Restitution claim fails as diocese cannot prove ownership against land registry entries; appellate court quashes annulment and reinstates commission's denial.
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Administrative and Tax Disputes Section) allowed the appeal by the Special Restitution Commission, partially quashed the first-instance judgment, and, on rehearing, dismissed the claim by the Reformed Diocese of Transylvania seeking annulment of Restitution Decision No. 9169/2020 and restitution in kind or equivalent measures for 25 properties in Ciumbrud, Alba County under GEO No. 94/2000; the first-instance annulment of the Decision and order to re-examine the claims was replaced, so that the restrictive decision remains in force. The Court held that the Diocese failed to prove it was the former owner of the properties, as the land registry (CF no. x, Ciumbrud) established the Reformed College "Bethlen" of Aiud as the tabular owner at the time of abusive takeover, and no rectification was made; under Articles 32–33 of Decree-Law No. 115/1938, land registry entries carry absolute evidentiary force, and contrary proof requires a formal rectification, which was absent. The prior res judicata invoked by the first court (Decision 4684/2010) could not apply because the cases concerned distinct decisions and properties, and judicial practice is not a source of law. The Court rejected reliance on church governance or ministerial orders—or the references in Nationalization Decree No. 176/1948—as substitutes for a property title, since domestic courts apply only the relevant national legislation (O.U.G. 94/2000), and the earlier final judgment no. 208/2005 had already established the College as the tabular owner. Consequently, the appeal was upheld, the impugned judgment was quashed in part, and the Diocese's action was dismissed as unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000; Restitution claim fails as diocese cannot prove ownership against land registry entries; appellate court quashes annulment and reinstates commission's denial: 9169/2020 and restitution in kind or equivalent measures for 25 properties in Ciumbrud, Alba County under GEO No. 94/2000; the first-instance annulment of the Decision and order to re-examine the claims was replaced, so that the restrictive decision remains in force. The Court held that the Diocese failed to prove it was the former owner of the properties, as the land registry (CF no. x, Ciumbrud) established the Reformed College "Bethlen" of Aiud as the tabular owner at the time of abusive takeover, and no rectification was made; under Articles 32–33 of Decree-Law No. 115/1938, land registry entries carry absolute evidentiary force, and contrary proof requires a formal rectification, which was absent. The prior res judicata invoked by the first court (Decision 4684/2010) could not apply because the cases concerned distinct decisions and properties, and judicial practice is not a source of law. The Court rejected reliance on church governance or ministerial orders—or the references in Nationalization Decree No. 176/1948—as substitutes for a property title, since domestic courts apply only the relevant national legislation (O.U.G. 94/2000), and the earlier final judgment no. 208/2005 had already established the College as the tabular owner. Consequently, the appeal was upheld, the impugned judgment was quashed in part, and the Diocese's action was dismissed as unfounded.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for admitting the appeal and quashing in part the lower court's judgment.
Identified as the applicable ground for cassation in this case (misapplication of law), supported by the court's findings.
Invoked as the legal basis for the court's power to quash the lower court's decision and re-examine the case on the merits in administrative litigation.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 mai 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată la data de 02 septembrie 2020 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub număr de dosar x/2020 reclamanta Eparhia Reformată Din Ardeal a formulat acţiune în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase Din România, prin care a solicitat:
1. Anularea Deciziei Comisiei Speciale de Retrocedare nr. 9169 din 04.06.2020, ca fiind nelegală şi neîntemeiată, şi în consecinţă să se dispună:
2.1. În principal, restituirea în natură, către Eparhia Reformată din Ardeal, a imobilelor identificate mai jos:
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/1;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/2;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/3;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/4;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top x/5;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/6;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/7;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/8;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/9;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/10;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/11;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/12;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/13;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/14;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/15;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/16;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/17;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/18;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/19;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/20;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/21;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x.
2.2. În subsidiar, în situaţia în care instanţa ar socoti că nu poate dispune în mod direct restituirea imobilelor, obligarea Comisiei Speciale de Retrocedare la emiterea unei decizii prin care aceasta dispune restituirea în natură a imobilelor identificate la punctul 2.1. în favoarea reclamantei.
