TV debate sanctions for violating impartiality and equilibrium obligations under audio-visual content regulations

Şedinţa publică din data de 17 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 01.10. reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 243/09.09.2021, privind sancţionarea cu amendă în cuantum de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 66 din Decizia nr. 220/2011, prin care solicită:

• în principal, anularea Deciziei nr. 243/09.09.2021, în conformitate cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001;

• în subsidiar, modificarea sancţiunii dispuse, în sensul înlocuirii amenzii în cuantum de 5.000 RON, fiind disproporţionată în raport cu fapta reţinută, cu sancţiunea transmiterii unei somaţii de intrare în legalitate.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 506 din 15 martie 2022, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare arată că a fost sancţionată în cadrul Deciziei nr. 243/2021 cu amendă în valoare de 15.000 RON, pentru conţinutul emisiunii "B." difuzată în data de 15.06.2021.

Postul de televiziune C. a difuzat în perioada de timp amintită, emisiunea de dezbatere "B.", moderată de D., iar în cadrul emisiunii s-au făcut mai multe referiri la diferite persoane publice.

Analizând raportul de monitorizare şi vizionând selecţii din timpul emisiunii "B.", membrii Consiliului au constatat că radiodifuzorul nu ar fi respectat prevederile art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului, potrivit cărora toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor.

Astfel, membrii Consiliului au constatat că subiectele aduse în atenţia publicului ar fi fost prezentate doar prin prisma punctelor de vedere exprimate de moderator şi de invitaţi, care împărtăşeau, în fapt, o opinie comună (anume că unele dintre persoanele despre care s-a discutat, în speţă sunt implicate în afaceri nelegale), situaţie de natură să afecteze imparţialitatea informării şi posibilitatea publicului de a-şi forma în mod liber propria opinie, dar şi de a crea o imagine denaturată asupra activităţii acestora.

Menţionează că toate aceste persoane au fost contactate, însă nu au dat curs invitaţiei de a participa la emisiune şi de a-şi spune punctul de vedere.

Dreptul de informare al publicului nu a fost încălcat, întrucât informaţiile sunt reale şi documentate prin intermediul unui număr variat de pagini de ştiri.

În cadrul emisiunii s-a încercat contactarea părţilor vizate. Aceştia au avut posibilitatea obiectivă de a participa la emisiune, însă au refuzat să intre în direct din cauza imposibilităţii de a contrazice afirmaţiile.

În ceea ce priveşte emisiunea "Culisele statului paralel", Consiliul National al Audiovizualului semnalează faptul că radiodifuzorul are obligaţia de a informa în mod corect publicul în legătură cu problemele de interes public, iar acest lucru trebuie făcut fără a se aduce atingere dreptului la informare corectă a publicului telespectator.

În acest context, învederează faptul că părţile ce se declară vizate şi afectate de afirmaţiile făcute, pe parcursul emisiunilor postului de televiziune C., aveau posibilitatea să intervină oricând să dea lămuririle necesare, motiv pentru care, nu se poate reţine faptul că Ie-a fost îngrădit dreptul la apărare şi prezentare a unui punct de vedere, drepturi pe care le-au avut, dar nu au înţeles să uzeze de ele. În mod greşit instanţa de fond a reţinut faptul că obligaţiile moderatorului cu privire la cele de mai sus au fost îndeplinite în mod parţial şi neconvingător.

Pe parcursul acestor emisiuni s-a încercat o informare obiectivă a publicului, fără să se aducă atingere drepturilor altor persoane sau autorităţi, astfel cum a reţinut în mod eronat Consiliul Naţional al Audiovizualului.

Prin încălcarea dreptului la exprimare al jurnaliştilor şi al posturilor TV, cetăţenii sunt privaţi de o corectă informare, aspect în totală antiteză atât cu dispoziţiile de la nivel naţional, cât şi cu cele de la nivel comunitar.

Sancţionarea postului de televiziune C. prin deţinătorul acestuia - societatea A. S.R.L.- este o măsură neîntemeiată, în condiţiile în care principalul obiectiv urmărit a fost acela de a prezenta publicului informaţii obiective prin care să explice o acţiune de interes general.

Se impune reindividualizarea amenzii în sensul sancţionării cu transmiterea unei somaţii de intrare în legalitate potrivit art. 90 alin. (3) din Legea nr. 504/2002.

Aplicarea prioritară a jurisprudenţei CEDO şi analiza prezumţiei de nevinovăţie.

Faţă de toate aceste motive, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., casarea sentinţei recurate, iar în temeiul prevederilor art. 497 trimiterea cauzei spre rejudecare către instanţa a cărei sentinţă a fost casată, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Decizia nr. 243/09.09.2021, recurenta-reclamantă a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 66 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare (Codul audiovizualului), potrivit cărora în programele de ştiri şi dezbateri informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială sau culturală, trebuie asigurate imparţialitatea şi echilibrul şi să fie favorizată libera formare a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică.

