de apărările din cuprinsul întâmpinării şi de prevederile legale incidente în cauza de faţă, constată că recursul promovat de recurentul A. este nefondat, motiv pentru care urmează a-l respinge, în considerarea următoarelor argumente:

Analizând hotărârea recurată din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate dee recurentul - reclamant.

Soluţia de respingerea a cererii de chemare în judecată a fost adoptată în mod corect, reţinându-se că despăgubirea solicitată nu poate fi acordată, cazul încadrându-se la excluderi, conform Capitolului 3 denumit "Excluderi" din Condiţiile Particulare de asigurare - Cazuri de asigurare când asiguratorul nu acordă indemnizaţii, care fac parte integrantă la Poliţa anterior menţionată.

Cum la data producerii evenimentului reclamantul avea valabilă poliţa de asigurare facultativă pentru construcţia cu destinaţia de locuinţă, iar, din documentaţia dosarului administrativ şi chiar din recunoaşterea recurentului-reclamant rezultă că bunul asigurat nu a fost folosit conform destinaţiei pentru care a fost încheiată poliţa de asigurare, în locuinţa asigurată desfăşurându-se şi activităţi comerciale, în mod corect instanţa de fond a reţinut legalitatea deciziei emise de intimatul - pârât, având în vederee prevederile art. 3.3. din Condiţiile Particulare de Asigurare - Cazuri de asigurare când asiguratorul nu acordă indemnizaţii - Cap. 3 Excluderi - conform cărora în situaţia în care bunurile au fost folosite în alt scop decât cele pentru care erau destinate nu se acordă indemnizaţii.

Susţinerile recurentului, potrivit cărora incendiul a izbucnit în zona garajului, ori că activitatea desfăşurată în spaţiul comercial nu a avut nici o legătură cu incediul, nu prezintă nici o relevanţâ juridică din perspectiva clauzei particulare de asigurare la care recurentul - reclamant s-a obligat prin contractul încheiat cu asiguratorul, referitoare la folosirea bunului asigurat doar în scop de locuinţă, nu şi de spaţiu comercial.

Nici susţinerea conform căreia asiguratorul ar fi avut cunoştinţă înainte de încheierea poliţei de activitatea de comerţ desfăşurată în prima camera a imobilului asigurat şi ar fi acceptat încheierea poliţei fără nici o obiecţiune, nu poate fi reţinută, nefiind în nici un fel dovedită.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu poate pretinde calitatea de creditor de asigurare, în înţelesul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 213/2015, întrucât, în contextul nedovedirii împrejurării că imobilul asigurat a fost folosit exclusiv cu destinaţia de locuinţă, clauzele specifice asigurării exclud acordarea de despăgubiri.

Astfel, însuşindu-şi raţionamentul juridic expus de instanţa de fond în hotărârea pronunţată, pe care îl apreciază legal şi temeinic, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul de primă jurisdicţie apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de reformare, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 574 din 9 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 mai 2022.