3. În cazul în care nu ar fi legal posibilă restituirea în natură a imobilelor mai sus menţionate, solicită a se dispune obligarea autorităţii pârâte la emiterea unei decizii prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, potrivite prin raportare la valoarea imobilelor a căror restituire în natură este imposibilă.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 27/2021 din 09.02.2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, şi în consecinţă a anulat Decizia nr. 9169/04.06.2020 emisă de către pârâtă şi a obligat pârâta să procedeze la soluţionarea pe fond a cererilor nr. x, formulate de reclamantă.
A respins în rest acţiunea, fără cheltuieli de judecată.
Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 27/2021 din 09.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului arată că instanţa a interpretat şi a aplicat în mod eronat prevederile art. 1 alin. (9), teza finală, ale art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile art. 32 şi 33 din Decretul-lege nr. 115/1938.
În dezvoltarea criticilor sale, recurenta a arătat că, potrivit cărţii funciare nr. x a localităţii Ciumbrud, proprietarul imobilului idcntificat cu nr. top. iniţiale x a fost Colegiul Reformat "Bethlt din Aiud, iar nu Eparhia Reformată din Ardeal, solicitanta cererilor de retrocedare.
La o simplă analiză a Foii B a cărţii funciare nr. x a localităţii Ciumbrud se poate observa faptul că, în lipsa altor menţiuni privind rectificarea înscrierii în cartea funciari titularului dreptului de proprietate, imobilul solicitat se afla în proprietatea Colegiului Reforn "Bethlen" din Aiud şi la momentul preluării abuzive.
În sistemul de carte funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu conţinutul cărţii funciare în care este înscris imobilul respectiv. Depunerea altor înscrisuri care să întemeieze prezumţia existenţei dreptului de propriet: nu poate înlocui însăşi înscrierea în cartea funciară.
De asemenea, invocă dispoziţiile art, 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea cărţilor funciare, potrivit cărora dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.
Aceste dispoziţii, coroborate cu dispoziţiile art. 33 din actul normativ anterior menţionat consacră principiul forţei probante absolute a înscrierii în cartea funciară, potrivit căruia, pe de o parte, toate indicaţiile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, iar, pe de altă parte, niciun drept real nu poate fi opus nimănui dacă nu a fost înscris în cartea funciară.
Având în vedere aceste prevederi legale raportate la înscrierile din cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, susţine recurenta că se poate aprecia că, atâta timp cât potrivit cărţii funciare proprietarul iniţial al imobilului solicitat a fost Colegiul Reformat "Bethlen" din Aiud şi nu există nicio înscriere din care să reiasă că s-ar fi rectificat denumirea acestui proprietar până la momentul preluării abuzive, imobilul solicitat a fost preluat din proprietatea Colegiului Reformat "Bethlen" din Aiud, iar nu din proprietatea reclamantei.
Din economia Decretului-lege nr. 115/1938, înscrierea în cartea funciară indică deţinătorul dreptului de proprietate asupra imobilului înscris, nicidecum destinaţia acestuia sau forma de organizare, în cărţile funciare fiind trecute şi destinaţiile imobilelor, însă la foaia A, NU la foaia B intitulată "Foaia de proprietate".
Mai susţine recurenta că, deşi în anexa actului normativ de trecere a imobilului în proprietatea statului, respectiv Decretul nr. 176/1948 este înscrisă "Şcoala reformată din Aiud, a Bisericii reformate cu întreaga avere, conform inventarului jurnal" nu se poate concluziona că aceasta reprezintă o confirmare a proprietăţii Eparhiei Reformate din Ardeal, înscrierea din cartea funciară neputând indica destinaţia respectivului imobil, forma de organizare a activităţii de învăţământ confesional.
Având în vedere aceste prevederi legale, raportate la înscrierile din cartea funciară din prezenta speţă, se poate aprecia că, atâta timp cât potrivit cărţii funciare proprietarul iniţial al imobilului solicitat a fost Colegiul reformat Bethlen din Aiud şi nu există nicio înscriere din care să reiasă că s-ar fi rectificat denumirea acestui proprietar până la momentul preluării abuzive, şi niciun înscris (de exemplu contract de vânzare-cumpărare, donaţie, etc.) în favoarea Eparhiei Reformate din Ardeal, imobilul solicitat a fost preluat din proprietatea Colegiului Reformat Betheln din Aiud, iar nu din proprietatea reclamantei Eparhia Reformată din Ardeal.