În sarcina recurentei-reclamante s-a reţinut faptul că, postul de televiziune C., ce-i aparţine, a difuzat, în data de 15.06.2021, emisiunea de dezbatere B. cu încălcarea prevederilor invocate, întrucât, subiectul de interes public discutat cu privire la un proiect de lege iniţiat de doi deputaţi E. a fost lipsit de imparţialitatea şi echilibrul punctelor de vedere, afectând astfel libera formare a opiniilor publicului.

Astfel, Consiliul a constatat că, raportat la modul în care recurenta-reclamantă a înţeles să sintetizeze opiniile şi informaţiile prezentate în emisiune sub formă de titluri, precum şi la intervenţiile şi atitudinea moderatorului lipsite de neutralitatea necesară dezbaterii unui astfel de subiect, privind iniţiativa legislativă a reprezentanţilor E., în emisiune a fost prezentat, în fapt, un singur punct de vedere, o singură perspectivă, lipsind punctul de vedere aflat în opoziţie, care să favorizeze libera formare a opiniilor.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 66 din Codul audiovizualului, în programele de ştiri şi dezbateri, informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială sau culturală, trebuie făcută cu asigurarea imparţialităţii şi echilibrului şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică.

Având în vedere aceste aspecte şi ţinând cont de criteriile legale de individualizare ale sancţiunii prevăzute la art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, recurenta-reclamantă fiind sancţionată în ultimul an cu 5 somaţii publice şi 2 amenzi pentru încălcarea aceloraşi prevederi legale privind asigurarea informării corecte, membrii Consiliului au propus sancţionarea acesteia cu amendă în cuantum de 5.000 de RON.

Înalta Curte constată că, în esenţă, recurenta motivează faptul că prin afirmaţiile aduse în cadrul emisiunii de către invitaţi nu s-a încercat inducerea în eroare a publicului, sau prezentarea unei situaţii necorespunzătoare adevărului, aceştia prezentându-şi propriile opinii, fără ca modelatorul emisiunii să poarte o culpă cu privire la susţinerile invitaţilor, care şi-au exprimat punctul de vedere strict pe baza propriilor percepţii, ce sunt cunoscute de mai mult timp în mediul public.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului:"(2)Toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor.(3)Răspunderea pentru conţinutul serviciilor de programe difuzate, inclusiv al comunicărilor comerciale audiovizuale, revine, în condiţiile legii, furnizorului de servicii media audiovizuale. (...), precum şi dispoziţiile art. 18 din Legea 554/2004.

Înalta Curte apreciază, contrar dispoziţiilor recurentei, că sentinţa de fond este temeinică şi legală având în vedere că judecătorul fondului a interpretat şi aplicat în mod corect prevederile legale incidente, constatând că raportat la modul în care radiodifuzorul a înţeles să sintetizeze opiniile şi informaţiile prezentate în emisiune a fost prezentat, în fapt, un singur punct de vedere, o singură perspectivă, lipsind punct de vedere aflat în opoziţie, care să favorizeze libera formare a opiniilor.

De asemenea, în raport de susţinerile recurentei-reclamante, instanţa de fond a constatat, ţinând cont de aspectele redate în cuprinsul deciziei de sancţionare contestate că, "... la baza emiterii deciziei de sancţionare s-a aflat un raport de monitorizare al serviciului de specialitate din cadrul instituţiei, document prezentat şi analizat în şedinţa publică de către membrii CNA şi care constituie "actul ce a stat la baza emiterii deciziei de sancţionare" .

În esenţă, judecătorul fondului a interpretat şi aplicat în mod judicios norma reţinută în actul atacat, circumscrisă abaterii săvârşite de recurenta-reclamantă.

Recurenta-reclamantă nu a dat posibilitatea efectivă a celor vizaţi de conţinutul emisiunii să îşi exprime punctul de vedere.

Mai mult, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei atacate, judecătorul fondului în mod corect a aplicat şi interpretat prevederile legale incidente, apreciind că radiodifuzorul răspunde pentru conţinutul programelor difuzate, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Legea audiovizualului, conform cărora răspunderea pentru conţinutul serviciilor de programe difuzate, inclusiv ale comunicărilor comerciale audiovizuale, revine, în condiţiile legii, furnizorului de servicii media audiovizuale.

Totodată, instanţa de fond a reţinut în mod corect că în cuprinsul Deciziei contestate sunt indicate cu claritate faptele reţinute în sarcina reclamantului precum şi argumentele care au fundamentat concluzia că acestea constituie o încălcare a prevederilor art. 66 din Decizia nr. 220/2011.

În consecinţă, judecătorul fondului a reţinut în mod corect că "sancţiunea aplicată este temeinică şi legală, fiind acordat minimul amenzii prevăzut de lege, în condiţiile în care reclamanta a mai fost sancţionată pe parcursul ultimului an, conform deciziei contestate, cu 5 somaţii publice şi 2 amenzi în valoare totală de 30.000 de RON pentru încălcarea prevederilor din domeniul audiovizual referitoare la informarea corectă a publicului".

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 506 din 15 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.