Presumption of authenticity for unchallenged handwritten documents when comparison scripts for forensic analysis are not provided

Şedinţa publică din data de 17 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ("CNAS", "Consiliul"), în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat ca instanţa să aprecieze, pe baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar, asupra calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 3605 din 10 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

1.3. Prin decizia nr. 4605 din 23 septembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva încheierii de şedinţă din 19 septembrie 2017 şi a sentinţei civile nr. 3605 din 10 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

1.4. Cauza a fost înregistrată în rejudecare, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 aprilie 2021, sub nr. x/2016*.

1.5. În urma admiterii declaraţiei de abţinere formulate de judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei, prin încheierea din 2 iunie 2021, cauza a fost repartizată aleatoriu, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 28 iunie 2021.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1687 din 17 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1687 din 17 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul A., solicitând rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a învederat că s-a aflat în imposibilitatea de a prezenta scripte de comparaţie datând din perioada 1985-1988. Susţine că, în acea perioadă, era angajat ca muncitor în cadrul B. şi nu întocmea documente olografe pe care ar fi putut să le prezinte instanţei de judecată, singurul înscris pe care îl semna la locul de muncă fiind cel aferent primirii salariului. În privinţa obligaţiei de depunere a unui Curriculum Vitae la dosar, menţionează recurentul-pârât că nu a avut alt parcurs profesional decât cel ce rezultă din actele dosarului. Toate aceste aspecte au fost învederate instanţei de judecată prin notele depuse la 08.11.2021.

Consideră recurentul-pârât că scriptele întocmite în perioada în care a fost încadrat informativ şi cercetat de organele Securităţii sunt false. Susţine că nu-i aparţine declaraţia faţă de care prima instanţă a reţinut că a produs efectul îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unei persoane, datată 04.09.1985, anterior angajamentului forţat din anul 1988. În acest sens, solicită instanţei să compare cele două înscrisuri şi să constate diferenţele evidente dintre ele.

Mai arată recurentul-pârât că nu a putut prezenta scripte de comparaţie din perioada de referinţă dintr-o imposibilitate obiectivă, iar nu cu rea-credinţă. La dosar existau înscrisuri olografe ale recurentului, după care se putea face expertiza olografă.

Totodată, arată că înscrisul din anul 1985 cuprinde o menţiune greşită a numelui său de familie, respectiv "C.", ceea ce reprezintă un indiciu că înscrisul nu a fost scris de recurentul-pârât.

Recurentul-pârât arată că nu este de acord nici cu soluţia de admitere a recursului, dispusă în primul ciclu procesual, apreciind că în mod greşit, în lipsa oricăror probe, s-a dispus casarea primei sentinţe şi rejudecarea cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a depus întâmpinare la recursul declarat de pârâtul A., solicitând respingerea căii de atac, ca nefondată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziţii de încadrează criticile formulate în calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, prin sentinţa instanţei de fond, s-a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa recurentului-pârât A., în raport de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Înscrisul doveditor avut în vedere de prima instanţă este reprezentat de Declaraţia dată de pârât la data de 04.09.1985, prin care acesta dezvăluia organelor Securităţii informaţii despre numitul D., de natură a încălca dreptul la viaţă privată al acestuia şi a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Acest înscris a fost coroborat şi cu angajamentul dat în anul 1988.

În faţa instanţei de fond, pârâtul a susţinut că declaraţia menţionată nu-i aparţine, astfel că instanţa a dispus prezentarea de scripte de comparaţie din perioada de referinţă 1985-1988, precum şi a unui Curriculum Vitae care să ateste traseul profesional desfăşurat pentru ca instanţa de judecată să poată identifica înscrisuri autentice sau sub semnătură privată cu dată certă, în vederea realizării unei expertize grafoscopice. Aceste înscrisuri nu au fost prezentate de către pârâtul A..

În recurs, pârâtul a reiterat aspectele referitoare la imposibilitatea obiectivă de a prezenta aceste înscrisuri, necesare efectuării expertizei grafoscopice, susţinând că nu deţine documente olografe din perioada de referinţă.

Potrivit art. 302 C. proc. civ. alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., când persoana cărei i se opune un înscris sub semnătură privată contestă scrierea sau semnătura ori declară că nu le cunoaşte, instanţa va proceda la verificarea înscrisului prin expertiză. În vederea administrării acestei probe, potrivit art. 303 alin. (2) din acelaşi cod, judecătorul va obliga părţile sau alte persoane să depună scripte de comparaţie.

În speţă, prima instanţă a solicitat pârâtului să depună scripte de comparaţie din perioada întocmirii declaraţiei contestate, însă acesta nu s-a conformat solicitării. Totodată, instanţa a încercat să identifice astfel de înscrisuri, întocmite în cursul traseului profesional al pârâtului, sens în care i-a solicitat depunerea unui Curriculum Vitae, obligaţie de asemenea neîndeplinită. În atare condiţii, expertiza grafoscopică nu a putut fi efectuată, astfel că declaraţia contestată se prezumă că aparţine persoanei care a dat-o şi a fost în mod corect valorificată ca material probator al colaborării recurentului-pârât cu organele de Securitate.

Este nerelevant în soluţionarea cauzei motivul pentru care recurentul-pârât nu a putut prezenta scripte de comparaţie din perioada anilor 1985-1988, câtă vreme, întrucât contestă înscrisul administrat în cauză, este persoana obligată să prezinte scriptele de comparaţie necesare efectuării expertizei grafoscopice.

De asemenea, eroarea materială din declaraţie, sesizată cu privire la numele de familiei al declarantului, nu poate fi valorificată în sensul indicat de recurentul-pârât, respectiv ca o probă determinantă în stabilirea împrejurării că declaraţia nu este întocmită şi semnată de acesta, câtă vreme celelalte date de identificare sunt corect indicate în cuprinsul actului.

Cât priveşte critica referitoare la greşita admitere a recursului declarat de intimatul-reclamant CNAS în primul ciclu procesual, Înalta Curte constată că în prezenta cale de atac este învestită cu analiza de legalitate a sentinţei civile pronunţate de instanţa de fond, după casarea cu trimitere la rejudecare. Decizia definitivă pronunţată de instanţa de control judiciar în primul ciclu procesual nu face obiectul recursului de faţă, astfel că criticile recurentului-pârât nu se circumscriu cadrului de analiză al căii de atac şi vor fi înlăturate.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 1687 din 17 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.