Interpretarea coroborată a înscrisurilor, astfel cum a fost realizată de instanţă, nu este în măsură să răstoarne prezumţia absolută a dreptului de proprietate ce reiese din cartea funciară.
Or, în speţă, proba contrară o reprezintă însăşi cartea funciară.
Deşi în anexa tabel la Decretul nr. 176/1948 este înscrisă Şcoala reformată din Aiud, judeţul Alba, a Bisericii reformate cu întreaga avere, conform inventarului jurnal, nu se poate conchide că aceasta reprezintă o confirmare a proprietăţii Eparhiei Reformate din Ardeal asupra imobilelor solicitate, având în vedere dispoziţiile art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938. Simpla menţiune din decretul de naţionalizare nu este de natură să stabilească dreptul de proprietate asupra unui imobil, atâta timp cât în cartea funciară este înscrisă o altă persoană.
Mai mult decât atât, este de notorietate faptul că, anexele Decretelor de naţionalizare pot fi greşit întocmite.
Potrivit Ordinelor Ministrului de Justiţie nr. 1909:2207 şi nr. 1911:19407, biserica universală reformată, prin dreptul său de autoguvernare, este singura care are dreptul şi competenţa ca, prin rectificarea înscrierii eronate, să intabuleze dreptul de proprietate asupra imobilelor care servesc scopurilor şcolilor sale confesionale în favoarea bisericii susţinătoare, în calitate de proprietar incontestabil al acelor bunuri.
Aşadar, recurenta a arătat că, potrivit acestui act, dacă Eparhia Reformată din Ardeal, ar fi fost într-adevăr proprietara imobilului în cauză, ar fi putut să solicite rectificarea înscrierii din cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud şi intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului. Or, în Foaia B a cărţii funciare menţionate nu există nicio înscriere din care să reiasă că Eparhia Reformată din Ardeal ar fi solicitat rectificarea înscrierii din cartea funciară şi intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului solicitat, care figura în proprietatea Colegiului Reformat Bethlen diu Aiud.
Într-o altă critică, recurenta a susţinut, de asemenea, că instanţa în mod eronat nu a reţinut efectul puterii de lucru judecat al sentinţei civile nr. 208/30.03.2003 în care s-a stabilit că Eparhia Reformată din Aiud nu justifică calitatea procesuală activă din perspectiva faptului că nu are calitatea de succesor în drepturi al fostului proprietar.
În considerentele sentinţei civile nr. 208/30.03.2005, Tribunalul Alba a reţinut că:
"Imobilele preluate de statul român prin încheierile de carte funciară nr. x/13.10.1949 şi nr. y/06.11.1949 au avut ca şi proprietar de carte funciară Colegiul Reformat Bethlen Gabor."
Reclamanta nu a făcut dovada că este succesoarea de drept a proprietarei tabulare, deci nu se poate reţine că justifică îndreptăţirea sa de a introduce o cerere împotriva pârâţilor.
Sentinţa civilă anterior menţionată a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 48/A/27.02.2007 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2006.
Prin Decizia nr. 1777 din 25 iunie 2015 pronunţată în recurs de secţia a Ii-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, înalta Curte a hotărât că între excepţia autorităţii de lucru judecat şi puterea de lucru judecat, există o distincţie clară. Astfel, condiţia de aplicare a autorităţii de lucru judecat presupune identitatea de acţiuni (părţi, obiect şi cauză juridică) ce opreşte repetarea judecăţii, iar puterea, prezumţia de lucru judecat, impune consecvenţa în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat si statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o alta hotărâre. în speţă, Înalta Curte a reţinut că, în mod corect, instanţa de apel a precizat că nu respinge acţiunea în baza autorităţii de lucru judecat, ci are obligaţia de a judeca în fond, însă soluţia trebuie să ţină cont de dezlegarea deja data asupra problemei de drept dedusă judecăţii. dând eficienţă prezumţiei de lucru judecat, că a mai fost odată dezlegată chestiunea litigioasă.
