Legitimacy of daily activity reports as managerial control rather than discriminatory harassment based on illness

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 21.05.2019 sub nr. x/2019, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Drăgăneşti, judeţul Galaţi prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării CNCD, a contestat Hotărârea nr. 149/06.03.2019 emisă de pârât, solicitând anularea acesteia cu consecinţa respingerii sesizării petentei A. şi a exonerării sale de la plata amenzii contravenţionale de 5.000 RON.

Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 23/2020 din 03 martie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect anulare act administrativ, formulată de către reclamanţii Primarul Comunei Drăgăneşti - B. şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Drăgăneşti, în contradictoriu cu pârâţii A. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca nefondată.

Calea de atac a recursului ce face obiectul prezentei judecăţi

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii Primarul Comunei Drăgăneşti - B. şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Drăgăneşti şi, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., au solicitat admiterea prezentului recurs, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, anularea Hotărârii nr. 149/06.03.2019 dată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, respingerea sesizării petentei A., ca nefondată şi exonerarea de plata amenzii în sumă de 5.000 RON.

În dezvoltarea criticilor, recurenţii au susţinut în esenţă că cele reţinute de instanţa de fond sunt o interpretare absolut greşită şi o aplicare total greşită în cauză a disp. O.G. nr. 137/2000.

Arată recurenţii că motivul bolii a fost folosit şi, respectiv, invocat de petentă pentru a nu mai fi verificată dacă îşî îndeplineşte sau nu sarcinile de serviciu.

Criteriul de boala nu a fost creat de către primar, dimpotrivă, acest criteriu a fost folosit de petentă pentru a nu i se mai solicita să dovedească îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Recurenţii susţin că au arătat şi au dovedit că petenta este retribuită din fondurile DSP Galaţi care le aloca Primăriei pe baza pontajului intocmit de UAT Draganesti si confirmat de primar.

Astfel, apreciază că in mod total greşit s-a făcut aplicarea în cauza a disp. art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 si anume:" constituie hărţuire si se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasa, naţionalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, gen, orientare sexuala, apartenenţa la o categorie defavorizata, vârsta, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv".

Astfel, CNCD a reţinut la pct. 33 din Hotărârea ce s-a contestat iar instanţa de fond şi-a insusit acest raţionament, că solicitarea pensionarii, respectiv solicitarea elaborării unui raport zilnic de activitate, duce la crearea unui cadru intimidant degradant şi, în consecinţă, fapta reprezintă hărţuire.

Dar, consideră recurenţii că solicitarea adresată petentei de a depune rapoarte de activitate pe fondul refuzului acesteia de a-si îndeplini sarcinile de serviciu (care se realizau exclusiv pe teren, pe intregul teritoriu al comunei Draganesti) şi, de asemenea, scuza adusa de aceasta, că nu îşi poate realiza sarcinile pentru că este bolnavă, justifică sugestia primarului de a se pensiona pe caz de boală, iar aceasta nu poate fi calificată ca fiind hărţuire si victimizare.

Solicită astfel a se constata ca această greşita interpretare si aplicare a disp. art. 2 alin. (5) si alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 atât de către CNCD cat si de instanţa de fond, creează, ca un silogism categoric, concluzia că orice salariat poate invoca drept scuza a neîndeplinirii sarcinilor de serviciu motive de boală şi acestuia nu i se poate reproşa nimic decât cu riscul de a săvârşi victimizarea si hărţuirea acestuia.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Dragăneşti şi Primarul Comunei Drăgăneşti - B. doar intimata A. a formulat întâmpinare în cadrul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, lipsa calităţii procesuale active şi lipsa interesului Primarului B. de a promova recurs.

Pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia, ca vădit nefondat, faptele de discriminare la care a fost supusă fiind dovedite şi amplu argumentate în faţa CNCD.

Intimatul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a depus doar Concluzii Scrise, în cadrul cărora a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva întâmpinării depusă la dosar de către intimata - pârâtă A., recurenţii - reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Dragăneşti şi Primarul Comunei Drăgăneşti au formulat Răspuns la întâmpinare, în cadrul căruia au expus apărări atât cu privire la excepţiile invocate de aceasta, respectiv excepţia nulităţii recursului, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi lipsa interesului recurentului B., cât şi pe fondul recursului.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 18.06.2020 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 17 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, după soluţionarea cu prioritate a excepţiilor invocate de intimata-pârâtă A., în sensul respingerii acestora, ca nefondate, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise reţinând dosarul spre soluţionare pe fondul recursului.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate şi cu normele legale aplicabile litigiului dedus judecăţii, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Dragăneşti şi Primarul Comunei Drăgăneşti - B. este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:

În fapt, prin Hotărârea nr. 149 din data de 06.03.2019 Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut că faptele sesizate de intimata - reclamantă A. reprezintă discriminare, hărţuire şi victimizare, conform art. 2 alin. (1), (5) şi 7 din O.G. nr. 137/2000 şi, în conformitate cu art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, a sancţionat Unitatea Administrativ Teritorială Drăgăneşti, cu amendă contravenţională în cuantum de 5000 RON.