Ca atare, consideră că se impunea ca prin sentinţa civilă nr. 27/09.02.2021 instanţa să dea eficienţă puterii de lucru judecat a chestiunii privitoare la faptul că reclamanta nu a făcut dovada că este succesoarea de drept a proprietarei tabulare, deci nu se poate reţine că justifică îndreptăţirea sa de a introduce o cerere împotriva pârâţilor
Puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 208/30.03.2005, pronunţată de Tribunalul Alba nu trebuie să fie limitată asupra dispozitivului sentinţei civile, în speţă asupra lipsei calităţii procesual active a Eparhiei ci trebuie extinsă, astfel cum legiuitorul îndeamnă prin dispoziţiile C. proc. civ., la considerentele sentinţei civile, adică asupra faptului că reclamanta nu a putut să dovedească faptul că este succesoarea proprietarei tabulare, pentru ca în aceleaşi timp, nu se poate omite faptul că se impune a se da eficienţă puterii absolute a înscrierilor din cartea funciară.
Deopotrivă, recurenta - pârâtă arată că, în măsura în care, instanţa dispune admiterea contestaţiei formulată împotriva Deciziei nr. 9169/04.06.2020, emisă de către Comisia specială de retrocedare, să se aibă în vedere faptul că, până la acest moment, atât în procedura administrativă cât şi în procedura judiciară nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte cu exactitate situaţiile juridice şi locative ale imobilelor solicitate prin cererile de retrocedare menţionate anterior.
Or, necesitatea depunerii situaţiilor juridice şi locative ale imobilelor, se impune întrucât trebuie clarificată modalitatea de soluţionare a cererilor de retrocedare, fie prin retrocedarea în natură, fie prin emiterea unei decizii de propunere de acordare a măsurilor compensatorii pentru imobilele solicitate.
Modalitatea soluţionării cererilor de retrocedare este guvernată de respectarea principiului prevalentei restituirii în natură, prin urmare, prin identificarea şi lămurirea situaţiilor juridice şi locative, subscrisa poate verifica imposibilitatea sau posibilitatea restituirii in natura a imobilelor solicitate.
Ca atare, în vederea obţinerii informaţiilor necesare pentru clarificarea situaţiilor juridice şi locative este necesar acordarea unui termen mai marc de 30 de zile în ceea ce priveşte obligarea subscrisei la emiterea deciziei de soluţionare a cererilor de retrocedare sus-menţionate, întrucât în vederea soluţionării cererilor de retrocedare anterîor-mentionate sunt necesare înscrisuri din care să reiasă situaţiile juridice actuale ale imobilelor solicitate.
Pentru motivele arătate, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulate de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal.
Apărările formulate în cauză
Intimata Eparhia Reformată din Ardeal a depus întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca fiind neîntemeiat, hotărârea recurată fiind legală şi temeinică, susţinând că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în prezenta cauză.
Răspunsul la întâmpinare
Recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei - reclamante, solicitând respingerea apărărilor formulate de aceasta în cadrul întâmpinării şi admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat.
Soluţia instanţei de recurs
Argumente de fapt şi de drept relevante
Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentinţa atacată şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal a supus controlului judiciar Decizia nr. 9169 din 04.06.2020 emisă de către pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România, prin care au fost respinse cererile de retrocedare formulate de reclamantă cu privire la retrocedarea în natură sau prin măsuri reparatorii a bunurilor imobile situate în localitatea Ciumbrud, judeţul Alba, înscrise în CF x a localităţii Ciumbrud identificate astfel:
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/1;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/2;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/3;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/4;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top x/5;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/6;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/7;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/8;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/9;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/10;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/11;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/12;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/13;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/14;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/15;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/16;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/17;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/18;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/19;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/20;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x/21;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x.
Cererile de retrocedare au fost respinse de Comisia Specială de Retrocedare întrucât construcţiile solicitate au fost demolate şi, deopotrivă, Eparhia Reformată din Ardeal nu a fost proprietara terenului identificat cu nr. top iniţiale x, la momentul preluării abuzive.
Instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantei, anulând Decizia nr. 9169/04.06.2020 şi obligând pârâta să procedeze la soluţionarea pe fond a cererilor nr. x, depuse de intimata - reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de primă jurisdicţie a examinat pe scurt statutul unităţilor de învăţământ confesionale, prin prisma raporturilor pe care acesta le-a avut cu Eparhia Reformată din Ardeal, reţinând anumite aspecte din Decretul nr. 176/1948, în temeiul căruia au fost preluate imobilele revendicate de reclamantă, iar din perspectiva dreptului canonic şi a dreptului maghiar aplicabil la momentul intabulării, a reţinut existenţa unor acte normative care reglementau raporturile patrimoniale ale cultului reformat, fiind enumerate mai multe acte normative.
A mai reţinut că prezintă relevanţă şi adresa nr. x/11.04.2008 emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor, din cuprinsul căreia rezultă că Eparhia Reformată din Ardeal, parte a Bisericii Reformate din România, are vocaţia de a fi beneficiara restituirii de către stat, conform O.U.G. nr. 94/2000, a bunurilor care au aparţinut acelor părţi componente locale ale cultului reformat, care nu mai există în prezent. Ca atare, prima instanţă a concluzionat că reclamanta are vocaţia restituirii imobilelor în cauză, însă nu în calitate de continuatoare în drepturi a proprietarului tabular, ci în nume propriu, respectiv în calitate de fost proprietar.
Totodată, a reţinut puterea lucrului judecat a deciziei nr. 4684/2010 pronunţată de ÎCCJ în dosar nr. x/2008, având în vedere identitatea părţilor litigante (Eparhia Reformată din Ardeal şi Comisia Specială de Retrocedare) şi a temeiului juridic al acţiunii (O.U.G. nr. 94/2000).
Ca atare, instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că reclamanta are vocaţia restituirii imobilului în cauză, nu în calitate de continuatoare în drepturi a proprietarului tabular, ci în nume propriu, respectiv în calitate de fost proprietar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare, şi, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a susţinut în esenţă că intimata-reclamantă nu a dovedit calitatea de proprietar al bunurilor revendicate, aşa cum prevăd dispoziţiile legale aplicabile.
Instanţa de control judiciar, analizând actele şi lucrările cauzei în raport cu sentinţa atacată şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale, astfel încât criticile formulate în recurs sunt fondate, având în vedere argumentele ce urmează.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile ordonanţei de urgenţă, iar potrivit art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, pentru fiecare imobil solicitantul va pune la dispoziţie Comisiei speciale de retrocedare, în vederea stabilirii dreptului de proprietate asupra imobilelor, actele sau orice alte dovezi necesare pentru stabilirea calităţii de fost proprietar.
Se constată astfel că, în vederea restituirii în natură a unor bunuri ce au aparţinut cultelor religioase, din România, disp. art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, modificată şi completată, solicită îndeplinirea condiţiei ca imobilul să fi fost în proprietatea cultului religios, printre alte condiţii prevăzute de acest act normativ.
Dovada dreptului de proprietate se face prin orice înscrisuri ce atestă dreptul de proprietate al solicitantului, respectiv: act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras de carte funciară, act sub semnătură privată, etc.
Aşadar, textul normativ impune condiţiile, esenţiale, ca titularul cererii de retrocedare să facă dovada că a fost proprietarul imobilului a cărei restituire o solicită şi că imobilul a fost preluat în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Actele doveditoare ale drepturilor solicitate sunt cele prevăzute de pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000.
Înalta Curte constată că, în mod greşit instanţa de fond, deşi a analizat dacă reclamanta a fost proprietara imobilelor în cauză, nu s-a raportat la proprietarul tabular al acestora la data preluării abuzive, acesta fiind Colegiul Reformat "Bethlen" din Aiud, conform Cărţii funciare nr. x a localităţii Ciumbrud, şi nu Eparhia Reformată din Ardeal, cele două entităţi fiind diferite.
Aşadar, contrar celor reţinute de judecătorul de primă jurisdicţie, instanţa de control judiciar constată că intimată -reclamantă nu a prezentat niciun act de proprietate pe numele său cu privire la imobilele solicitate să fie restituite în natură.