S-a constatat că fapta primarului reclamat de a solicita petentei pensionarea pe caz de boală, respectiv să prezinte raport zilnic de activitate reprezintă discriminare şi hărţuire, întrucât a creat o deosebire pe criteriul unei boli care a avut ca efect restrângerea exercitării, în condiţii de egalitate, a dreptului la demnitate, iar continuarea şi escaladarea acestor fapte după sesizarea hărţuirii reprezintă victimizare.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul UAT Comuna Drăgăneşti prin Primar B. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combatarea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 149/06.03.2019.

Instanţa de fond, faţă de cadrul procesual din faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, a dispus citarea în cauză, în calitate de reclamant, alături de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Drăgăneşti, judeţ Galaţi, a Primarului Comunei Drăgăneşti, domnul B., dar şi introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a doamnei A., titularul sesizării.

Prin hotărârea ce face obiectul recursului, prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamanţii Primarul Comunei Drăgăneşti - B. şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Drăgăneşti, judţ Galaţi, ca neîntemeiată, constatând legalitatea hotărârii emisă de CNCD.

În esenţă, prima instanţă a reţinut că diferenţa de tratament abordat faţă de A., solicitarea rapoartelor de activitate, solicitarea de pensionare pe caz de boală în raport de toţi ceilalţi salariaţi ai Unităţii Administrativ Teritoriale Drăgăneşti, bazată pe criteriul legat de boala acesteia, reprezintă discriminare, în accepţiunea disp. art. 2 din O.G. nr. 137/2000, iar aceste aspecte conduc la crearea unui cadru ostil, greu de suportat pentru petentă, reprezentând discriminare, pe criteriul de boală, afectând dreptul petentei la demnitate.

Soluţia primei instanţe nu este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, care apreciază că judecătorul fondului a pronunţat o hotărâre cu interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000, cu modificările şi completările ulterioare, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenţii- reclamanţi.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) şi (5) din O.G. nr. 137/2000 din O.G. nr. 137/2000, "(1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.…

(5) Constituie hărţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv."

Totodată, sunt discriminatorii, potrivit alin. (3) al normei mai sus menţionate "prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare."

Rezultă din cele expuse în precedent că, pentru existenţa unei fapte de discriminare trebuie stabilit dacă există un tratament diferenţiat al petentei - intimate A. în raport cu alte persoane, dacă acest tratament este influenţat de unul dintre criteriile indicate de lege sau de un alt criteriu analog, dacă se identifică un drept al acesteia vătămat, iar în final dacă lipseşte în cauză un scop legitim justificativ pentru această diferenţă de tratament.

Aceste condiţii trebuie întrunite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele, făcând imposibilă angajarea răspunderii administrative pentru discriminare.

În dezacord cu concluzia la care a ajuns instanţa de fond, instanţa de control judiciar reţine că mijloacele de probă administrate în faţa C.N.C.D. cât şi cele administrate de instanţa de fond sunt de natură a duce la concluzia că intimata -pârâtă A. nu a fost supusă unui tratament discriminatoriu din partea recurenţilor - reclamanţi.

Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a făcut o interpretare şi aplicare judicioasă a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), (3) şi 5 din O.G. nr. 137/2000.

Astfel, pentru ca o faptă să fie calificată discriminatorie, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:

1. Să existe un tratament diferenţiat, manifestat prin deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă faţă de persoane sau situaţii aflate în poziţii comparabile;

2. Să existe un criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

3. Tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate şi necesare.

4. Scopul sau efectul tratamentului diferenţiat trebuie să fie restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a unui drept recunoscut de lege.

Astfel, se impunea ca CNCD în raport de fiecare pretinsă faptă de discriminare imputată recurenţilor - reclamanţi, să identifice criteriul de discriminare şi situaţia comparabilă, verificând dacă persoanele se află în situaţii similare sau diferite, fără a se proceda astfel.

Deşi pârâtul CNCD redă în cuprinsul Hotărârii nr. 149/06.03.2019 condiţiile necesare pentru a se constata discriminarea în forma hărţuirii acesta nu analizează în concret, raportat la situaţia de fapt supusă analizei prin petiţia soluţionată, niciunul dintre criteriile menţionate.

În speţă, contrar reţinerilor instanţei de fond, nu poate fi identificată o diferenţiere bazată pe criteriul legat de boală, care se referă la persoane aflate în situaţii comparabile, care sunt tratate diferit din cauza criteriului menţionat, tratamentul pretins discriminatoriu de către intimata- pârâtă A. fiind justificat de factori obiectivi şi anume refuzul acesteia de a explica modul în care îşi îndeplineşte sarcinile de serviciu, în condiţiile în care multe din activităţile acesteia, potrivit fişei postului, se desfăşoară "pe teren" şi nu într-un birou în sediul Primăriei, solicitarea adresată intimatei de către recurentul - reclamant având la bază o cauză reală, obiectivă.