Câtă vreme intimata-reclamantă nu a prezentat niciun act de proprietate pe numele său cu privire la imobilul solicitat să fie restituite în natură, instanţa de fond a considerat, cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, modificată şi completată, că anumite adrese sau acte normative reprezintă titlul de proprietate al reclamantei.
În plus, Înalta Curte reţine că instanţa de judecată naţională nu are căderea să interpreteze dreptul canonic sau dreptul maghiar, ci numai legislaţia incidentă în speţă, respectiv O.U.G. nr. 94/2000 şi celelalte acte normative şi administrative colaterale.
Instanţa de fond a reţinut drept indiciu în susţinerea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului, Ordine ale Ministrului Maghiar al Justiţiei din anii 1909 şi 1911, însă din cuprinsul acestora rezultă ceea ce deja s-a afirmat de prezenta instanţă de recurs, că biserica este în drept să ceară rectificarea cărţii funciare şi înscrierea sa ca proprietar, ceea ce, în speţă, nu s-a întâmplat.
Ţinând seama că înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate nu poate fi combătută decât cu încuviinţarea unei cereri de rectificare a cărţii funciare, reiese că reclamanta nu poate invoca existenţa unui drept de proprietate asupra imobului, în privinţa sa.
Contrar susţinerilor intimatei-reclamante, autorizaţia instituţiei de învăţământ nr. 126, publicată în Monitorul Oficial nr. 19 din 23.01.1929, precum şi împrejurarea conform căreia şcolile confesionale erau susţinute material şi supravegheate de unele structuri religioase nu demonstrează că, acest Colegiul, era proprietatea cultului religios, şi nici nu are legătură cu situaţia juridică a unor imobile, în sensul că dreptul de proprietate se poate obţine numai în condiţiile legii.
Instanţa de fond a considerat astfel, cu interpretarea şi aplicarea greşită a disp. art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, modificată şi completată, că anumite adrese sau acte normative reprezintă titlul de proprietate al reclamantei.
Astfel, împrejurarea conform căreia şcolile confesionale erau susţinute material şi supravegheate din unele structuri religioase nu demonstrează că Şcoala în discuţie era proprietatea cultului religios.
De asemenea, împrejurarea că în cuprinsul Decretului nr. 176/1948 s-a înscris că toate bunurile ce au aparţinut bisericilor trec în proprietatea statului nu demonstrează că, Colegiul Reformat "Bethlen" din Aiud nu deţinea în proprietate imobilele în cauză, neexistând nicio dovadă că respectiva instituţie de învăţământ nu deţinea ea însăşi în proprietate anumite imobile.
Faptul că aceasta era privită ca aparţinând bisericii şi că este supravegheată de aceasta nu are legătură cu situaţia juridică a unor imobile, în sensul că dreptul de proprietate se poate obţine numai în condiţiile legii.
În continuare, se va reţine că recunoaşterea de către statul socialist român a Cultului Reformat nu reprezintă şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unor imobile înscrise în cartea funciară pe numele altei persoane.
Pe cale de consecinţă, în mod greşit s-a reţinut că reclamanta are vocaţia restituirii imobilelor în nume propriu, în calitate de fost proprietar, deşi, din perspectiva dispoziţiilor din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea cărţilor funciare, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei (art. 32), şi nu s-a probat faptul că reclamanta este proprietara imobilului solicitat spre retrocedare.
Înalta Curte reţine că dovada contrară a înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară se face numai prin rectificarea cărţii funciare.
În acest sens, Înalta Curte a pronunţat numeroase decizii, prin care a stabilit că Eparhia Reformată din Ardeal nu are calitatea de proprietar asupra imobilelor aparţinând şcolilor şi colegiilor reformate (decizia nr. 1893/2018 pronunţată în dosar nr. x/2016, 3043/05.06.2019, decizia nr. 1101/25.02.2020 pronunţată în dosar nr. x/2016, Decizia nr. 4087/22.11.2018, Decizia nr. 4113/19.09.2019 pronunţată în dosar x/2016, Decizia nr. 5071/14.11.2019, nr. 2908/29.06.2020, nr. 2909/29.06.2020, nr. 1896/25.03.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Decizia nr. 1783/23.03.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Decizia nr. 3213/26 mai 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Decizia nr. 5674/18.11.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Decizia nr. 5990/02.12.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Decizia nr. 1799 din 24.03.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020).
În mod greşit instanţa de fond a reţinut puterea de lucru judecat a considerentelor Deciziei nr. 4684/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care, raportat la obiectul celor două litigii, vizând anularea deciziilor emise de Comisia Specială de Retrocedare, în temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 94/2000, asupra cererilor de retrocedare, şi aspectele de fapt şi de drept analizate, se constată, în fapt, că se pune în discuţie practica instanţelor de judecată cu privire la soluţionarea cererilor de chemare în judecată formulate de intimata-reclamantă. Or, jurisprudenţa nu constituie izvor de drept, recurenta-pârâtă, de altfel, invocând prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, hotărâri judecătoreşti în sens contrar (Sentinţa civilă nr. 371/16.11.2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1983/10.05.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sentinţa civilă nr. 369/16.11.2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2043/11.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, etc.).
Relevant este însă că dosarele privesc decizii distincte ce vizează imobile distincte. Nefiind vorba despre aceleaşi raporturi juridice, nu ar putea fi reţinută nici autoritatea de lucru judecat a considerentelor Deciziei nr. 4684/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Este adevărat că recurenta-pârâtă a emis un număr de nouă decizii de restituire în natură, prin care a reţinut că reclamanta din prezenta cauză este proprietara unor şcoli ce aparţineau Şcolii Reformate Evanghelice din Aiud, însă aceste decizii au fost emise anterior pronunţării de către Tribunalul Alba a sentinţei civile nr. 208/30.05.2005, definitive prin Decizi civilă nr. 48/A/27.02.2007, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin sentinţa civilă nr. 208/30.03.2005pronunţată de către Tribunalul Alba, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 48/A/27.02.2007, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a Eparhiei Reformate din Ardeal şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea civilă formulată de aceasta.
Instanţa a reţinut că "potrivit art. 6 alin. (2) din Legea 213/1998 bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie, iar instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului. Imobilele preluate de statul român prin încheierile de carte funciară x/1949 şi y/1949 au avut ca proprietar de carte funciară Colegiul Reformat Bethlem Gabor. Cum reclamanta nu a făcut dovada că este succesoarea în drept a proprietarei tabulare, nu se poate reţine că justifică îndreptăţirea de a introduce o cerere împotriva pârâţilor".
Aşadar, prin sentinţa menţionată s-a reţinut ca premisă că proprietar tabular este Colegiul Reformat Bethlem Gabor (Şcoala Evanghelice Reformate din Aiud).
Împrejurarea că în cursul anului 2004 a existat o practică administrativă, conform căreia pârâta a retrocedat în natură Eparhiei Reformate din Ardeal anumite imobile aflate în proprietatea Scolii Reformate Evanghelice din Aiud, nu poate fi de natură să creeze o obligaţie în sarcina instanţei, prioritare fiind aplicarea prevederilor art. 32 şi 33 din Decretul Lege nr. 115/1938, dar şi a prevederilor art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. privind efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat din cadrul sentinţelor menţionate care au vizat imobilele identificate cu nr. top. iniţiale x prin care s-a reţinut calitatea de proprietar al Colegiului Reformat Bethlem Gabor.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,instanţa de fond interpretând şi aplicând eronat dispoziţiile art. 1 alin. (9) teza finală, art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 32 şi 33 din Decretul-Lege nr. 115/1938, reţinând că imobilele solicitate s-au aflat în proprietatea Eparhiei Reformate din Ardeal.
Pe cale de consecinţă, se va admite recursul, se va casa sentinţa civilă recurată şi, rejudecând cauza pe fond, reţinând că deciziile contestate au fost emise de pârâtă cu respectarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.
Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Faţă de acestea, reţinând ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, va casa în parte sentinţa atacată şi, rejudecând litigiul pe fond, va respinge în tot acţiunea reclamantei Eparhia Reformată din Ardeal, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei nr. 27/2021 din data de 9 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând:
Respinge în tot acţiunea formulată de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 mai 2023.