Înalta Curte reţine că obligaţia de serviciu constând în întocmirea unui raport zilnic de activitate nu reprezintă un act de discriminare, neputând fi de natură a fi calificată de către autoritate ca o formă de hărţuire în sensul art. 2 alin. 5 din O.G. nr. 137/2000 de natură a atrage sancţionarea persoanei în sensul art. 2 alin. 1 şi (2) din O.G. nr. 137/2000, indiferent de modul în care a perceput-o salariatul.

Conform fişei postului intimatei - pârâte A.:

"s) efectuează şi alte sarcini prevăzute de legislaţia în vigoare sau primite din partea primarului şi secretarului comunei".

Prin urmare, conform Fişei postului, acesteia îi putea fi stabilită ca sarcină de serviciu, de către primar, cu care se află în relaţii de subordonare, întocmirea raportului de activitate zilnică, mai ales în condiţiile în care activitatea acesteia se desfăşura " pe teren", nu în sediul Primăriei, neavând nici o relevanţă faptul că primarul nu are pregătire în domeniul medical.

Impunerea sarcinii întocmirii raportului de activitate zilnică, nu se poate încadra în noţiunea de hărţuire, ca formă de discriminare, cum greşit a reţinut prima instanţă.

Se constată, astfel, că aspectele invocate de intimata - pârâtă A. şi reţinute de instanţa de fond în cuprinsul hotărârii, nu îndeplinesc elementele constitutive ale discriminării, respectiv hărţuirii şi nici nu se poate stabili un raport de cauzalitate între criteriul invocat şi presupusul tratament diferit la care ar fi fost supusă pârâta. Pretinsa discriminare nu se încadrează în criteriile legale prevăzute expres de O.G. nr. 137/2000, neputând reprezenta tratament discriminatoriu.

Reţine instanţa de control judiciar că pretinsul tratament diferenţiat, fără a putea fi încadrat în vreunul din criteriile din O.G. nr. 137/2000 nu reprezintă tratament discriminatoriu, de natură a fi sancţionat de dispoziţiile din acest act normativ, motiv pentru care apreciază că sancţiunea amenzii aplicată Unităţii Administrativ Teritoriale Drăgăneşti, Galaţi, conform art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 este nelegală.

Aşadar, solicitarea ca intimata - pârâtă A. să prezinte un raport zilnic de activitate, nu a fost abuzivă, fiind justificată de motive reale, obiective şi emisă în baza atribuţiilor de serviciu, neputând fi considerată discriminatorie, astfel cum greşit a reţinut instanţa de fond.

Contrar celor susţinute de intimata - pârâtă A. şi însuşite de instanţa de fond, solicitarea rapoartelor de activitate, respectiv pensionarea pe caz de boală nu reprezintă un tratament diferentiat manifestat prin deosebire, excludere, restrictie sau intimidare, cum susţine aceasta, ci doar expresia exercitării de către recurenţii - reclamanţi a dreptului de a stabili managementul asistenţei medicale comunitare si controlul activitatilor desfasurate de persoana care prestează activitatea de asistenţă medicală comunitară, de a da dispoziţii cu caracter obligatoriu si de a solicita explicaţii cu privire la activitatea pe care aceasta o desfăsoară.

În plus, instanţa de control judiciar constată că, în speţa de faţă, nu există un tratament diferenţiat aplicat unor persoane aflate în poziţii comparabile, ci diferite, intimata - pârâtă A. fiind singura angajată în funcţia contractuală de asistent medical la UAT Drăgăneşti, motiv pentru care nu se poate face o comparaţie cu ceilalţi salariaţi ai instituţiei, încadraţi pe alte funcţii, diferenţa de tratament impunând existenţa unor situaţii "analoage sau comparabile".

În raport de aceste argumente, reţine instanţa de control judiciar că hotărârea C.N.C.D. contestată în prezenta cauză este nelegală, sancţionând o conduită care nu este discriminatorie, iar hotărârea instanţei de fond care o validează este dată cu aplicarea şi interpretarea eronată a a dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000, fapt ce reclamă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Dragăneşti şi Primarul Comunei Drăgăneşti - B., va casa sentinţa civilă atacată şi, rejudecând, va admite acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A. şi, pe cale de consecinţă, va anula, ca nelegală, Hotărârea nr. 149/06.03.2019 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Dragăneşti şi Primarul Comunei Drăgăneşti - B. împotriva sentinţei civile nr. 23/2020 din 3 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă atacată şi rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamanţii Primarul Comunei Drăgăneşti - B. şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Drăgăneşti în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A. şi, pe cale de consecinţă,

Anulează Hotărârea nr. 149/06.03.2019 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 mai 2022.